Cuvant Pastoral la Sarbatoarea Nasterii Domnului

Ioan Sisestean din mila lui Dumnezeu si gratie Sfantului Scaun Apostolic al Romei, Episcop Roman Unit Greco-Catolic al Eparhiei de Maramures “Eu sunt Painea cea vie, care s-a coborat din cer” (Ioan 6, 51). Iubiti frati in Cristos, Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si cu ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria am ajuns, iarasi, sa ne bucuram impreuna de Ziua Nasterii Domnului nostru Isus Cristos. Este al patrusprezecelea Craciun in care, gratie Sfantului Scaun Apostolic al Romei, ma adresez Dumneavoastra, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Maramures, prin cuvantul pastoral de sarbatori. Patrusprezece ani. Au fost ani buni, dar si foarte grei, pentru motive pe care nu le amintim in aceasta zi de bucurie. Este ziua de Craciun. Pentru aceasta zi ne-am pregatit de sase saptamani. Am postit, fiecare dupa putinta, mai ales prin retinerea de la faptele cele rele. Am reinvatat colinzi. Am depanat amintiri. Am reinviat, cu drag si dor, un trecut mai mult sau mai putin indepartat, cand umblam cu steaua si cu irozii si cu viflaimul. Pe la vecini si rudenii. Pe la casele in care bradutul scanteia de beteala, colacul de grau era pe masa, vinul rubiniu in pahare. Si era atata bucurie si veselie. Chiar si in colinda mai domoala a batranilor cu ochii inlacrimati de-atata dor dupa copilaria apusa. Ne-am pregatit de Craciun. Am mai deschis, fiecare, cartile de rugaciuni si Cartea Sfanta cu cele patru Evanghelii. Pe la inceputul sfintei Evanghelii dupa Matei, am citit cand si cum, sub raza unei stele, care lumina o iesle dintr-un grajd, au coborat din cer cete de ingeri si arhangheli cantand, pentru ca acolo jos coborase insusi Dumnezeu intrupat in Sfantul Prunc Isus Cristos, ca fiu al Preacuratei Fecioare din Nazaret, de la Spiritul Sfant. Asa graieste si colindul strabun² „In Bethleem, colo jos, Cerul arde luminos² Preacurata naste astazi Pe Cristos” Sau, cum se zice in alta colinda, in care exclamam bucuria Craciunului² „O, ce veste minunata In Bethleem se arata² C-astazi S-a nascut Cel far-de-nceput, Cum au zis proorocii.” Acestuia au venit sa I se inchine, scrie in continuare Evanghelistul Matei, si cei trei Magi, Crai ai neamurilor de la Rasarit, care “cazand la pamant s-au inchinat lui Isus³ si deschizand vistieriile lor, i-au adus Lui daruri² aur, tamaie si smirna” (2,11). Continuand lectura biblica, am ajuns si pe la sfarsitul Evangheliei dupa Luca, unde am recitit acel episod din dimineata Invierii in care se spune ca in acea Duminica, pe ulitele Ierusalimului, marsaluia teroarea. Cleopa si Luca, doi dintre discipolii Rastignitului, avand o treaba a lor la Emaus, parasesc orasul. Se strecoara discret prin poarta Efraim. Singuri pe drum. De la o vreme li s-a adaugat, pe cale, un al treilea calator. Desi parea a fi de-al lor, ochii le erau tinuti sa nu-L recunoasca pe Isus. El intra in vorba cu ei. Dupa ce afla de ce sunt tristi, ii mustra² „O, nepriceputilor si zabavnici cu inima sa credeti toate cate au spus proorocii! Nu trebuia, oare, sa patimeasca Cristos acestea, si sa intre in gloria Sa?”