CULTURA, TINERET

* Shakespeare, redus la limita

* Festivalul de poezie de la Sighet si ruptura de restul lumii
Mecca versului inaripat

* Natiune, naratiune, fictiune
Route 66

* Pentru romanii din Ungaria

* Cardul studentului international
ISIC de Romania

* Shakespeare, redus la limita

Teatrul Municipal Baia Mare, in co-productie cu Teatrul de Nord Satu Mare, a lansat o noua premiera a acestei stagiuni teatrale: ”Operele complete ale lui WLM SKPR”, de Jess Borgeson, Adam Long si Daniel Singer, in regia lui Marian Negrescu. In trei ore, spectatorii au putut urmari toate cele 37 de piese scrise de William Shakespeare intr-un format prescurtat, unele dintre ele reduse la doar cateva replici.

Cei trei actori care interpreteaza rolurile (cate 12 fiecare), Valeriu Doran, Radu Botar si Marian Negrescu au sustinut un veritabil maraton teatral, piesa jucata in fata publicului baimarean presupunand experienta scenica, vitalitate, posibilitatea de a schimba cu nonsalanta registrul interpretativ si, mai presus de toate, talent.

O singura mare comedie

“Operele complete ale lui WLM SKPR” este un spectacol care se vrea modern, fara nici o legatura cu cel clasic, exceptand pe alocuri costumele de epoca, dominate si acestea, in marea majoritate a timpului, de tinuta sport. Si pentru ca nu este o piesa jucata in dulcele stil clasic, spectatorii vor constata ca tragicul, atat de prezent in opera lui Shakespeare, e inexistent. “Comediile nu sunt nici pe departe asa de hazlii ca si tragediile”, este o replica din piesa care functioneaza ca un argument pentru maniera in care spectacolul a fost pus in scena. Julieta si Ofelia au barba, Hamlet e un personaj tragi-comic, “Titus Andronicus” devine o emisiune televizata “cu exces de sange”, muzica clasica alterneaza cu hip-hopul pe care este interpretat “Othello” si astfel, intreaga opera a lui Shakespeare devine o singura mare comedie, in care, paradoxal, umorul este preponderent nu in cele 16 comedii ale marelui renascentist, ci tocmai in piesele care l-au consacrat ca un mare tragedian. Un actor aflat pe post de spectator afirma la sfarsitul reprezentatiei ca, pentru spectatori, este foarte important felul in care o piesa incepe si se sfarseste. Din acest punct de vedere, piesa sta bine; “Romeo si Julieta”, cu care debuteaza, mi s-a parut a fi punctul forte al spectacolului, iar “Hamlet”, momentul artistic care il incheie, cu trei variante din ce in ce mai scurte, bine realizat. Intreaga sala a teatrului este o scena pentru cei trei actori care, dupa cum afirma in preambulul piesei, formeaza trupa “S.R.L.”, adica “Shakespeare redus la limita”. Faptul ca piesa dureaza trei ore, un veritabil maraton actoricesc, duce la existenta catorva momente in care spectacolul pare sa treneze. Nimeni nu poate mentine in timpul unui maraton acelasi ritm, mai ales daca este unul ridicat. Una peste alta, spectacolul este unul care merita vazut si care va fi rejucat in fiecare seara, in perioada 10 – 13 noiembrie.

Ioan BOTIS





* Festivalul de poezie de la Sighet si ruptura de restul lumii
Mecca versului inaripat

La inceput de octombrie, Sighetu Marmatiei a fost capitala poeziei romanesti. Ministerul Culturii, Directia judeteana de Cultura, Primaria municipiului Sighetu Marmatiei si Casa de cultura au organizat cea de-a XXXII-a editie a Festivalului de Poezie. Cu toate ca a lipsit participarea internationala, au fost prezenti Ion Muresan (presedinte al juriului), Tuculescu, Cristian Popescu, Vulturescu, Gogea, Sasarman si altii.

