„Dan Hatmanu – In memoriam” Expoziţia de pictură, grafică şi structuri spaţiale din Colecţia Muzeului de Artă Iaşi

La un an de la trecerea în neființă a Maestrului Dan Hatmanu, Muzeul de Artă din Iași i-a dedicat o selecție expozițională cu caracter retrospectiv, diversă și complexă (cum de altfel a fost întreaga creație artistică), intitulată „Dan Hatmanu – In memoriam”.

Respectul acordat repre­zen­­tantului picturii ie­șe­ne s-a concretizat prin­tr-un album și o selecție expo­zițională în care s-au implicat deopotrivă Doamna Valentina Druțu - șef al Muzeului de Artă Iași (fostă studentă a pictorului Dan Hatmanu) și care mi-a dăruit albumul de colecție al expoziției de față, precum și Doamna Minola Iutiș - conservator al Muzeului de Artă din Iași, alături de echipa care se ocupă de tezaurizarea valorilor muzeale din patrimoniu Palatului Culturii din Iași.

Albumul editat cu această ocazie, „Dan Hatmanu (1926 - 2018) – Pictura și grafica din Patrimoniul Muzeului de Artă Iași”, Catalog de colecție, evidențiază complexitatea și diversitatea creației pictorului Dan Hatmanu, prezent în colecția mu­zeului cu 88 de tablouri în ulei, 160 de lucrări de grafică și desene, o instalație și 11 obiecte spațiale din inox. Spațiul relativ restrâns nu a îngăduit expunerea în totalitate a colecției, ci doar au fost punctate etapele majore ale creației artistului. Încă de la intrare, întâlnim compo­ziții figurative, realizate în culori de ulei, cu tușe de pensule și cuțit de paletă, ce susțin cu măiestrie un dialog vizibil între lumină și umbră din prima perioadă de creație, după absolvirea studiilor academice. Tema­tica diversă a expoziției, ca de altfel întreaga creație a maestrului, focalizează un centru de interes asupra picturii de peisaj pe care artistul l-a abordat-o de multe ori, cu multă vervă și frenezie, acționând asupra compunerii spațiului pictural cu surprinzătoare perspective li­niare, susținute de curajoase și rafinate incursiuni și juxtapuneri cromatice, într-un discurs adesea ludic, ale elementelor de limbaj plastic, subliniind poezia străzilor din Iași, dar și în peisajele inspirate din călătoriile de documentare și studii din Franța, Italia, Grecia. Curiozitatea față de diferite tehnici de lucru, firea deschisă de racordare permanentă la noutățile și căutările în universul artei europene, insuflate adeseori și nouă studenților din prima promoție a reînființatei Aca­demii Naționale de Artă „George Enescu” din Iași, se situa la limita dintre experiment, metode noi de lucru, abordarea suprafețelor, cu multă libertate și curaj. De altfel, domnia sa, ne-a mărturisit nu o dată, că: „Mă consider un artist modern, dar sunt în afara artei încărcate de reflexe exhibiționiste. Sunt dotat cu sensibilitate și subtilitate, cu ironie, autoironie și cu înclinații spre o înțelegere intelectuală a procesului artistic. Sunt împotriva oricărei forme de conformism. Sunt încărcat cu o mare tensiune și necesitate de reînnoire, aspirație către lirism și nostalgia copilului de altă dată”.

După finalizarea studiilor de la Leningrad și apoi la Paris, câștigător al Bursei de studii „Nicolae Gri­gorescu” inițiată de Academia Ro­mână – 1964-1965, contactul cu Școala de la Paris și artiștii vremii
l-au determinat, la o desprindere de pictura figurativă, impunându-și să se elibereze de personalitatea cople­șitoare a Maestrului Corneliu Baba. Lucrarea „În atelierul Maestrului” (care se află în colecția personală), ne mărturisea nouă, studenților, că întreg universul picturii sale era dominat de figura proeminentă a maestrului (Corneliu Baba), iar autoportretul firav din partea de jos a lucrării, avea drept stindard un șe­valet roșu „ca un catarg” în frămân­tarea neobosită și nebuloasă a artei. Lucrările realizate după această perioadă și expuse la Paris, elaborau suprafețele mult mai geometrizate, prin alternanța elementelor compo­ziționale, fără a insista pe proemi­nențe de detaliu, de altfel, tehnica de pastel pe hârtie Ingres, îngăduia notații spontane ale Parisului – Orașul luminilor – „un oraș care nu doarme niciodată și care dansează”. Revenit la Iași, are o perioadă prodigioasă, pictează compoziții fi­gurative, dar stilizate, cu rezonanțe de iconografie bizantină a desenului, susținut de culori suprapuse și glasiuri transparente ca în pictura în frescă, care pentru noi elevi ai Colegiului de Artă și mai apoi studenți, constituiau noutăți aduse din „lumea artei moderne”. M-am bucurat și am văzut cu alți ochi (după atâta vreme), lucrările pe care le-am înțeles mai bine și am des­cifrat mai lesne mesajul metaforic al picturii, dar și tehnica abordată realizărilor. O serie importantă în expoziție și în colecție o constituie autoportretele asupra cărora am zăbovit mult în fața lucrării „Autoportret cu studenții”, noi, studenții primei promoții de pictură cu care domnia sa se mândrea, împrejmuindu-i ca o aură autoportretul din profil. Expoziția pe care am vizitat-o în ultima zi pe simeze (rod al unei deplasări la Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași) a constituit pentru mine și încă doi colegi, prilejul unor dialoguri ample, dar și bucuria participării la vizionarea expoziției a Doamnei Conservator Minola Iutiș care mi-a dăruit încă un album de referință realizat de domnia sa - „Portretul de șevalet în pictura românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea în Patrimoniul Muzeului de Artă Iași”, atât de necesare documentării studenților de la Specializarea Pictură a învățămân­tului Superior de Artă de la Baia Mare. La vernisaj, în 5 decembrie 2019, scriitorul Grigore Ilisei, critic și eseist de artă, a rostit un discurs magistral despre universul creației pictorului Dan Hatmanu, însoțit de imaginile unui film documentar realizat de domnia sa.
Despre lucrările de desen și grafică, cât și despre formele spațiale voi reveni.