. Lui Luca si lui Cleopa li s-a risipit negura dintre pleoape doar dupa ce, simtind ca nu sunt in stare sa se desparta de tainicul lor tovaras de drum, L-au rugat insistent sa ramana cu ei, iar Oaspetele, intrand cu ei in casa, „a luat painea, a binecuvantat si, frangand, le-a dat lor. Si s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut. Si El S-a facut nevazut. Si au zis unul catre altul² Oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si ne talcuia Scripturile? Si in ceasul acela sculandu-se s-au intors la Ierusalim” (Luca 24,13-52). Cei doi discipoli nu-L mai vad pe Isus in trupul ce li s-a aratat pe cale, dar il simt prezent in inima lor. Asadar, la Emaus, prin gestul ritual al frangerii painii, Isus nu dispare, dar trupul Lui “se face nevazut” pentru ca, prin insasi binecuvantarea pronuntata, El se transforma din Isus–Inviat in Isus–Paine Euharistica. Acesta le-a deschis ochii si i-a transformat pe cei doi in neinfricati Apostoli, vestitori ai adevarului Invierii! Sa luam aminte ca Luca si Cleopa au coborat la Emaus, numai ca, ei, dupa „frangerea painii”, cand L-au primit pe Isus Cristos in inima si-n trupul lor, de indata si cu mare bucurie s-au reintors si au urcat la Ierusalim vestind si traind, pana la martiraj, Invierea si prezenta reala a lui Isus in Sfanta Paine de pe altar. Noi ce mai asteptam? Vrem Craciun fericit? Vrem bucurie-n suflet si pace-n casa si oaspeti dragi la masa? Vrem sa colindam ca ingerii si sa ne bucuram ca pastorii si sa calatorim ca magii la Ierusalimul cel sfant al sufletului nostru de copii? Vrem sarbatori sfinte si fericite? Vrem sa-L simtim in inima noastra si sa-L vedem cu ochii sufletului nostru pe Pruncul Sfant din ieslea Betleeemului? Vrem sa urcam la Rusalim? Toate acestea sunt posibile. Si cred ca foarte multi dintre Dumneavoastra v-ati convins de acest adevar, si aveti parte de aceasta bucurie a sarbatorii. Toti cei care, dupa smerita marturisire, L-ati primit cu vrednicie pe Euharisticul cel nevazut, dar prezent. Asa cum marturisim si prin cantarea Heruvicului² „Pe Cel nevazut inconjurat de cetele ingeresti. Aleluia”. Iubiti frati in Cristos, Sa-i multumim pentru aceasta stare de fericire Maicii Domnului, cea numita de sfantul parinte Papa “Femeia Euharistica”. Si s-o rugam sa ne ajute sa intram, cat mai des si cu vrednicie, in comuniune cu Cristos, caci ea, Preacurata, este cea mai grabnica si mai puternica mijlocitoare a noastra catre Fiul sau si Dumnezeul nostru, pentru ca ea si-a oferit propriul trup, propriul sange pentru Pruncul Isus, si a devenit cortul viu al Cuvantului Intrupat, lasandu-se patrunsa in trup si in spirit de prezenta Acestuia. Va doresc tuturor celor care ati fost astazi la intalnirea euharistica de Craciun, sa va reintoarceti spre familiile dumneavoastra pe calea care conduce spre „Rasaritul Cel de sus”, Care este Cristos–Domnul, „Painea care S-a coborat din cer”, Mantuitorul nostru. Va doresc sa aveti parte de credinta, linistea, pacea si fericirea din sufletul celor trei Crai din Rasarit ingenuncheati in adorarea Pruncului Sfant langa Preacurata Fecioara Maria si langa sfantul Iosif Protectorul. Si impreuna cu toti cei dragi ai Dumneavoastra sa-L colindati, caci² „Pe Fiul, in al Sau nume, Tatal L-a trimis in lume² Sa se nasca si sa creasca, Sa ne mantuiasca” . Craciun fericit va doreste tuturor, Episcopul vostru † Ioan Pastorala data in resedinta noastra din Baia Mare, la 25 decembrie 2007, in al paisprezecelea an al episcopatului Nostru