Poetii inca se mai intreaba unde-s vremurile cand la Sighet “descalecau” Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Sanziana Pop, Ana Blandiana sau Laurentiu Ulici. Sau cand sala de spectacole ”George Enescu” gemea arhiplina de iubitori ai poeziei. Acele vremi au apus, cum apusa este si setea de cultura a romanului mijlocas. In jurul poeziei, in prima zi a Festivalului de la Sighet s-au strans doar o duzina de poeti si alti cativa iubitori ai frumosului: de la “judet” au venit Stefan Maris si Dumitru Iuga; din partea locului au participat Vasile Mic (seful Comisiei de Cultura a Consiliului Local Sighet), Mihai Dancus si Gheorghe Mihai Barlea (directorii institutiilor muzeale sighetene), Echim Vancea, Vasile Muste si Ion Ardelean-Pruncu (sefii institutiilor de cultura locale - casa de cultura, biblioteca, scoala de arta), dascalul Tiplea si discretul medic psihiatru, si totodata om de litere, Eremia Lenghel. Atat. In deschidere, Stefan Beres, viceprimar de Sighet, a glasuit incurajator: ”In lumea noastra aspra de azi avem foarte mare nevoie de cultura, de literatura. Va vom da tot sprijinul, chiar mai mult ca inainte.” Primaria a finantat festivalul cu 25 de milioane lei. Apoi, poetul Vasile Muste a atins o rana dureroasa: ”Semnalam ca ultima librarie a Uniunii Scriitorilor inchisa de conducerea forului este cea de la Sighet, infiintata de insusi regretatul Laurentiu Ulici.” Cristian Popescu s-a referit la spatiul european: ”Sighetul, ca si Radautiul, este o mica Europa, o poliflora, un oras multicultural. In literatura romana contemporana am gasit multi plecati de aici, care au ajuns departe.” Iar Vasile Gogea, poet nascut la Sighet, peregrinat prin Brasov si apoi Cluj, s-a referit pesimist la conditia de viata a poetului contemporan, care ”este si el om din carne si sange, are nevoie de o locuinta, bani, familie.” George Vulturescu a atacat frontal: ”Vorbesc nu numai ca poet, ci si ca reprezentant al Directiei de Cultura Satu Mare. Cea mai grava problema a culturii din judetul Maramures este aceasta ruptura aproape totala intre Maramuresul istoric si zona Baia Mare. Am condus recent juriul de la Festivalul Castanelor si am constatat, cu stupoare, ca nici macar un volum al scriitorilor sigheteni n-a fost prezentat acolo, darmite premiat.” Gheorghe Parja s-a revoltat la randu-i: “Ce se petrece azi este o adevarata sfidare de rang national la adresa culturii.” In urma au ramas certitudini: poetii vin si pleaca din Sighet. O data pe an, orasul devine o mica Mecca a versului inaripat. Din nefericire, casta poetilor pare tot mai izolata, saracuta, redusa numeric, rupta de restul lumii care alearga tumultos in cotidian, cu termometrul in maini, sa ia “febra” zilei. Cei mai multi dintre versificatorii ce vin an de an la Sighet au depasit 45 de ani. In locul lor nu apar reprezentantii asteptati ai noului val. Totusi, e bine ca cei care sunt nu si-au uitat pana, rima si cuvantul. Inca. Quo vadis, poezie?

Teofil IVANCIUC





* Natiune, naratiune, fictiune
Route 66

Precum uliul imprastie gainile cand se pogoara asupra curtii stapanului, tot asa si Aghiuta zburataceste mintea omului. Si cu atat se bucura mai tare cel cu coarne, cu cat acel om are hrisov imparatesc de stapanire peste tinuturi, caci prin el poate glasui mai bine tartorele; ca si dracu’, cum ii el de negru, tot stie vorba poporului, cum ca “nu-i bine sa te pui cu prostu’, ca are mintea hodinita” si de aceea, cu osebire, cauta dintre oameni pe aceia care is degraba truditori spre mai buna stapanire a poporului din tinuturile lor. Iar bietul om, fie el birau, jude ori vornic, tot de glasul celui intunecat asculta ca, in vorba lui, se aude samanta de fala si trufie care orbeste sarmanul suflet al muritorului. Si unde si-a bagat Aghiuta coada, numai treburi necurate pot fi si mare pacoste e pe capul bietilor oameni din acele locuri. Iubite cetitoriule, intelege-i de ce-am facut vorbire de aceste invataturi ale poporului, numa’ de-i avea hodina sa te-apleci pe aieste slove. Spun hrisoavele acelei vremi, ca intr-un sat, facut mare targ peste noapte, domnea un om, stiutoriu in boalele animalelor si poreclit, dupa vorbele sale de duh si dupa purtarea de vechi amiral dus cu flota, Le petit Basescu, dupa modelul Bucurestiul – Micul Paris. Cum Dumnezeu isi asezase mana blanda peste acele tinuturi, oamenii o duceau bine si traiau cu mare dragoste unul pentru altul, iara pamantul scotea roada bogata si pasarile cele mari si albe veneau din lume sa aduca bogatie in acel targ. Dara acest lucru nu-i placea lui Aghiuta si, luand el pilda lui Dumnezeu din criza Babilonului, s-a hotarat a amesteca numele locurilor, de nu se mai intelegea nas cu fina, vecin cu vecina nici ciurdar cu porcar. Fara de folosinta o chema Ion pe Irinuca noaptea sa se iubeasca in tertiul lui Onisim, ca sarmana fata nu gasea locul. Dupa Legea Lupu (1/2000), tertiul nu mai era al lui Onisim, ci al lui Gheorghe si astfel doua inimi zdrobite nu-si puteau gasi alinarea, caci fiecare astepta in alt loc. Mai rau se intampla cand nasul isi chema finul la coasa si hotara loc de intalnire Fantana lui Ion din crucile drumului. Dara cum erau multe drumuri, erau si multe rascruci, iara finul avea in sange arsura pustei si nu prea intelegea bine cum vine cu toponimia asta romaneasca. Asa ca el a cautat pana seara, cand se intorceau vacile sa se adape la Janoskutga, din utelagazas. Vazand aceste lucruri vatamatoare pentru targusorul lui, primarele a hotarat sa schimbe denumirea strazilor cu numere, dupa sistemul imperialist – american, ca sa inteleaga tot omul in ce lume traieste. Astfel, marhale o sa vina de la pasune pe Strada 8, se vor adapa la fantana de la crucile drumurilor 6 si 7. Ion si Irinuca se vor intalni noaptea pe strada 14, colt cu 15, loc minunat de unde se vede cum apune soarele in gura ulitei 24. Si cum tropoteste Aghiuta de bucurie cand aude cum face popa programul de mers cu crucea prin sat: “Dragi enoriasi, o sa incepem, ca in alti ani de la Petre de la Frunte, pardon... de la Petre de pe 16, apoi o luam pe la Gasaie de pe 17, trecem si pe la baba Anuca de pe 48 si terminam capatul ala, la fatu Grigore de pe strada 123... ca in alti ani”.

