Cum a primit moştenitoarea unui „pat şi a unui scrin” o „halcă” din Munţii Maramureşului

În baza unui certificat de moştenitor în care avea înscris la masa succesorală „un pat, un scrin secretaire şi diverse bunuri de uz casnic şi gospodăresc”, fosta îngrijitoare a unui nobil a primit în instanţă aproape 10.000 de hectare de pădure! E numai unul dintre multe cazuri de abuzuri care au decimat „aurul verde” al ţării. Concluziile acestui măcel sunt sumbre: Suprafaţa de pădure aflată în proprietatea publică a statului a scăzut cu 3.028.762 ha, în perioada 1990-2012, prin retrocedări, multe ilegale, către persoane fizice şi juridice. Mai mult, potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Maramureşul e pe podium la tăieri ilegale: 9.542 m.c. între 2005-2011.

După 1990, România a devenit raiul retrocedărilor ilegale. Clădiri publice, văi, munţi, terenuri, păduri au trecut din proprietatea statului în proprietatea unor băieţi deştepţi. Totul, cu girul instanţei. De departe, cel mai „ochit” a fost aurul verde. Circa 560.000 hectare de păduri (adică cam de 10 ori suprafaţa totală administrată de Direcţia Silvică Maramureş) au trecut sau sunt pe cale să treacă abuziv din proprietatea publică a statului în proprietate privată. Este concluzia unui raport publicat săptămâna trecută de Curtea de Conturi şi prezentat, în premieră, de GAZETA de Maramureş.

Raportul de audit privind “Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012” arată cum în perioada 1990-2012, suprafaţa fondului forestier - proprietate publică a statului s-a redus cu 3.028.762 ha, prin retrocedări către persoane fizice şi juridice, multe ilegale şi abuzive. Astfel, s-a ajuns la o situaţie incredibilă: solicitările de fond forestier formulate de către persoanele fizice depăşesc cu 390.000 ha suprafaţa de pădure deţinută la nivelul anului 1948, iar dacă se iau în considerare, pe lângă persoanele fizice, şi formele asociative, „ieşirea din schemă” este de 575.000 ha. Potrivit unui vechi proverb românesc „nu-i prost cine cere, e prost cine dă”. Iar rolul „prostului”, l-a jucat şi în acest caz Statul român.

Un amestec de interese, nepăsare, delăsare şi corupţie care ne zâmbeşte astăzi din creste golaşe, fără picior de pădure şi din grafice seci, care arată cât am pierdut din bogăţiile ţării. Ca o ironie a istoriei, abuzurile Statului din 1948 au fost înlocuite cu abuzurile foştilor proprietari. Un dezastru pentru care nu există vinovaţi, din simplul motiv că nimeni nu se sinchiseşte să-i caute…

Mecanismul ilegalităţilor e complex: acte false, suprapuneri, suprafeţe mai mari, documente controversate etc. Vreţi exemple? Vă dăm.

Un „moştenitor testamentar” este MARIAN RODICA, care solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii păduri deţinute de Pop Simion în Munţii Maramureşului. Solicitarea avea la bază un certificat de moştenitor (nr.879/22.05.1991) ce avea înscris la masa succesorală „un pat, un scrin secretaire şi diverse bunuri de uz casnic şi gospodăresc” întocmit ca urmare al unui testament din 1986 al Olgăi Fonai (dat cu 46 zile înainte de a muri) în care se consemnează „toate bunurile mele care vor mai exista la moartea mea să fie luate de Rodica Marian, care m-a îngrijit şi mă îngrijeşte şi de care     m-am ataşat sufleteşte”.

Într-o expertiză, profesor Doctor Vladimir Belis susţinea că, la data redactării acestui testament, cu 49 de zile înainte de deces, Fonai Olga era „lipsită de capacitatea psihică de exerciţiu”, deci nu avea cum să scrie aceste rânduri. Totuşi, moştenitoarea unui „pat şi a unui scrin” a ajuns să primească în instanţă aproape 10.000 de hectare de pădure. Pop Simion (decedat în 1920) a deţinut în proprietate pădurea Ţibău din Munţii Maramureşului, în suprafaţă de 10.019 ha care, la data preluării de către stat (conform înscrisurilor din cartea funciară), era în proprietatea Irinei Simion (văduva lui Pop Simion) – 5.009 ha, Zorei (fiica adoptivă, căsătorită Udrea, decedată 1956, fără moştenitori) – 1.670 ha, Olgăi (fiica adoptivă, căsătorită Fonai, decedată 1986, fără moştenitori) – 1670 ha şi lui Pop Simion jr. (decedat în 1947, fără moştenitori) – 1.670 ha. Cum pădurea Ţibău se află pe teritoriul a două judeţe, cererile au fost depuse atât la comisia locală din judeţul Suceava, cât şi la comisia locală din judeţul Maramureş.

