CULTURA / REPORTAJ / DOSAR

* Neintelegerile religioase din Maramures au radacini adanci
Istoria razboiul fratricid

* Natiune, naratiune, fictiune
Galceava omului cu puricele

* Un ajutor fantoma: 200 de euro pentru un calculator
Ministerul amnezicilor

* O batalie cu consecinte militare si politice incalculabile
Monte Cassino, in urma cu 60 de ani

* Un arbore milenar, in pericol de extinctie
Tisa de Maramures

* INTERVIU - Aurelia Mocanu, jurnalistul specialist in arta
Doamna care critica arta

* Neintelegerile religioase din Maramures au radacini adanci
Istoria razboiul fratricid

Inceputurile disensiunilor interconfesionale din Maramures au origini mult mai vechi decat isi inchipuie multi. Cronicarul Thomas Tuscus scria ca la 21 noiembrie 1276 a izbucnit un razboi religios intre valahi si ruteni, care a durat pana in luna mai 1277. Tuscus a inaintat ipoteza ca acest razboi sa fi fost localizat in Maramures.

In veacurile evului mediu, documentele vremii vorbesc de multele lupte ce au avut loc, ba intre catolicii maghiari si ortodocsii romani (de exemplu cele de la Remeti, Campulung si Sapanta), ba intre crestini si pagani (ultima lupta fiind amintita in anul 1596, la Budesti). In urma cu 500 de ani, aparitia Reformei a adus alte varsari de sange. Mai intai au izbucnit luptele dintre conservatorii maghiari catolici si reformati, apoi cele dintre romanii calvini opusi celor ortodocsi! Un secol mai tarziu s-a dezlantuit Contrareforma, prilej de noi varsari de sange si incendieri de biserici. Imediat dupa aceea, au aparut greco-catolicii… Dupa vreo 100 de ani de tensiuni mai mult sau mai putin deschise, lucrurile s-au asezat, incet. Poienile Izei, Sacelul si Valea Stejarului au ramas pana azi sate ortodoxe, iar in restul localitatilor au invins, spiritual, catolicii. Apoi a fost liniste, pana in 1948, cand Partidul Comunist a desfiintat biserica catolica romana, arestandu-i preotii si confiscandu-i proprietatile. In 1989, calvarul a luat, aparent, sfarsit.

Suferinte proaspete

Numai ca raportul intocmit de Biroul pentru Democratie, Libertate Religioasa si Munca din cadrul guvernului SUA, mentioneaza ca desi biserica veche din Bogdan Voda (monument istoric aflat in Patrimoniul Mondial) a fost castigata de catolici printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, decizia nu a fost pusa in practica. Rezultatul? In biserica lasata de izbeliste, acum ploua. Nici primaria, nici biserica ortodoxa, care sustine ca este proprietara lacasului, si nici Directia judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu, nu au gasit resursele necesare pentru a acoperi cladirea, desi pretul estimat al lucrarilor nu depaseste cateva sute de milioane de lei. La nivel de judet, Eparhia Greco-Catolica de Maramures a solicitat restituirea a 23 de lacasuri de cult (Catedrala din Baia Mare, 7 biserici protopopiale si 15 biserici parohiale). Ei mai cer sediul protopopesc rutean din Sighet si o casa parohiala din Viseu de Sus. In plus, vor slujire alternativa in alte 32 de biserici. Pe plan national, in luna aprilie existau aproape 7.600 de cereri de retrocedare, dintre care Biserica Greco Catolica inregistra peste 2200 (au primit inapoi pana acum doar 9 proprietati!), Cultul mozaic peste 1800 (au primit doar 18!), biserica romano catolica aproape 1000 (au primit doar 94) etc. In Maramures, astazi, se inregistreaza probleme tensionate de retrocedarile proprietatilor la Sieu (unde enoriasii uniti cu Roma au fost evacuati cu forta din vechea biserica), Sapanta (unde CL nu accepta aprobarea construirii unei biserici catolice), si Bogdan Voda. Scandalul bisericii din Vadu Izei, cea care a fost demolata in mod barbar in 2001 (desi era din piatra, construita in 1885, si foarte rezistenta) pentru a fi reconstruita de ortodocsi, a fost uitat. Catolicii isi ridica, incet, un nou asezamant bisericesc. Ranile trecutului continua sa fie prezente in intreg Maramuresul. Spre rusinea tuturor. Raportul intocmit de Biroul pentru Democratie, Libertate Religioasa si Munca din cadrul guvernului SUA, mentioneaza motivele mentinerii conflictelor interreligioase din Romania.

