• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marţi , 23 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 4 Aprilie , 2005

Cutremurul politic din Kargazstan ameninta stabilitatea Asiei Centrale Tavalugul revolutiilor

Demisia si fuga presedintelui Kargazstanului, Askar Akaev, constituie cele mai recente momente ale tavalugului revolutiei care a maturat in ultimele luni o parte din defuncta URSS, indepartand deja o parte din dictatorii care au incercat din rasputeri sa pastreze puterea. Ca si in Ucraina, demonstratiile tot mai ample si mai zgomotoase, care ar putea oricand degenera in violente de strada, au fost cauzate de un scrutin evident incorect. Presedintele kargaz, aflat la putere de la dezmembrarea URSS (1991), a incercat sa isi prelungeasca mandatul autocratic si sa-si mentina regimul nepopular prin frauda. Rivalii sai politici au fost impiedicati sa-si desfasoare campania electorala, acoperirea mediatica a fost vizibil inechitabila, iar scrutinul propriu-zis, fraudat. Opozitia a respins rezultatele si, incurajata de „Revolutia Portocalie” din Ucraina, de la sfarsitul anului trecut, a renuntat la teama de conducerea pro-rusa si a iesit in strada, comenteaza cotidianul The Times, citat de Rompres. Pericolele Fortele democratice si Occidentul au salutat aceasta ultima demonstratie a vointei populare. Unii spun ca este o razbunare a sprijinului pe care Occidentul l-a acordat miscarilor democratice din intreaga lume. Insa, oricat de incurajator este sa vezi cum dictatorii sunt goniti de la putere si eventualele represiuni sfidate, sfarsitul a ceea ce candva era un promitator regim situat in izolata Asie Centrala implica o serie de pericole. Primul ar fi cel al extremistilor islamici, care s-au stabilit in mare parte in regiunea Asiei Centrale. Acestia vor incerca sa exploateze vidul de putere creat inevitabil in astfel de momente si se vor proclama reprezentantii si campionii celor saraci, majoritatea dintre acestia fiind locuitori ai zonelor rurale. Akaev a reusit sa mentina activ mult timp sprijinul Moscovei si al Occidentului, deoarece putea oricand sa identifice teroristii care s-ar fi infiltrat in tara sa. Aceeasi scuza a fost folosita si de regimul din tara vecina, Uzbekistan. De altfel, toti liderii regiunii nu trebuiau decat sa-i sugereze Moscovei ca sprijina pozitia dura a acesteia impotriva terorismului cecen pentru a reusi sa obtina sprijinul Kremlinului pentru regimurile lor autoritare. Al doilea pericol ar fi acela ca Moscova ar putea vedea aici o paradigma a revolutiilor antirusesti declansate de-a lungul frontierei sale si ar putea trage concluzia ca Occidentul este artizanul acestor sfidari. Radicalii rusi sustin deja ca Occidentul cauta cu insistenta sa reduca influenta Rusiei in aceste republici foste sovietice, pe care Moscova le vede in continuare drept sateliti in sfera ei de influenta. O asemenea concluzie ar fi eronata, insa are potentialul de a complica serios relatiile Rusiei cu Occidentul si de a intari influenta radicalilor din anturajul presedintelui rus, Vladimir Putin. In fine, un al treilea mare pericol ar fi acela ca acest “cutremur” politic din Kargazstan ar putea semnala un colaps generalizat al autoritatii in intreaga Asie Centrala, unde totusi este nevoie de un reusit transfer democratic de putere. Saracia, afinitatile etnice conflictuale, clivajul tot mai pronuntat dintre saraci si bogati si ritmul spasmodic al reformelor economice, toate acestea pot exacerba confuzia. Si nu doar Rusia este interesata de stabilitate in aceasta regiune. In mod similar, China nu isi doreste conflicte la frontiera de nord, iar SUA, pe fondul stabilirii unor noi baze in Asia Centrala, sunt decise sa opreasca Al-Qaida sa inainteze. Toate trebuie sa coopereze pentru a ajuta Kargazstanul sa treaca prin ceea ce s-ar putea dovedi un proces dificil si precar de transfer de putere. Demonstrantii care l-au indepartat cu succes de la putere pe presedinte si pe premier sunt uniti doar de dorinta de schimbare. Politicienii din opozitie au responsabilitatea acum de a calma spiritele, de a se distanta de islamisti si de a se asigura ca Kargazstanul a operat o schimbare in directia unei democratii autentice, conchide cotidianul britanic. Tarisoara foarte ravnita Dupa Georgia si Ucraina, iata un nou razboi intre