Cupola mafiotilor italieni

Interceptari telefonice, imagini ale unor partide trucate, anchetatori, procurorul Giovandomenico Lepore. Concluzie: o „Cupola” de tip mafiot, o afacere de proportii, care a reusit sa conditioneze 20 de meciuri din campionatul 2004-2005. Implicati: patru echipe (Juventus, Milan, Lazio si Fiorentina), directori de cluburi, arbitri, personal din fortele de ordine si chiar un jurnalist. „Cupola” a aranjat rezultatele in interesul lui Juventus si al unor societati apropiate clubului alb-negrilor, conditionand si partide aparent neutre, prin arbitri controlati de General Athletics (GEA) - sintetizeaza Corriere della Sera, citat de Rompres. Stapanii Fotbalul. Sub aparenta nobila a valorilor sportului, se afla un concentrat de intrepatrunderi indoielnice dintre finante si politica. Pariuri ilicite, relatii cu Camorra (mafia napoletana), garantii bancare false, presedinti de cluburi care fac pe stapanii in dezbaterile televizate, iar acum si piata arbitrilor. Italia risca retrogradari in campionatul mondial al competitivitatii pentru ca nu reuseste sa se afirme pe o moderna cultura a pietei, bazata pe reguli clare si respectate. Totusi, o piata s-a nascut si s-a dezvoltat: cea a arbitrilor, pentru a viola regulile, a domina in campionatul de fotbal, devenit o farsa. Lumea fotbalului a ajuns de sine statatoare, considerandu-se deasupra legii, din cauza modului in care puterile publice, politica, s-au raportat mult timp la el: o atitudine de subordonare si cautare a consensului pe langa cei care, sub semnul fotbalului, sunt mai cunoscuti si mai populari decat politicienii insisi. Faptul le-a conferit unor sefi de cluburi sentimentul de superioritate, de impunitate. Nu mai surprinde faptul ca pentru a ajunge la succes se recurge la orice mijloace. Subordonarea puterilor publice fata de lumea fotbalistica se intalneste si in alte parti ale Europei, mai ales in celelalte mari puteri fotbalistice, chiar daca in aceste tari nu s-au manifestat patologii atat de grave ca in Italia. Regulamentul juridic european recunoaste specificitatea sportului si respecta autonomia organizatiilor sportive. Insa, atunci cand prevaleaza aspecte comerciale, exista principii care trebuie respectate, mai ales pentru apararea unei concurente corecte. Protectorii Comisarul european Mario Monti aminteste regulile FIFA-UEFA privind transferul de fotbalisti intre cluburi si prevederea de salvare a fotbalului adoptata de Italia (pe care Comisia Europeana a examinat-o pentru a dovedi existenta unor eventuale ajutoare de stat acordate societatilor fotbalistice). Cazurile s-au rezolvat consensual, deoarece, atat FIFA si UEFA, cat si guvernul italian au acceptat modificarile Comisiei. Mai ales, Italia s-a conformat cererii de a exclude posibilitatea ca din banii contribuabililor sa fie acoperite pierderile societatilor fotbalistice. Ce l-a frapat pe Monti? Mobilizarea politicienilor in apararea intereselor lumii fotbalistice. De partea italiana s-a folosit argumentul ca o respingere a „salvacalcio” ar fi dus la falimentul unor societati, ca pentru a se evita acest risc a fost vanturata amenintarea unei suspendari din campionat, ca microbistii ar fi reactionat dur etc. In cazul transferului unor fotbalisti, au coborat in arena impotriva Comisiei premierul britanic Tony Blair si fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Monti isi aminteste ca Schroeder i-a invitat la cina, la Berlin, pe el si pe fostul presedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, sa discute despre grava problema a garantiilor de stat catre bancile germane. Insa prima parte a fost o perorare in favoarea FIFA (poate si pentru ca presedintele ei, Joseph Blatter, urma sa ia pozitie privind candidatura Germaniei pentru Mondialele din 2006). Monti crede ca este momentul ca lumea politica sa inceteze sa mai vicieze lumea fotbalului, si sa induca fotbalului rigurozitatea cea mai grava: sa-l ignore. Corriere della Sera