Teofil Ivanciuc



* Natiune, naratiune, fictiune
Galceava omului cu puricele

Cum si de ce au aparut puricii a fost teza de doctorat prezentata de Costel Aprodu Aghionoaiei in fata Comisiei de aparare impotriva dezastrelor. Proaspatul doctor si-a inceput cercetarile inca din frageda lui copilarie nefericita, cand avea material de studiu suficient. Pe cand alti copii legau o sfoara cu motocei si urmareau matele care crapau jucandu-se cu ei, Costelus isi punea intrebari metafizice despre instinctul de haita si singuratatea individului in comunitatile de purici. Publicam un fragment din lucrarea domniei sale, cu regretul ca nu putem reda aici toate capitolele: Legendele romanesti spun ca puricele a aparut din cenusa naparcii. Dupa ce a astupat cu coada gaura din Arca lui Noe, ea a cerut, ca rasplata, dreptul de a manca in fiecare zi un om. Maniat de asemenea pretentie fara masura, Noe a pus mana pe ea si a aruncat-o in foc. Se spune ca din cenusa ei au aparut puricii: acestia, ca o amintire a dorintei naparcii, “mananca” pe oameni, le sug, fara sat, sangele (S. Fl. Marian). De aceea, “de purici scapi numai daca-i pui pe foc”. Pe plan simbolic, asocierea puricelui cu vatra si cenusa se regaseste in numeroase interdictii, care regleaza relatiile omului cu duhurile casei: “Sa nu scapi sapunu-n cenusa, ca-i rau de pureci”. In luna lui martie (dedicata Babelor si Mosilor), nu e voie nici sa le zici pe nume, nici sa-i omori ca “sa nu te manance peste an”. E rau de purici si atunci cand nu se respecta anumite zile dedicate pomenirii mortilor. Pentru a goni aceste vietuitoare, se recomanda semanatul unui pumn de grau in fata pragului, in noaptea de Anul Nou; taierea in ziua de Pasti a unui cocos negru si infigerea cutitului manjit de sange dupa usa (A. Gorovei). In lupta impotriva puricilor se apeleaza la nuditatea rituala si la ajutorul astrilor. Femeia in pielea goala, iese din casa cand se iveste Craiul Nou si rosteste cuvintele urmatorului descantec: ”Luna noua-n tara,/ Sa iasa purecii afara.” Asocierea purecilor cu fenomenele meteorologice se intalneste si la alte popoare. Sarbii cred ca ploaia poate fi provocata prin insirarea purecilor prinsi pe o ata sau pe un ghimpe. La romani, puricele este considerat, in general, o vietuitoare demonica, inrudita cu dracul. Unele legende spun ca el s-a nascut din lacrimile diavolului; totodata, puricele a fost calul dracului, atunci cand acesta s-a luptat cu Dumnezeu. Dar tot in acest spatiu romanesc binecuvantat, caci se pravalesc Balcanii peste noi, gestul “cautarii” in parul iubitului sau al iubitei a devenit un semn de mare tandrete, reflectat pana si in lirica de dragoste: “Foaie verde matostat,/ La ciresu retezat/ Sade neica rasturnat/ Si Lenuta-i cata-n cap;/ Las’ sa-i cate, ca-i e drag.” Dar nici cu fratii occidentali nu mi-e rusine: ce rugaminti fierbinti ridicau poetii barocului din Franta cerand sa fie metamorfozati in purice ca sa poata “cerceta in voie si pe-ndelete peisajele corpului iubitei”.

Emanuel Luca



* Un ajutor fantoma: 200 de euro pentru un calculator
Ministerul amnezicilor

Normalitatea in institutiile din Romania e sinonima cu haosul. In urma cu cateva saptamani, Ministerul Educatiei si Cercetarii promova un proiect de lege care prevede acordarea unui ajutor financiar elevilor si studentilor care provin din familii nevoiase, pentru a-si achizitiona calculatoare. Desi sfarsitul scolii se apropie cu pasi repezi, Ministerul intarzie cu reglementarile