Emanuel LUCA





* Pentru romanii din Ungaria

La sfarsitul lunii trecute, in Gyula, orasul cu cea mai mare comunitate romana din Ungaria, a avut loc lansarea unui nou numar din revista de cultura “Romania km 0”, coordonata de Cornel Munteanu. Delegatia din Maramures prezenta la eveniment a putut afla si problemele cu care se confrunta comunitatea de romani. Cum cele 6.000 de volume ale singurei biblioteci romane din Gyula sunt extrem de vechi, iar calculatorul aflat in dotarea institutiei de cultura a ajuns la o varsta venerabila, Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu” a hotarat sa “improspateze” dotarea acesteia. Darul, care va ajunge curand la Gyula, consta in 5.000 de volume, un calculator si un program ce va facilita munca bibliotecarilor. Cuvantul romanilor din Ungaria au poposit si la a XIII-a editie a “Salonului International de Carte Romaneasca” de la Iasi, unde au fost expuse in premiera astfel de publicatii.

Ioana LUCACEL





* Cardul studentului international
ISIC de Romania

Pe langa obligatii, calitatea de student aduce si beneficii. Prin intermediul unui card international, studentii din lumea intreaga beneficiaza de mari reduceri. De facilitatile oferite de acest card se pot bucura si studentii romani. Cardul poate fi cumparat cu 200.000 de lei de la filialele firmei GTS International din Cluj, Iasi sau Bucuresti.

In luna noiembrie 2003, intre Agentia Sociala a Studentilor, o institutie publica din subordinea Ministerului Educatiei, si firma GTS International Romania s-a semnat un protocol de colaborare pentru dezvoltarea unor beneficii in interesul studentilor romani. Protocolul se refera la una din activitatile firmei, respectiv aceea de comercializare a cardurilor ISIC (International Student Indentity Card), prin intermediul carora este recunoscuta calitatea de student pe plan international. Acest tip de card este folosit de studentii din intreaga lume de aproape 40 de ani, deoarece confera o recunoastere internationala a calitatii de student, fara a mai fi nevoie de un alt act doveditor. Prin intermediul cardului se pot achizitiona la un pret redus bilete de avion, autocar si tren. Mai mult, studentii care detin acest tip de card beneficiaza, in strainatate, de reduceri la magazine, restaurante, muzee sau hoteluri. Reducerile sunt valabile in 90 de tari.

Cum se procura cardul?

Orice student la zi, inmatriculat la o institutie de invatamant superior acreditata sau recunoscuta de Ministerul Educatiei, indiferent de nationalitatea sau tara de rezidenta a solicitantului, are dreptul sa-si procure un astfel de card. Deocamdata, posesorii acestor carduri beneficiaza in Romania de reducere doar la muzee sau alte obiective turistice. “Am primit o adresa din partea Agentiei Sociale a Studentilor, prin care ni se aduce la cunostinta protocolul incheiat cu GTS International in ce priveste cardurile pentru studenti. Pe tot parcursul acestui an au fost recunoscute aceste carduri”, a spus Victor Gorduza, directorul Muzeului de Mineralogie din Baia Mare. Pentru a-si procura un astfel de card, studentii trebuie sa se adreseze agentiei Zip Travel, una din agentiile care-l comercializeaza, sau sa descarce de pe site-ul agentiei, www.ziptravel.ro, un formular de aplicare. Pe langa acest formular, studentul trebuie sa prezinte o copie a carnetului de student (primele pagini, cu poza de identificare) sau o adeverinta emisa de secretariatul universitatii si o fotografie recenta, tip buletin. Studentii trebuie sa plateasca 200.000 lei, cu TVA inclus. In luna septembrie, reprezentanti ai studentilor si Ministerului Educatiei impreuna cu furnizorii de carduri au hotarat ca studentii sa beneficieze de reducerea pe mijloacele de transport prin intermediul acestor carduri, insa hotararea nu s-a pus inca in practica. Pana la noi reglementari, raman in vigoare reducerile pentru obiectivele turistice si cele din strainatate.

“Nu stiu de acest card, dar la noi oricum studentii si elevii beneficiaza de o reducere de 50% din pretul unui bilet. Daca un bilet costa 20.000 de lei, ei vor achita doar 10.000 de lei.” - Carol Kacsó, directorul adjunct al Muzeului Judetean

Mihaela MIHALEA