CULTURA, REPORTAJ

* Claudiu Pintican, actorul care stie sa taca
Cand Dumnezeu coboara pe scena

* Natiune, naratiune, fictiune
Filmul bate cartea

* Singurul muzeu de arta contemporana din Romania
Muzeul Florean Si politica ”ferestrelor deschise”

* Claudiu Pintican, actorul care stie sa taca
Cand Dumnezeu coboara pe scena

La ultimul Festival National de Teatru TOPFEST, desfasurat la Targu Mures, au participat 19 trupe de teatru. Timp de zece zile, au fost prezentate 30 de spectacole. Doua din cele zece premii au fost obtinute de Teatrul Municipal Baia Mare: pentru regie (Gelu Badea) si pentru cel mai bun actor in rol secundar (Claudiu Pintican), performanta cu atat mai notabila, cu cat la festival au participat Teatrul Nottara si Teatrele Nationale din Cluj, Iasi, Targu Mures si Bucuresti.

Pe Claudiu Pintican l–am ”prins” destul de greu, cu toate ca actorii au intrat in vacanta. Tanarul actor al Municipalului baimarean este inca marcat de premiul obtinut, chiar daca nu se afla la prima performanta de acest gen. In urma cu patru ani, a participat la o preselectia pentru Gala tanarului actor desfasurata la Teatrul Nottara. Dupa ce a trecut de preselectie, a fost nominalizat in timpul Galei de la Mangalia intre primii patru tineri actori din tara. Pentru Pintican, emotiile de la Targu Mures au fost sporite de faptul ca in sala se aflau fostii lui profesori si colegi. In plus, nu mai jucase pe scena Nationalului din Targu Mures, orasul in care a facut primii pasi in teatru, din vremea studentiei. Claudiu Pintican a ramas cu un singur regret: acela ca nu a putut fi in sala in momentul in care au fost decernate premiile. Initial, nici nu a stiut ca se afla pe lista nominalizatilor. Apoi, a aflat zvonul ca ar putea primi premiul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar, dupa care Nicolae Weiss i-a dat vestea ca a obtinut premiul. N-a crezut pana in momentul in care Gelu Badea nu i-a adus diploma.

Un Teleghin tacut

In piesa ”Unchiul Vanea” de Cehov, Claudiu Pintican joaca rolul Teleghin, un rol care ii este foarte drag, de care a incercat sa se apropie cat mai mult si pe care a incercat (premiul vine sa confirme ca a si reusit) sa-l realizeze cat mai bine. ”Ma simt foarte bine in acest rol si asta e lucrul fara de care nu poti sa faci un rol mare. Felul cum il interpretez cred ca ofera o cheie pentru descifrarea ideii regizorale. Am cam 17 - 20 de replici in toata piesa si un monolog pe care l-am inventat impreuna cu Gelu Badea, pornind de la o scena in doi cu un alt personaj, care a fost scos din piesa. Am o scena in care pana si replicile care existau mi le-am taiat, renuntand la ele, dar scena respectiva a primit la multe spectacole aplauze la scena deschisa. Un actor e mare si daca stie sa taca si sa asculte pe scena. Cu Teleghin am incercat sa-mi testez aceasta capacitate”, afirma Claudiu Pintican, mandru de premiul obtinut. Tanarul actor s-a convins, o data in plus, ca nu exista roluri mici, ci doar actori mici, dovada acest rol care nu are foarte multe replici de-a lungul intregii piese, dar care a fost premiat. Pentru Pintican, o mare parte a succesului sta si in starea pozitiva care trebuie sa-l domine pe actor, o stare fara de care crede ca nu poti face meseria asta. ”Cred ca orice artist are o responsabilitate imensa pentru cei din jurul lui. Eu tin foarte mult la public, gandindu-ma la ce as putea sa-i transmit, iar aplauzele sunt nu numai o bucurie, ci si un barometru pentru mine. Pornind de la aceasta idee, nu pot sa-mi permit sa nu fiu pozitiv”, sustine actorul care-si doreste mai multe participari la festivaluri, contacte cu alte trupe si experiente live, pentru ca numai asa actorii se pot raporta mereu la ceea ce se intampla in lumea teatrului. Chiar in conditiile in care Teatrul Municipal Baia Mare a fost, din acest punct de vedere, o buna bucata de vreme, in ceea ce el numeste ”un con de umbra”, Pintican crede ca Baia Mare are actori care isi fac meseria cu profesionalism si care merita sprijinul publicului baimarean si al Cetatii. Si pentru ca sunt actori care o viata intreaga nu ajung sa obtina un premiu la un festival important, inclin sa-i dau dreptate.