Potrivit proiectului Ministerului Educatiei si Cercetarii, ajutorul financiar pentru achizitionarea de calculatoare elevilor si studentilor care provin din familii nevoiase este in valoare de 200 de euro. Dreptul de a-l obtine il au tinerii in varsta de pana la 26 de ani, care provin din familii ce au un venit brut lunar pe membru de familie sub 1,5 milioane de lei. Lege prevede ca inspectoratele si universitatile sa centralizeze datele si sa le trimita Ministerului, data limita de inregistrare a cererilor fiind 1 septembrie 2004. Numai ca teoria este una, iar practica alta. Nu mai este mult si anul scolar se incheie, iar o data cu el expira si termenul de inregistrare a cererilor. Chiar daca legea prevede ca termen limita data de 1 septembrie, se stie ca pe perioada vacantei, secretariatele scolilor sunt mai mult inchise. Prin scolile baimarene, inregistrarea cererilor este tot in momentul zero, asteptandu-se reglementarile… intarziate. Nivelul informatiilor difera de la o institutie la alta. La Universitatea de Nord, abia zilele trecute s-a primit o adresa care sa-i instiinteze de lege, in cauza. “Am primit o adresa zilele trecute si asteptam cererile. Studentii au obligatia sa-si depuna cererile la sediile decanatelor pana la data de 15 iunie (dovada ca termenul de 1 septembrie este praf in ochi, n. red). Toate dosarele vor fi analizate de o comisie, iar cele care vor respecta criteriile legii vor fi trimise la minister”, a spus Mariana Morar, secretara la rectoratul Universitatii.

Ignorati de lege

Informatiile nu au ajuns insa la toate unitatile de invatamant din judet. Daca Universitatea a primit o adresa oficiala, directorul Scolii Generale Nr. 10 din Baia Mare a aflat de legea cu pricina din presa ! “Copiii sunt interesati de aceasta prevedere, dar noi nu am primit formularele necesare. Ne-am interesat si la Inspectorat, dar ne-au spus sa asteptam” , a spus Lucia Pop, directorul Scolii Generale Nr. 10. La Grupul Scolar C.D. Nenitescu a ajuns doar instiintarea. “Inca nu am inregistrat nici o cerere. Noi am primit numai instiintarea si asteptam sa primim alte informatii”, a spus Gabriela Hefler, directorul institutiei. Timpul tace si trece, iar cererile raman inregistrate doar in mintea tinerilor care traiesc cu speranta ca macar cu ajutorul statului sa reuseasca sa-si cumpere un calculator. In ce-i priveste pe parinti, acestia privesc neputinciosi. Din pacate, in Romania tehnologia nu este pentru toate buzunarele. Ramane de vazut daca aceasta decizie data pe ultima suta de metri nu duhneste electoral, si daca guvernantii isi vor respecta promisiunea facuta tinerilor invatacei.

“De lege am auzit doar din presa. La noi la scoala nu a ajuns nici o adresa oficiala. Din pacate sunt multi copii interesati de aceste facilitati, iar cand vin parintii sa se intereseze, noi ridicam din umeri fiindca nu avem ce sa le spunem.”- Lucia Pop, directorul Scolii Generale Nr. 10

Ministerul Educatiei si Cercetarii nu a transmis in teritoriu reglemetarile cu privire la proiectul destinat acordarii de ajutoare financiare pentru achizitionarea de calculatoare. Deoarece depunerea cererilor are un termen limita, timpul trece in defavoarea… defavorizatilor.

Mihaela Mihalea



* O batalie cu consecinte militare si politice incalculabile
Monte Cassino, in urma cu 60 de ani

Despre batalia de la Monte Cassino se stiu destul de putine, iar cele care se stiu sunt adeseori contradictorii. Se spune ca aliatii au fost sustinuti logistic in timpul bataliei de Mafia italiana. Sefii mafioti avusesera o intrevedere cu Eisenhower, care le-a promis, in schimbul sprijinului, ca dupa victorie le va facilita extinderea afacerilor in SUA. In timpul mandatului lui Dwight Eisenhower, Mafia italiana a cunoscut o perioada de mare prosperitate peste ocean. E posibila si o simpla coincidenta.

Pozitia strategica a localitatii Monte Cassino a transformat-o in scena unor repetate lupte, inca din antichitate. In al doilea razboi mondial, s-a desfasurat confruntarea de la Monte Cassino (cunoscuta si sub numele de “batalia pentru Roma”). Primul asalt a inceput in 4 ianuarie 1944. Manastirea care domina muntele a fost distrusa de bombele aliatilor, in intentia de a sparge linia Gustav ce apara Roma, acesta constituind al doilea atac aliat de la Monte Cassino (15 februarie 1944). La 15 martie 1944, fortele aeriene aliate au bombardat intens ruinele manastirii, declansand cel de-al treilea asalt. Fortele americane, britanice, indiene si neo-zeelandeze au pierdut aproximativ 54 de mii de oameni, fara sa reuseasca sa ocupe asezarea sau castelul care controlau valea raului Rapido.