Comisia locală Cârlibaba şi Comisia judeţeană Suceava au invalidat reconstituirea dreptului de proprietate. Hotărârea a fost atacată în instanţă şi, după mai multe cicluri procesuale, Judecătoria din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3.889 ha pădure în judeţul Suceava.

Hotărârile nr.443/c şi 445/c din 29.07. 2009 ale comisiei judeţene Maramureş de invalidare a reconstituirii dreptului de proprietate sunt atacate în instanţă şi Judecătoria Vişeu de Sus dispune, prin sentinţa civilă nr. 2201/12.10. 2009, reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă 4.931 ha pădure.

În total, Rodica Marian, moştenitoarea unui pat şi a unui scrin secretaire, devine proprietară a 8.820 ha pădure, din care pe 4.500 ha a fost pusă în posesie. Mai mult, s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru încă 1.648 ha pădure unui alt „moştenitor”, Victor Radolean, după Zora Udrea, fiică adoptivă a lui Pop Simion, decedată în 1956 fără a avea urmaşi.

Cum a fost posibil? Simplu. Practic, în toată cascada de procese de retrocedare, proprietatea statului nu e apărată de nimeni. Întreaga competenţă în reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor a fost încredinţată comisiilor locale, iar controlul administrativ s-a atribuit comisiilor judeţene care soluţionau contestaţiile şi se pronunţau prin hotărâri de validare sau invalidare. Iar hotărârile erau luate pe majoritate de voturi. Rarele obiecţiuni, atunci când au fost făcute, nu aveau relevanţă juridică, rămânând simple înscrisuri în dosarele de reconstituire. Apoi, atunci când se ajungea în instanţă, instituţiile statului care trebuiau să apere bunurile publice - Ministerul de Finanţe s-au sinchisit cel mult să depună o întâmpinare. Apoi, Autoritatea Naţională pentru reconstituirea proprietăţilor, adică organismul care trebuia să prevină abuzurile, le-a comis. Dacă mai adăugăm şi erorile judiciare, avem tabloul complet al unui abuz care continuă de două decenii şi care, abia acum se află la apogeu.

O controversă de 17.000 de hectare de pădure

În raportul Curţii de Conturi se face referire şi la celebrul caz de la Borşa: “În data de 23.02.2006, are loc la Prefectura Maramureş o şedinţă la care participă şi un delegat al Autorităţii Naţionale pentru Reconstituirea Proprietăţilor în care se stabileşte punerea în posesie, în regim de urgenţă, a Asociaţiei Composesorale Borşa cu 17.000 ha pădure pentru aplicarea Sentinţei civile nr.217/2004 a Judecătoriei Alejd (proces-verbal nr. 2996/23.02.2006). Multiplele ilegalităţi făcute în reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere în zona Maramureşului erau binecunoscute. Autoritatea Naţională pentru Reconstituirea Proprietăţilor nu a cercetat aceste ilegalităţi în virtutea atribuţiilor sale preferând să nu se implice în transferul ilegal a 17.000 ha pădure din proprietatea publică a statului, în proprietatea privată a unei asociaţii, care la acea dată nici măcar nu exista din punct de vedere juridic.

Composesoratul nobil BORŞA, în numele căruia se solicitase reconstituirea, deţinuse suprafaţa de 11.384 ha pădure, iar după reforma agrară din 1921 mai rămăsese cu 6.221 ha pădure, restul de 5.163 ha fiind răscumpărată de stat şi transformată în pădure comunală.

La data „consfătuirii de urgenţă”, întreaga suprafaţă de pădure deţinută de fostul composesorat nobil Borşa fusese retrocedată prin reconstituirea dreptului de proprietate oraşului Borşa şi a două asociaţii composesorale legal constituite. Pe fond, în speţă, era vorba de contestări ale legitimităţii unui composesorat deja împroprietărit, iar litigiul nu putea fi stins pe seama proprietăţii publice a statului în numele unei hotărâri judecătoreşti care nu ţinuse seama de situaţia reală a proprietăţii”.

Pe locul II în ţară la tăieri ilegale

În perioada 2005-2011, s-au efectuat tăieri nelegale de arbori în volum total de 438.900 m.c., din care cel mai mare volum de tăieri ilegale s-a înregistrat în judeţele: Suceava - 10.213 m.c., Maramureş - 9.542 m.c., Bacău - 7.751 m.c., Gorj - 7.686 m.c., Argeş - 6.160 m.c. şi Olt - 4.501 m.c.

La un calcul simplu, numai paguba din Maramureş bate spre 5 milioane de Euro. Iar însumând tăierile de arbori din pădurile României (proprietate de stat şi privată), rezultă că în perioada 2005-2011 s-a defrişat pădurea pe o suprafaţă totală de 291.932 ha.