Ioan Botis



* Natiune, naratiune, fictiune
Filmul bate cartea

Era teribil de cald. Atat de cald cum numai intr-o sesiune de examene de an mai poate fi. Totul se dilata, cele cateva cursuri “trase la xerox” se prefaceau intr-un morman de documente inscriptionate parca intr-o alta limba, cartile incluse la bibliografia obligatorie pareau ca pot acoperi lejer pardoseala unei sali de clasa, iar figura examinatorului capata trasaturile ciclopilor, cu un ochi vigilent, mereu atintit asupra locului unde studentul furisase bucatelele acelea mici de hartie cu ideile principale din cursuri. Profesorul de literatura universala ingrozise generatii intregi de studenti. Examenul lui parea cel mai dificil din toata facultatea si in momentul in care il treceai te puteai socoti aproape licentiat. Nu era suficient sa stii cursurile predate un an intreg, era musai sa citesti atent toate cartile din bibliografie, caci profesorului ii placea sa intrebe “ce avea Ahile pe scut?”, “de cate ori s-a deschis usa in scena cutare din Romeo si Julieta?”, “al cui fiu era Hefaistos?”. Cand iesea cineva bucuros de la examenele lui, erai sigur ca merge sa-l cinsteasca pe Dionysos pentru “intelepciunea” ce l-a calauzit in timpul probei de foc. Pe regizorul filmului “Troia” nu l-a indrumat nici Apollo, nici Dionysos, poate doar Hermes i-a aratat cum sa-si sporeasca incasarile, caci productia americana nu face altceva decat sa repuna in scena Razboiul troian dupa reteta de succes a comandourilor din Vietnam. Poate dupa acest principiu a fost ales interpretul lui Ahile – Brad Pitt, sau, cel mai probabil, dupa vechea zicala romaneasca “Inalt ca Brad-ul, prost ca gardul”, caci nimic din jocul blondului nu aminteste de eroul grec. Dupa cum “e gandit” filmul, ne e greu sa credem ca stilul de alergare a lui Ahile aminteste de faptul ca a crescut printre fete, imbracat ca o fata, urmand anumite ritualuri arhaice de initiere, asa cum reiese din canturile Iliadei, ci mai degraba ca a preluat acest fel de unduire de la manechinele caselor de moda pariziene. In film nu apare nici un zeu grec, probabil au fost toti alungati de pe platourile de filmare de gestul crucii, schitat de sotia lui Hector, in momentul cand acesta este rapus de Ahile. De ce-si facea ea cruce cu 1500 de ani inainte de Hristos, stie doar regizorul si scenaristul filmului. S-au facut de ras si scenografii construind calul troian. Ori l-au facut prea mic, ori au facut poarta Troiei prea mare, de n-au fost nevoiti troienii sa sparga zidurile cand l-au bagat in cetate. Cu toate acestea grecii au reusit sa castige Troia, la fel de surprinzator cum au castigat finala de la Euro 2004. Pana la urma, producatorii au reusit sa-l tina in viata si pe Ahile pana la sfarsitul filmului, cu toate ca sageata calauzita de Apollo trebuia sa-i farame calcaiul mai devreme. Un film care se foloseste de un mare mit al lumii vechi pentru a arata cum pot schimba americanii istoria, puteti viziona in aceste zile pe ecranele cinematografelor.

Emanuel Luca





* Singurul muzeu de arta contemporana din Romania
Muzeul Florean Si politica ”ferestrelor deschise”

Acum sapte ani, in peisajul cultural romanesc isi facea aparitia Muzeul de arta contemporana Florean. Varsta muzeului, dupa cum afirma Mircea Bochis, custodele muzeului, poate fi numarata dupa numarul editiilor saloanelor taberelor de sculptura. Anul acesta, tabara de sculptura a ajuns la a saptea editie. Saloanele de gravura au o existenta de sase ani. In 13 noiembrie va avea loc vernisajul celei de a sasea editii. Remarcabil este faptul ca in colectia de gravura a muzeului exista aproximativ 10.000 de lucrari.

Toate lucrarile de gravura ale Muzeului Florean pot fi gasite pe un site, pentru ca politica celor care conduc muzeul este una deschisa. Nu intamplator, acestia o numesc ”ferestre deschise”, ceea ce inseamna ca relatiile care se stabilesc sunt ambivalente: dinspre muzeu inspre vizitatori si consumatori de arta si invers, dinspre consumatori de arta si artisti inspre muzeu. Numai asa muzeul isi justifica existenta. ”Un muzeu de arta contemporana este necesar tocmai pentru a da posibilitatea de afirmare si a adaposti toate formele de arta contemporana. Asa cum am mai afirmat, intentia noastra este sa nu ne oprim la artele plastice si sa includem si celelalte genuri: muzica, film, literatura, coregrafie, poezie, deci absolut tot ce poate fi legat de arta contemporana”, afirma Mircea Bochis.