Casa Sfantului Benedict

Monte Cassino este un varf muntos situat la aproximativ 8 mile sud de Roma, o mila vest fata de orasul Cassino (vechea asezare romana Cassium) si la 1.700 picioare altitudine. Este locul unde, in jurul anului 529 i.Hr., Sfantul Benedict din Nursa a intemeiat prima manastire, baza a ordinului benedictin. Manastirea a fost construita pe locul unui vechi templu pagan dedicat lui Apollo. Primul gest al Sf. Benedict a fost de a smulge din templu sculptura ce-l reprezenta pe Apollo si de a distruge altarul templului. Noul asezamant al credintei l-a dedicat Sf. Ioan Botezatorul. Odata stabilit la Monte Cassino, Sf. Benedict n-a mai parasit locul. La Monte Cassino a scris Regula Benedectina, care va deveni principiul de baza pentru monasticismul occidental. La Monte Cassino a primit vizita lui Totila, regele ostrogotilor, in anul 580 (singura data sigura privitoare la Benedict), dupa care a murit. Monte Cassino a devenit un model pentru dezvoltarile ulterioare ale monasticismului. Din pacate, manastirea se afla situata intr-un loc de mare importanta strategica, drept urmare a fost cucerita si distrusa de multe ori. In anul 584, longobarzii au cucerit abatia, supravietuitorii mutandu-se la Roma, unde ordinul a ramas mai mult de un secol. In acest timp, trupul Sf. Benedict a fost transferat la Fleury (modernul Saint-Benoit-sur Loire, langa Orleans).

Manastirea asediata

O perioada de inflorire a manastirii a urmat reinfiintarii din anul 718. In anul 883, manastirea a fost cucerita si arsa din temelii de sarazini. Recladita in secolul al XI-lea, de calugarul Desiderius, devenit mai apoi papa Victor al III-lea, si de calugarul Oderius, manastirea va ajunge sa numere 200 de calugari, iar biblioteca si manuscrisele produse in scriptorium au devenit celebre in tot Occidentul. Cladirile manastirii au fost reconstruite intr-o maniera impresionanta, mesterii fiind adusi din Amalfi, Lombardia si chiar Constantinopol, pentru a superviza lucrarile. Biserica manastirii, splendid decorata, a fost sfintita in anul 1071 de papa Alexandru al II-lea. Anul 1321 a fost cel in care papa Ioan al XII-lea a hotarat transformarea bisericii de la Monte Cassino in catedrala. In 1349, manastirea a fost din nou distrusa, de data aceasta de un cutremur de pamant, catastrofa care a insemnat inceputul unei lungi perioade de declin. In 1799, manastirea a fost cucerita de trupele lui Napoleon, iar 1866 a fost anul disolutiei manastirii. Monte Cassino a devenit monument national. Intre ianuarie-mai 1944, s-a produs ultima distrugere a locului istoric, manastirea fiind pulverizata de puternice raiduri aeriene declansate de aviatia aliata impotriva trupelor germane cantonate in zona.

Batalia pentru Roma

Linia “Gustav” a reprezentat o serie de fortificatii militare din Italia celui de-al doilea razboi mondial. Construita de germani, aceasta se intindea intre Marea Adriatica, in est, si Marea Tireniana, in vest. In centrul acestei linii se afla punctul strategic de la Monte Cassino. Cea mai puternica linie defensiva germana din sudul Romei era, la randul ei, aparata de linia Bernhardt, la cateva mile mai spre sud. Defensiva germana era constituita din baterii de tunuri, bunkere, cuiburi de mitraliere, campuri de mine si aruncatoare de flacari. Dupa invazia aliatilor in Italia (septembrie 1943), guvernul italian a hotarat capitularea Italiei, dar trupele germane aflate in “cizma” au continuat sa lupte. Aliatii au cucerit sudul Italiei. Germanii s-au retras pentru a-si pregati pozitiile defensive pe Linia Iernii. 15 divizii germane au fost plasate in defensiva. Obiectivul imediat al aliatilor devenise ocuparea Romei, dar pentru aceasta era nevoie de cucerirea caii de acces din valea Liri, situata la nord de Monte Cassino. Dificultatile provocate de terenul accidentat, conditiile atmosferice grele de la sfarsitul anului ’43 si rezistenta germana l-au determinat pe generalul Alexander, care comanda Grupul 15 de armate, sa treaca in expectativa in fata aliniamentului fortificat numit “Gustav”, organizat de Comandamentul german de-a lungul raurilor Sangro si Garigliano.

