Cumparati autobuze „asmatice”?

l A doua tentativa de concesionare a falimentarului sistem de transport sighetean Transportul public urban de calatori este, alaturi de calitatea strazilor si calitatea spatiilor verzi, o adevarata oglinda a unei administratii. Pentru ca Sighetul sta rau la primul capitol, edilii locului au decis concesionarea autobuzelor locale. Unicul operator de transport urban de calatori din Sighetu Maramatiei, SC Transport Maranord SA, este proprietatea Consiliului Local (CL). Ca in atatea alte cazuri, in care stapanul este Statul sau ”Sfatul popular”, treburile merg cum nu se poate mai rau. Autobuzele sunt vechi de 30 de ani (trebuiau casate inainte de ’89), „astmatice”, prafuit-fierbinti sau inghetate bocna, in functie de sezon. Cu toate declaratiile sforaitoare despre economia europeana si eliminarea subventilor, in 2004, cand datoriile societatii au depasit 6 miliarde de lei, firma a primit o majorare a subventiei de 2,5 miliarde lei, de la CL. Sa fie de-o redresare finaciara („traiesti, nasule!”). In acea vreme, se estima ca transportatorii ”pirati” ocupau aproximativ 30 % din piata. Sesizand situatia disperata in care se afla societatea, din 1 ianuarie 2004, CL a desemnat un administrator unic: Constantin Buleandra (cel care mai exercita totodata si functia de administrator al Primariei Sighet). Astazi... Interes pentru concesionare Buleandra e singurul autorizat sa dea explicatii despre starea SC Transport Maranord SA. Omul sustine ca treburile nu merg pentru ca motorina a ajuns la 33.000 litrul, fata de 20.000 anul trecut, asta la un consum mediu pe autobuz de 30-33 litri / 100 de kilometri. Si mai spune ca din 1 iulie si-a inaintat demisia: ”motivele sunt lipsa fondurilor, fara de care nu putem face nimic. Societatea are datorii de 3,1 miliarde lei. Avem creante de 4,5 miliarde de lei de recuperat de la Primarie (in contul calatoriilor suportate de administratia locala pentru veterani etc.).” Alte explicatii ale dezastrului continuu in care a ajuns societatea sustinuta financiar de catre CL, conform declaratiilor lui Buleandra, sunt: scaderea numarului de calatori (!), pretul scazut al biletelor (12.000 lei, in conditiile in care pretul motorinei aproape s-a dublat in ultimul an), imposibilitatea ridicarii pretului („lucram in interesul cetateanului”). Starea actuala a societatii este descrisa de administratorul unic in acest mod: „avem 12 autobuze, dintre care 10 circula nonstop. Am bagat gardieni publici la supracontrol, astfel ca fenomenul calatorilor prinsi fara bilet s-a redus la 0. Bineinteles, pentru asta a trebuit sa desfac contractul de munca unui sofer prins cu calatori clandestini. Acum avem 65 de salariati, care vor fi pastrati si in cazul concesiunii, cel putin pentru o perioada. In iunie, CL ne-a dat 500 de milioane de lei, dar in bugetul pe 2005 nu este prevazuta, pentru prima data de trei ani incoace!, nici o subventie pentru acest serviciu public.” Observatia administratorului are suportul exemplului similar din Baia Mare, acolo unde URBIS a primit in 2005 mai multe miliarde de la CL. In aceste conditii, rentabilizarea societatii ar putea fi solutionata prin concesionarea serviciului de transport public. Prima tenativa de acest gen a avut loc prima data la sfarsitul lunii mai, insa nu au existat ofertanti. Insa, in 4 iulie se va incerca din nou concesionarea SC Transport Maranord SA. Conditiile principale sunt achitarea unei redevente anuale de 535 milioane lei si innoirea parcului auto cu 3 autobuze pe an timp de 4 ani (pretul unui autobuz porneste de la 100.000 de euro). Singurul ofertant de pana acum, care a si cumparat caietul de sarcini, este SC Mecanica SA Sighet, societate specializata in constructii de masini, care va depune o oferta concreta. Pana atunci, „astmaticele” autobuze sighetene vor transporta zi de zi navetisti, in conditii dificile si putin confortabile pentru ambele parti... Teofil IVANCIUC