Flexibilitatea granitelor artistice

Muzeul Florean are deja cateva actiuni anuale de mare anvergura: Salonul international de gravura mica si Tabara internationala de sculptura monumentala, carora, din acest an, li s-a alaturat Festivalul international de film experimental, o actiune ultraexperimentala in cadrul artei contemporane, toate acestea, din dorinta declarata de a acoperi cat mai multe domenii ale artei contemporane. Colateral, exista actiuni de mai mica amploare, expozitii care cuprind cateva sute de lucrari, inclusiv de mail-art. Anul acesta s-au desfasurat deja festivalul de film si tabara de sculptura. Prima actiune a iesit din cadrul artelor plastice pentru ca, asa cum remarca organizatorii, in zilele noastre, este greu de spus unde incepe o arta si unde se termina o alta, granita dintre acestea fiind extrem de flexibila. ”Daca ne referim la gravuri, spre exemplu, pe acestea exista si un text care poate sa semene sau chiar este de foarte multe ori asemanator cu proza sau cu poezia. La randul lor, poeziile sunt de multe ori ilustrate cu desene sau cu gravuri. La film, de asemenea, cel putin la filmul experimental, fiecare imagine este una foarte expresiva a unei stari artistice. Eu nici nu i-as spune imagine de film. Cam asta este, de fapt, toata arta in general: lucreaza si uzeaza de starile artistice de moment, diferenta fiind reprezentata doar de mijloacele de exprimare ale artistului”, sustine Mircea Bochis.

Dialog artistic

In acest an a mai ramas sa fie sustinut - dintre actiunile de amploare organizate de Muzeul Florean - salonul de gravura. Din cauza ca muzeul nu dispune inca de sali proprii pentru expozitii si cele existente la Colonia pictorilor sau Galeriile U.A.P. sunt cuprinse in manifestarile culturale de toamna ale orasului, Salonul international de gravura mica va avea loc doar pe 13 noiembrie. Nu se stie cu exactitate cate lucrari vor fi expuse in cadrul salonului, dar deja au sosit foarte multe, din toata lumea. Fiecare dintre acestea a fost luata in evidenta muzeului. Absolut toate gravurile sosite intra in proprietatea muzeului, dar ele pot fi considerate o proprietate a tuturor, tocmai datorita politicii ”ferestrelor deschise” dusa de muzeu. La ora actuala, muzeul dispune de o expozitie virtuala de aproximativ 10.000 de piese pe site-ul muzeului. Lucrurile se petrec asa pentru ca una dintre ideile care tin in viata Muzeul Florean este aceea de a da posibilitatea oricarui om din lume care este interesat de fenomenul artei contemporane sa vada ce se intampla in momentul de fata in arta contemporana. Oricine este interesat (sau specializat) poate sa ia pulsul a ceea ce se intampla in gravura contemporana mondiala doar plimbandu-se pe site-ul muzeului, unde se afla toate datele necesare. Pot fi facute studii extrem de interesante vizionand miile de lucrari ale unor autori din Peru, Noua Caledonie, Australia, Maroc, Luxemburg, Japonia, Norvegia, SUA, Portugalia, Brazilia, Serbia, China, Rusia, Elvetia, Mexic, Egipt, Ucraina, Marea Britanie, Olanda, Canada, Germania, Franta, Belgia, Macedonia, Spania, Slovenia, Italia, Croatia, Finlanda sau Israel. Bineinteles ca nu lipsesc graficienii romani. Prezenta aici a unui numar de 1.000 de artisti transforma Muzeul Florean intr-un centru de dialog pentru artistii din toata lumea. Au sosit semnale de multumire de la mai multi critici de arta (in special din Anglia) interesanti si interesati de ce realizeaza muzeul maramuresean, incantati de faptul ca intr-o lume in care aproape orice informatie costa bani, pot ajunge gratuit la informatii adunate cu truda.