Invazia americana

Pentru anul 1944, comandamentul anglo-american a hotarat sa nimiceasca fortele hitleriste din Italia, sa cucereasca Roma si sa creeze conditii pentru continuarea ofensivei in partea de sud-est a Europei. In noaptea de 22/23 ianuarie 1944, trupe americane imbarcate pe 240 de nave de transport desant si acoperite din aer de peste 700 de avioane au inceput debarcarea in zona localitatii Anzio, situata la aproximativ 300 km sud-est de Roma. Scopul acestei operatii era ca printr-o coordonare a actiunilor fortelor de debarcare ce atacau frontal, sa fie nimicita Armata 10 germana si ocupata Roma. Desi rezistenta inamicului in fasia de litoral unde a avut loc debarcarea a fost ca si inexistenta (erau aici doar doua batalioane germane), totusi, fortele aliate nu au intreprins actiuni hotarate din capul de pod cucerit. Profitand de situatie, comandamentul hitlerist a concentrat forte importante, cu care, la inceputul lunii februarie, a executat o puternica contralovitura in scopul lichidarii capului de pod. Numai marea superioritate in aviatie a salvat fortele aliate debarcate de la un esec total. Nici ofensiva aliatilor, desfasurata in scopul ruperii apararii din zona Cassino si crearii conditiilor pentru ocuparea Romei, nu a avut succes. Atacurile aliate de la Monte Cassino intampinasera o puternica rezistenta. Singurul succes a fost inregistrat in februarie 1944, cand trupele anglo-americane au ajuns cu multa greutate in periferiile localitatii, dar, din cauza focului puternic al artileriei germane, au fost nevoite sa se retraga.

Caderea Liniei “Gustav”

Atacurile in valuri ale aliatilor au fost respinse sistematic de germani, cu toate ca aviatia anglo-americana a bombardat pozitiile germane de la Monte Cassino cu peste 500 de avioane. Comandamentul aliat a concentrat majoritatea fortelor in fata pozitiilor de la Monte Cassino; sectorul de front din zona Adriaticii a fost aproape complet golit de trupe. In dimineata zilei de 11 mai 1944, dupa o puternica pregatire de artilerie si de aviatie, Armatele a 8-a si a 5-a au declansat ofensiva. Corpul expeditionar francez, actionand prin surprindere, a patruns in Cassino. In “a patra batalie pentru Monte Cassino”, polonezii au reusit sa blocheze principalele forte germane aflate in aparare, permitand trupelor britanice sa depaseasca aliniamentul Rapido si sa treaca la incercuirea inamicului. Corpul 2 polonez, comandat de generalul Wladyslav Anders, a declansat primul asalt in 11 mai. Cu toate ca au inregistrat pierderi masive in timpul asaltului din 17-19 mai, polonezii au reusit sa-i scoata din pozitiile pe care le ocupau pe germanii din Divizia 1 parasutisti, sa inconjoare inaltimea de la Monte Cassino si s-o cucereasca. In urma luptelor grele care au durat cateva zile, linia de aparare Gustav a fost strapunsa printr-o actiune comuna a trupelor britanice, franceze si poloneze, in pofida faptului ca Hitler ii ordonase feldmaresalului Kesselring sa reziste pe acest aliniament, a carui rupere ar fi avut “consecinte militare si politice incalculabile”. Armata a 14-a germana a continuat sa reziste cu inversunare pe directiile care duceau spre capitala Italiei, dar infrangerea suferita la Monte Cassino a deschis drumul aliatilor spre Roma, care va fi ocupata la 4 iunie 1944.

Invingatorul de la Monte Cassino

Wladyslav Anders a servit in tinerete ca ofiter in armata rusa a tarului Nicolae al II-lea in timpul primului razboi mondial, intr-un regiment polonez de lancieri. Dupa constituirea statului polonez, a fost ofiter intr-un regiment polonez de cavalerie. In al doilea razboi mondial a comandat o brigada de cavalerie. Dupa infrangerea suferita in fata diviziilor germane de blindate si infanterie motorizata, s-a retras spre est. A fost luat prizonier si intemnitat in inchisoarea Lubyanka din Moscova. Intre 1943 si 1946 a fost comandantul Corpului 2 polonez, cu care a cucerit Monte Cassino. Dupa razboi a facut parte din guvernul polonez aflat in exil la Londra. A murit in 1970. Trupul sau a fost inhumat in Cimitirul Militar Polonez de la Monte Cassino.

