Politică sub insectar / E timpul schimbării: o nouă generaţie politică pentru Maramureş

Candidatura USL la Preşedinţia Consiliului Judeţean Maramureş a fost poate una dintre cele mai controversate din ţară pe fondul unei vieţi politice locale care devine, de la ciclu la ciclu electoral, din ce în ce mai iraţională. Cele două partide mari, PNL şi PSD, aflate   într-un relativ echilibru de forţă la nivel judeţean au încercat, fiecare dintre ele, să-şi impună propriul candidat. Însă relaţiile complicate din interiorul lor, ca şi gestiunea nu o dată aiuritoare a raporturilor filialelor locale cu Bucureştiul şi conducerile centrale au făcut ca, într-un final, acestea din urmă, excedate de „sindromul Maramureş” (adică veşnicul scandal), să cedeze candidatura la preşedinţia Consiliului Judeţean Partidului Conservator. Care, alt comic de situaţie, în Baia Mare este reprezentat de foştii liberali excluşi pentru că l-au susţinut pe actualul primar Cătălin Cherecheş în vara anului 2010.

Între timp, Cătălin Cherecheş a revenit în PNL, este primar, colegii săi însă n-au mai fost reprimiţi. Deci o poveste complicată, în care observatorul nu poate identifica elemente de logică politică, ci mai degrabă orgolii personale şi interese nu o dată transpartinice. Anunţarea candidaturii lui Zamfir Ciceu pentru funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean din partea Uniunii Social Liberale a fost întâmpinată de mediul politic local cu zâmbete pe la colţuri şi scepticism. „Nu-l ştie lumea!”, spun mulţi chiar dintre activiştii PNL şi PSD, unii dintre ei tot mai sperând până în ultimul moment că vor reuşi să-şi adjudece candidatura. De altfel, şi acum mai umblă prin oraş zvonul că până la urmă Zamfir Ciceu va fi retras şi că Bucureştiul va impune o altă „soluţie magică” pentru USL. Sunt şi potenţiali candidaţi, care chiar mai cheltuie şi acum timp şi energie în acest scop, înroşind telefoanele şi ocupând cursele Tarom până la Bucureşti.

Şi dacă nu-l ştie lumea, ce? Asta aş întreba eu. Pentru că nu întotdeauna notorietatea se asociază cu încrederea şi cu atât mai puţin cu eficienţa administrativă. Pe Man îl ştie lumea, ce-i drept. În 2008, când unii prieteni i-au transformat imaginea, prezentându-l ca un „om serios” (ceea ce nu este) şi „preşedinte al tuturor maramureşenilor” (ceea ce n-a fost), o parte a electoratului s-a lăsat păcălită şi l-a votat. După 4 ani, bilanţul administraţiei Mircea Man este jalnic. Nici un proiect finalizat, toate lucrările majore din judeţ stau sub un mare semn al întrebării din punctul de vedere al corupţiei, Maramureşul a fost, chiar cu preşedinte şi guvern PDL, aproape inexistent pe harta priorităţilor naţionale. De fapt, poate că bilanţul administraţiei Man ar putea fi sintetizat astfel: considerând că are suficientă treabă în Baia Mare, DNA-ul s-a gândit că este bine să-şi deschidă aici un birou local.

Notorietate mai au şi unii dintre cei care aspirau la o candidatură din partea USL-ului. Sigur că au, pentru că sunt în politica maramureşeană de 20 de ani şi au putut bifat multe sărbători şi hramuri. Cu proiectele însă mai subţire. În fond, stagnarea şi regresul Maramureşului sunt imputabile acestei generaţii politice, care de 20 de ani se roteşte la conducerea judeţului. Se roteşte ea, generaţia, şi între partide, pentru că permutările de la unii la alţii alcătuiesc o hartă politică de-a dreptul halucinantă, cu un singur numitor comun: acela de generaţie a anilor ’90. Mai există şi alte elemente comune, mai puţin vizibile, care ţin de zona unor interese financiare. Nu de un preşedinte cu notorietate are nevoie Consiliul Judeţean Maramureş. A avut şi nu i-a folosit la nimic. Cât mai ales, nu cred că Maramureşul are nevoie de un preşedinte din aceeaşi generaţie, care şi-a dat măsura incapacităţii ei administrative şi mai ales a incapacităţii de a imagina viitorul acestui judeţ.

E vremea unei schimbări. Cătălin Cherecheş a arătat într-un an ce înseamnă un suflu nou la nivelul administraţiei municipale. A fost o investiţie politică bună pe care băimărenii au făcut-o. Urmează Sighetul, unde Ovidiu Nemeş va prelua ştafeta de la Eugenia Godja. „Perla coroanei” ar putea fi Preşedinţia Consiliului Judeţean, cu Zamfir Ciceu. Astfel, în Maramureş s-ar putea naşte un triunghi de forţă, al unei noi generaţii, capabil să impună o dinamică nouă administraţiei şi să genereze o perspectivă asupra dezvoltării.

Zamfir Ciceu nu are în această campanie decât o singură misiune: anume de a aduna şi pe numele său toate opţiunile electoratului pro-USL. Este suficient pentru ca să devină Preşedintele Consiliului Judeţean. Pentru el şi pentru noua generaţie care îşi găseşte corespondenţi în toate partidele, greul va începe abia după alegeri.