influenta rusa si cea americana - in Kargazstan, scrie Lorraine Millot, corespondenta la Moscova a cotidianului francez Liberation. Situat in inima Asiei centrale, Kargazstanul, o tara musulmana, dar laica, nu este decat un statulet alcatuit in principal din munti, unde majoritatea populatiei supravietuieste cu mai putin de 10 euro pe luna. Pe esichierul geopolitic mondial a cazut, insa, o “bucata aleasa”. SUA nu s-a inselat. De la deschiderea bazei lor militare in aceasta tara, in 2001, SUA a investit masiv in “promovarea democratiei”: au fost infiintate sute de organizatii neguvernamentale, mii de colaboratori au fost angajati pe tot cuprinsul tarii, a fost deschisa o tipografie pentru a permite existenta unei prese de opozitie, au fost finantate zeci de calatorii in SUA, pentru formarea liderilor opozitiei... Desigur, nimic nu ar fi fost posibil la Biskek fara razvratirea a mii de kargazi, exasperati de regimul corupt al lui Askar Akaev. Succesul fulgerator al “revolutiei lalelelor” datoreaza mult si acestei pregatiri necesitand vreme indelungata si eforturi sustinute si unor “tehnici” ce seamana mult cu cele care au fost vazute in actiune in Georgia, in 2003, si in Ucraina, in 2004. Revolutiile care au triumfat in aceste trei tari din fostul imperiu sovietic au numeroase trasaturi comune: regimurile lor, vlaguite, oscilau intre Moscova si Washington si, in schimbul unor importante contrapartide financiare, le permisesera SUA sa isi dezvolte fundatiile, inoculand populatiei gustul libertatii si speranta democratiei. La rascrucea influentelor Kargazstanul este, insa, un caz aparte, situat intr-o regiune strategica, la rascrucea influentelor rusa, chineza si islamica. Era cu adevarat impresionant sa vezi cum au fasonat americanii societatea civila kargaza in anii din urma, marturiseste un cercetator european. Era evident ca, pentru americani, merita in mod aparte sa isi dea osteneala de a-si ralia o tara cu populatie majoritar musulmana. Invatand din esecurile sale in Georgia si in Ucraina, unde a incercat, pana la capat, sa prelungeasca puterea partenerilor sai corupti, Rusia lui Vladimir Putin a jucat un rol mai discret in aceasta criza. Preferintele Kremlinului se indreptau spre mentinerea regimului Akaev, care autorizase deschiderea unei baze rusesti in anul 2003. Serghei Ivanov, ministrul rus al apararii, chema pretinsa opozitie kargaza “sa gaseasca forta de a se linisti”. Televiziunea rusa, foarte vizionata in Kargazstan, a facut totul pentru a da impresia ca revolutionarii sunt niste huligani periculosi care au semanat anarhia in sudul tarii. “Opozitia kargaza a aruncat un chibrit intr-un butoi cu benzina”, analiza Vladimir Jarihin, directorul adjunct al Institutului Tarilor din Comunitatea Statelor Independente (CSI, fosta URSS, minus cele trei tari baltice), subliniind riscurile unei destabilizari regionale. Intr-adevar, Kargazstanul se afla in centrul unui mozaic de popoare care s-au confruntat de mai multe ori in ultimii ani. In Tadjikistan, un razboi civil a facut zeci de mii de morti in perioada 1992-1997. Chiar si in Kargazstan, in 1990, ciocnirile dintre kargazi si uzbeci s-au soldat cu moartea a sute de oameni. Constienta de pericol, opozitia kargaza a avut grija sa ii asocieze pe uzbeci la miscarea sa, in special in sud, unde traieste o mare parte a acestei minoritati si de unde a fost declansata revolutia. “De altfel, deocamdata, efectul ar urma sa fie mai curand inasprirea regimurilor din tarile vecine. Ele au putut constata ca modelul democratic incercat in Kargazstan - cu respectarea libertatilor si drepturilor omului - a esuat”, remarca politologul rus Jarihin. Kargazstanul lui Akaev aproape ca parea o oaza de democratie. Usurinta cu care a fost inlaturat de la putere conducatorul statului kargaz constituie un avertisment limpede pentru toti dictatorii vecini care vor fi foarte interesati sa se fereasca de aceasta molipsire democratica. Este, de asemenea, un nou avertisment pentru Putin, care nu isi mai ascunde obsesia acestor revolutii populare in fostul sau imperiu. In cursul acestei saptamani, a relevat presa rusa, Kremlinul a creat - in cadrul sau - un nou departament, insarcinat in mod special cu... prevenirea revolutiilor in fosta URSS. The Times

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.