Fortele aliate

La comanda trupelor aliate s-a aflat generalul Harold Alexander si generalul Bernard Montgomery, pana in momentul in care au fost rechemati de Eisenhower in Anglia, pentru a pregati invazia din Normandia. Dupa plecarea celor doi, conducerea a trecut in mainile generalilor Mark W.Clark si Oliver Leese. Primul comanda Armata a 5-a americana (formata din vase americane si unitati britanice), situata in flancul stang al frontului, iar cel de al doilea Armata a 8-a britanica, aflata in flancul drept. In februarie 1944, armatele aliate au fost intarite cu divizii proaspete de neozeelandezi si indieni. Fortele anglo-americane totalizau 16 divizii de infanterie, doua divizii de tancuri, o divizie de desant aerian si 4 brigazi de tancuri independente din compunerea armatelor 5 americana si 8 engleza. Ofensiva aliatilor urma sa fie sprijinita de aproximativ 4.000 de avioane.

Armata lui Kesselring

Fortele germane au fost comandate de feldmaresalul Albrecht Kesselring si generalul Heinrich von Vietinghoff, din Armata a 10-a germana. La inceputul anului 1944, in contact cu fortele aliate se afla Armata a 10-a germana, care avea in compunere cinci divizii de infanterie, doua divizii de tancuri si doua divizii motorizate. In nordul Italiei existau alte sase divizii de infanterie si o divizie motorizata, constituite in Armata a 14-a, a carei misiune era sa apere litoralul si sa duca lupta impotriva partizanilor. Cele doua armate hitleriste faceau parte din grupul de armate “C” si erau sprijinite de 400 de avioane. In ianuarie 1944, Kesselring a intarit linia Gustav cu diviziile de Panzer 29 si 90, aduse din Roma.

Sven Hassel si “Monte Cassino”

Cu toate ca a avut o importanta deosebita in economia celui de al doilea razboi mondial, deschizand drumul spre Roma si grabind sfarsitul razboiului, victoria aliata de la Monte Cassino trece de multe ori neobservata in istoriile care trateaza marea conflagratie a secolului XX. Cel care a facut celebra sangeroasa batalie din apropierea manastirii benedictine nu este un istoric, ci autorul unei serii de 14 romane inspirate din realitatile razboiului: Sven Hassel. Nascut in 1917 in Danemarca, Sven Pedersen a fost adoptat, moment in care i-a fost schimbat numele in Hassel. In 1937 s-a mutat in Germania si a acceptat sa-si schimbe nationalitatea. A fost conducator de tanc in 1939, in timpul invadarii Germaniei. Un an mai tarziu, a incercat sa dezerteze, dar a fost prins si condamnat la batalion disciplinar. In acest batalion de blindate a luptat pe mai multe fronturi, in special in Rusia. In 1945 a fost capturat de rusi, in Berlin. Monte Cassino, aparuta in 1963, este cea de a cincea carte scrisa de Hassel. Dincolo de cifre, cartea lui Sven Hassel reuseste sa creeze o imagine credibila a ceea ce s-a petrecut la Monte Cassino la inceputul anului 1944. Conditiile grele de lupta, eroismul sau disperarea combatantilor, socul produs de grenadele cu fosfor, atacurile devastatoare ale japonezilor din infanteria marina americana in timpul debarcarii, chefurile sfidatoare ale unor profesionisti ai armelor, certati cu regulamentele militare germane, realizeaza o fresca, pe alocuri mai moralizatoare decat multe manuale de istorie. Statisticile seci ce contabilizeaza numarul pierderilor in oameni si materiale sunt inlocuite cu dramele reale ale celor pierduti intr-un razboi ce parea fara de sfarsit.

Ioan Botis



* Un arbore milenar, in pericol de extinctie
Tisa de Maramures

Tisa (nu raul de granita, ci arborele) este un conifer de climat oceanic, aflat pe cale de disparitie in Europa. Daca n-ar fi taiat, ar putea trai pana la 3.000 de ani, fiind cel mai longeviv arbore din Eurasia. La Herculane, s-a gasit in pamant un ciot de Tisa care, in momentul taierii, in evul mediu, avea varsta de 2.000 de ani.