Arealuri culturale grafice

”Se pot distinge arealurile culturale din care provin gravurile: niponul de thailandez dupa cromatica rece si glisando-ul degradeurilor, la primul, si taria decorativa la celalalt; disjunctia celor doua Americi, adica militantismul social sudic de intimismul sau ecologismul canadiano- nordamerican; locvacitatea Europei meridionale de introspectia nordica si tehnicismul scolilor de gravura slave”, este parerea unui istoric de arta avizat, care a jurizat un salon de gravura, Aurelia Mocanu. Mircea Bochis considera, la randul sau, ca o privire atenta si critica poate sa dea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce se intampla in lume la un moment dat, sa surprinda o sensibilitate generala, nu doar a artistului, care este reprezentantul unor grupuri de indivizi. Indiferent de zona culturala din care provin, artistii care participa la salon au sansa de a se numara printre laureati. O surpriza placuta pentru organizatori a fost Matruk Istvan, singurul castigator de pana acum din Romania al unui premiu in cadrul saloanelor de gravura. Este vorba despre un tanar din Sighet, student la vremea aceea in anul III la Institutul de Arta ”Ion Andreescu” din Cluj. Organizatorii nu stiau acest lucru, premiile fiind acordate nu in functie de activitate sau performante anterioare, ci in functie de valoarea lucrarilor, valoare pe care o stabileste un juriu specializat, profesionist si obiectiv. Multi dintre participanti, unii dintre ei graficieni consacrati sau profesori de arta, au fost deranjati de succesul obtinut de tanarul maramuresean. Premiile in bani (1.500, 1.000 si 500 de dolari) nu sunt singurele oferite de organizatori. Artistii castigatori sunt invitati la Baia Mare pentru un sejur de o saptamana, sejur platit de muzeu. In plus, li se organizeaza o expozitie separata, fiecare dintre acestia avand rezervat un spatiu in care sa-si expuna 20 de lucrari care pot sa spuna totul sau foarte multe despre creatia artistului respectiv. Beneficiul Muzeului este acela ca pastreaza toate lucrarile expuse, al caror numar, deja impresionant, este in continua crestere. Si pentru ca Muzeul Florean este parte a peisajului cultural romanesc, lucrarile se constituie intr-o parte a patrimoniului national.

Muzeul mereu contemporan

Pana in prezent, Muzeul Florean este singurul muzeu de arta contemporana din Romania. Cel care se vrea national se afla inca in stare de proiect. Exista doar intentii si zvonuri potrivit carora va fi inaugurat candva in toamna. Victor Florean, presedintele Fundatiei de Arta Contemporana Florean si Mircea Bochis, artist plastic si custodele muzeului sunt mandri ca au contribuit la acest eveniment, inca asteptat, pentru ca, prin existenta Muzeului Florean, au impus grabirea realizarii acestui muzeu. Ca un om care lucreaza in acest domeniu de 11 ani, Mircea Bochis stie ca in arta contemporana lucrurile sunt mult mai sensibile decat par la o privire superficiala. In mod firesc, un muzeu de arta contemporana se ocupa de artisti contemporani, de artisti inca in viata. In timp, multe dintre operele considerate contemporane trec in domeniul artei moderne sau devin clasice. Intr-un viitor, se pare nu prea indepartat, Muzeul Florean va dispune de spatii proprii de expunere. Ca orice alta arta, arhitectura trece in timp de la contemporaneitate la modernism. Tocmai de aceea, viitoarea constructie trebuie sa fie una caracterizata de posibilitatea de adaptare la tendintele in permanenta schimbare ale arhitecturii. Cum poate insa o constructie, oricat de futurista ar fi ea in momentul inaugurarii, sa fie contemporana si peste cateva decenii? Solutia pentru Muzeul Florean a fost gasita in colaborare cu un arhitect bucurestean, preocupat de mai mult timp de aceasta problema: noul spatiu expozitional va avea doar partial o structura fixa, restul putand fi adaptat ulterior la tendintele arhitecturii contemporane. E o idee deloc usor de pus in practica, dar pe care asteptam cu interes s-o vedem materializata.

Semnalul de continuitate

”Desi acest muzeu este o prezenta vizibila de mai multi ani in spatiul nostru public, actiunile lui constituie de fiecare data evenimente surprinzatoare atat pentru faptul ca acestea, desi au o anvergura internationala si, implicit, una nationala, sunt sustinute exclusiv din surse financiare private, cat si pentru semnalul exemplar de continuitate pe care ele il lanseaza catre fenomenul cultural romanesc in ansamblul sau.” - Pavel Susara, critic de arta.

Premiile Muzeului Florean

In urma cu doi ani, Muzeului Florean a primit cea mai inalta distinctie acordata de Muzeul National de Arta, Premiul ”Margareta Sterian”. Este vorba despre un premiu care se decerneaza in special pentru promovarea artei contemporane. Anul acesta, un nou premiu, oferit de acesta data de Ministerul Culturii, a venit sa rasplateasca eforturile depuse in domeniul managementului artei contemporane, in special pentru saloanele internationale de gravura mica si taberele de sculptura monumentala.

Profit economic si mecenat cultural

”... in inima Maramuresului, cioplitul marmurei a fost readus ca oferta de creatie artistilor contemporani, printr-un protocol de o mare generozitate, rar ca episod, in mersul societatii romanesti de la profit economic la mecenat cultural. Initiativa pietrarului - patron Victor Florean, nume care sugereaza deja, pe doua paliere, izbanda si rodul, este pe deplin laudabila. Muzeul de arta contemporana Florean (...) are drept generator doi eroi (civilizatori): industriasul si omul de arta.” - Aurelia Mocanu, istoric de arta.

Ioan Botis