Curatenia de toamna a dosarelor

Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Dupa zece ani de la deschiderea unui dosar pe numele unui autor necunoscut, Parchetul a emis o rezolutie in care anunta, triumfator, rezolvarea cazului. Cum au trecut zece ani, iar autorii nu au fost identificati, cauza a fost clasata. Mare realizare! Probabil va fi trecuta in condica la rubrica dosare solutionate. Este si normal. Dupa atata munca, trebuia sa vedem si rezultatele. Increderea pe care romanii o au fata de unele institutii ale statului este foarte redusa. In special acelea legate de infaptuirea justitiei. In mare parte, asta se datoreaza modului in care se solutioneaza dosarele pe care angajatii acestor institutii le au in lucru. Vorbim aici in primul rand de politisti si procurori. In multe situatii, acestia se arata fie dezinteresati, fie incapabili de a finaliza cercetarea penala. De fiecare data se gasesc motive suficiente² volumul mare de munca, dosare grele, autori greu de identificat, lipsa resurselor materiale in efectuarea cercetarilor, lipsa personalului de specialitate, cunostinte insuficiente in anumite domenii etc. Este adevarat, unele dintre acesta sunt probleme reale si este de inteles faptul ca nu toate dosarele pot fi finalizate corespunzator. Sunt, insa, si cazuri in care multe dosare, in special cele care nu prezinta „importanta¬, sunt aruncate intr-un sertar. Se asteapta asternerea prafului si trecerea timpului, pentru ca respectivul caz sa fie dat uitarii. O rezolvare ce nu are cum sa creasca profesionalismul angajatilor Politiei sau Parchetului. Un caz concret. Un banal furt de geanta diplomat in fata ¬Complexului Comercial Center¬, din Baia Mare. Se intampla in ¼97. Proprietarul, un comerciant baimarean, s-a adresat Politiei Municipiului Baia Mare, cu o plangere, in care a explicat ca i s-a furat diplomatul care continea bani (cateva milioane lei, la vremea respectiva) si acte personale si ale societatii. Imediat, cu o celeritate maxima, plangerea sa a fost inregistrata, iar dosarul, trimis la Parchet. Dupa numai o luna, a inceput urmarirea penala, fata de un autor necunoscut, pentru comiterea infractiunii de furt calificat. Aparent, institutiile statului au inceput sa lucreze la greu. ¬Mirunata¬ rezolutie Insa, de atunci, singura „cercetare¬ pe care au intreprins-o oamenii legii a fost aceea de a-l intreba pe comerciant daca nu cumva i-a vazut sau ii cunoaste pe infractori. Probabil, politistii asteptau ca victima sa le dea si numerele de telefon ale hotilor sau, eventual, adresele. Cel putin cele de mail. Asta in cazul in care nu ar fi reusit sa-i convinga pe infractori sa vina de buna voie la Politie, unde, intre doua cesti de cafea cu lapte, sa recunoasca in amanunt tot ce se intamplase. Fusese vorba de o confuzie. Baietii aveau o masina exact la fel si se urcasera in alta. Din greseala, au luat la plecare si diplomatul, care tocmai statea sa cada. Doar nu era sa-l lase acolo, mai ales ca semana leit cu unul pe care si ei il aveau. In final, presupusii hoti, dovediti a fi de buna credinta, i-ar fi restituit comerciantului diplomatul cu acte si bani (plus dobanda aferenta) si ar fi pupat mana politistilor ingaduitori, care ar mai fi bifat un nou caz rezolvat cu brio din pix. In realitate, lucrurile au stat putin altfel. Hotii nu au fost niciodata identificati si paguba nu s-a recuperat. In plus, purtatorii de uniforma nu s-au sinchisit sa caute pe nimeni, punand dosarul bine de tot. In urma cu cateva zile, cineva si-a amintit totusi de el si l-a scos de la naftalina. Un procuror atent, pe nume Ramona – Miruna Petru, in cursul „curateniei de toamna¬, a dat ca din greseala de el si, rasfoindu-l, si-a dat seama ca... bingo!, au trecut 10 ani de la inregistrarea plangerii. Iar cum faptuitorii au ramas nedescoperiti... cazul s-a clasat. Ca sa faca treaba pana la capat, Miruna a intocmit si o rezolutie argumentata beton, invocand faptul ca „de la data comiterii faptei si pana in prezent au trecut mai mult de 10 ani, iar autorii faptei nu au fost depistati¬. Ce ti-e si cu depistarea asta! Daca nu-ti iese, nu-ti iese, iar cheltuielile judiciare, de 20 de lei, raman in sarcina statului. Pacat de tot acest timp in care politistii au lucrat in draci pentru a gasi macar un capat care sa duca la elucidarea cazului. Mii de ore de transpiratie la panda, in fata la Center. Dar 10 ani... au trecut ca un minut si... ghinion. Noroc cu prevederea asta legala! Celeritate maxima, dupa 10 ani.