Desi conifer, Tisa (un copac cu tesut fin) nu contine rasina, ci taxina, substanta extrem de otravitoare. Lemnul de Tisa este ideal pentru sculptura si vase cioplite din lemn, fiind extrem de dur. De altfel, tisa este arborele de fier al Carpatilor din care s-au facut cuiele din lemn ale bisericutelor maramuresene, arcurile si sagetile medievale, brazdarele plugurilor de lemn. Arborele a fost distrus aproape peste tot unde a fost intalnit, fie de ciobanii din munti, care isi fereau oile sa nu manance din acele sale otravitoare, fie de taietorii de lemn. Un metru cub de Tisa costa mii de euro, desi legea e foarte stricta si o clauza speciala a acesteia prevede ca este complet interzisa comercializarea lemnului acestui arbore, indiferent de locul de provenienta.

Tisa de Maramures

In Baia Mare, arborele de Tisa poate fi vazut pe strazile Lacatus (exemplarul de acolo are 300 de ani), 1 Mai, in curtea Parchetului, langa Liceul de Arta sau pe Valea Rosie. In Sighet e prezent langa laboratorul Spitalului (exemplarul de acolo are 350 de ani), in cimitirul reformat, pe strada Dragos Voda si la Faget. A mai fost cultivat si in Baia Sprie, Tautii de Sus, Viseu de Sus si Somcuta Mare. In biotopul sau natural, in locurile cu relief accidentat din golul alpin sau in padurile de amestec, aproape a disparut. In Muntii Maramuresului (pe Vaser, Repedea, Bistra si Lutoasa) si in Rezervatia Pietrosu Rodnei, exemplarele supravietuitoare pot fi numarate pe degete. In restul muntilor, a disparut deja. Mai mult, in tara au mai ramas doar doua locuri unde tisa mai formeaza arborete sau cranguri naturale: langa Manastirea Tismana (judetul Mehedinti) si intr-un masiv din Muntii Rodnei (de pe teritoriul judetului Bistrita-Nasaud). Pentru protejarea arborelui de tisa nu dam date mai precise, pentru a nu ne trezi, ca si in cazul altor specii, ca il vom mai putea vedea numai in fotografii si prin gradinile botanice.

Teofil Ivanciuc



* INTERVIU - Aurelia Mocanu, jurnalistul specialist in arta
Doamna care critica arta

Carte de vizita

Nascuta in 26 aprilie 1957, Aurelia Mocanu a absolvit Liceul de Arte Plastice din Sibiu (1976) si Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, sectia Muzeologie (1981), ca sef de promotie. Lucrarea de licenta, Cavalerul trac, a reprezentat o analiza morfologica comparata. S-a afirmat ca expert in arta romana moderna si conservator. Din 2001 este membra AICA (Asociatia Internationala a criticilor de arta). Revistele “Arta”, “Arhitectura”, “Arhitext”, “Amfiteatru”, “Alternative”, “Dilema”, “Atelier”, “Contrapunct, “Secolul XXI”, “Observator cultural” si “L’Invitation” (publicatie a Institutului Cultural Francez din Bucuresti) i-au publicat numeroase cronici si studii asupra artei moderne si contemporane.

Aurelia Mocanu si-a inceput cariera in muzee, ca muzeograf sau conservator. Apoi, s-a orientat spre mass-media. In 1990-1992, a fost redactor, apoi redactor sef adjunct al revistei “Astra”. Din 1995, activeaza in cadrul Societatii Romane de Radio, Radio Romania Cultural, ca redactor, ulterior realizator de emisiuni de specialitate.

Comunicarile Aureliei Mocanu la sesiuni stiintifice (Monstruosul in arta traco-scitica, Reprezentarea diavolului in Judecata de Apoi din pictura murala moldoveneasca sau Iconografia picturii simbolice) spun multe despre preocuparile domniei sale, ca de altfel si cele doua cursuri pe care le tine la Universitatea si Facultatea de Jurnalism din Bucuresti: Antropologia culturala – teoria culturii si Istoria artelor vizuale in secolul XX si influenta lor asupra presei si mentalitatii. Aurelia Mocanu a fost membra in mai multe jurii ale unor bienale si trienale de arta. Ultimul juriu din care a facut parte a fost cel al Festivalului de film experimental “Carbunari 2004”.
Reporter: Ce v-a determinat sa deveniti un om al mass-mediei?
Aurelia Mocanu: O sansa. Cand redactorul de specialitate de la Radio Romania Cultural a ajuns la o varsta a retragerii, a pensionarii, colegul meu, Pavel Susara, care era mai vizibil si mai efervescent, mi-a semnalat existenta acestui post. Atunci am dat concurs, pentru a face emisiunea de specialitate in artele frumoase: “Magazinul artelor frumoase”, care inseamna si istoria artei, revizitata intr-un limbaj accesibil, dar si evenimentele la zi din domeniul artelor vizuale. Concursul a fost emotionant, pentru ca erau alte criterii, care tin de radiofonie. Am facut fata poate datorita punerii in situatie emotiva a vocii atunci cand deschideam expozitii, pentru ca nu toata lumea poate sa vorbeasca in public, sa fie si placut si accesibil in acelasi timp. Vreau sa spun ca-mi place si fac lucrul asta cam de noua ani.
Rep.: De ce este Cavalerul trac orientat intotdeauna spre dreapta?
A.M.: Probabil deoarece simbolismul mainii drepte in greco-latinitate era deosebit de puternic Intamplator, vin de la Constanta, unde am revazut, cu nostalgie, foarte multe monumente cultice, funerare, cu Cavalerul trac.

Linie de inceput de mileniu

Rep.: Ce reprezinta pentru dumneavoastra filmul experimental?
A.M.: Este in primul rand ciclotronul, locul unde particulele se accelereaza si se fac experimente din care ies legi fundamentale, ies solutii extraordinare; este creierul, locul unde se lucreaza acut si operele de arta de aici tasnesc. S-a dat exemplul cu filmele suprarealiste, care au devenit acum obiect de studiu, deja clasice. Tot ceea ce a fost experimental si a fost adanc asumat a devenit urmatorul palier de dezvoltare a artei. Ce a fost experiment devine clasic si un reper absolut. Nu poti sa cobori o stacheta dupa ce a fost obtinuta si semnalata o anumita inaltime. Aveti o banca de idei radioactive, foarte pretioasa si puteti trage linie de inceput de mileniu: ce se poarta si ce se experimenteaza, avand aici, la Baia Mare, un barometru.
Rep.: In viitor, arta isi va pastra specificul national, sau vom avea o arta globalizanta?
A.M.: Nu se vor intampla cele doua lucruri, dupa cum se si observa in general. Globalizarea provoaca si contine in ea samburele reactivitatii si atunci se manifesta regionalismul si globalizarea in acelasi timp. Cu cat functionezi globalizant, cu atat trebuie sa vii cu un mesaj particular, ca sa intri in comertul si in schimbul acela care este globalizant.
Rep.: Cate din filmele romanesti pe care le-ati vazut la festival sunt cu adevarat valoroase?
A.M.: Filmele romanesti sunt in marea lor majoritate filme realizate de tineri. E o pepiniera foarte buna. Ele sunt experimentale in masura in care sunt realizate cu bugete mici si sunt filme de scoala si de tinerete. Ele au prospetimea experimentului, dar n-au desteptaciunea unui experiment profesionist. N-au complexitatea de mijloace care sunt acum cele digitale, de montaj digital si de arhiva in aria culturala a filmului.

Un festival provocator

Rep.: Cum vi s-a parut Festivalul de film experimental din Baia Mare?
A.M.: Festivalul mi s-a parut extrem de dens, extrem de ofertant. Am senzatia ca am vazut cateva bienale de arta contemporana comasate. Acolo, in arta vizuala, imaginea electronica este de multa vreme prim-solista, astfel incat, transferul meu meu profesional de la critica de arta spre filmul experimental s-a facut destul de usor. Mi s-a parut provocator. Am recunoscut multe dintre filme facute pe suportul unei expresivitati plastice fine. Chiar multi autori erau pictori care au luat camera de filmat si care au montat apoi digital imaginile. A fost o experienta profesionala foarte importanta pentru mine venirea mea la Baia Mare si faptul ca au fost atatea filme, dintr-o parte in alta a planiglobului, din SUA pana in Thailanda si Japonia. E o mare sansa sa vezi asa ceva. Dumneavoastra aveti aici, prin aceasta colectie, o baza de creatie si de informatie atat de necesara pentru tinerii din centre universitare unde se formeaza profesionisti. Cred ca nimeni nu are o asa colectie de arta romaneasca tanara – pentru ca s-au inscris in festival multi tineri romani – si de cercetare pe film experimental in principal. E o sansa sa aveti sincron ce se intampla in toata lumea.

Optiuni si argumente

l Sibiu sau Bucuresti?
Sibiu.
l Beethoven sau Mozart?
Beethoven.
l Trandafir sau garoafa?
Gentiana.
l Marea sau muntele?
Desertul.
l Antropologie sau istoria artei?
Antropologia artei.
l Placinte sau gogosi?
Covrigi dietetici.
l Michelangello sau Leonardo da Vinci?
Leonardo da Vinci.

Ioan Botis