CULTURA - REPORTAJ

* 17 decembrie 1953 - 2003, o jumatate de secol de sinteza a revolutiei sexuale: "Playboy"
"Si fetelor le place sexul"

* Ostasii luminii colinda
Te uita cum ninge Decembre...

* Natiune, naratiune, fictiune
Asomarea de Ignat

* Pe valea Cosaului, pe urmele lui Pintea Viteazu
Sub Fagadaul Pintii

* INTERVIU - Dan Silviu Boerescu, director editorial Playboy Romania
Lasati la usa falsele pudori!

* 17 decembrie 1953 - 2003, o jumatate de secol de sinteza a revolutiei sexuale: "Playboy"
"Si fetelor le place sexul"

In 1953, Elisabeta a II-a era incoronata ca regina a Marii Britanii, doctorul James Watson descoperea structura ADN-ului, baronul francez Bich inventa pixul cu rola, iar Edmund Hillary si Tenzing Norgay cucereau "Acoperisul Lumii", varful Everest. Tot in acel an, exact in 17 decembrie 1953, se lansa in SUA revista "Playboy".

Era teribil de frig in acel decembrie. Sigur, acum, dupa atatia ani, stand in caldura barlogului si incalzindu-te cu o cafea aburinda, n-ai sa poti simti cu adevarat ceea ce traia el, atunci. Pentru asta, trebuia sa fi fost acolo.

Chicago, 1953

Viscolul rascolea de-a valma fulgi de zapada cristalizati, ziare inghetate ("scapate" ochiului si cangilor negrilor de la salubritate), cateva ambalaje colorate de ciocolata M&M's Plain si o frunza de varza ofilita pe care bacanul de pe 55th Street n-o "dirijase corect" spre cosul de gunoi. Era o iarna care se anunta geroasa, mai ales ca aseara, cel de-al 34-lea presedinte, Dwight David Eisenhower, anuntase guvernatorilor suplimentarea bugetului in statele pe care timpul - sau altcineva - le-a pus "bariera" in calea zapezii. Sigur nu era vorba de Chicago, dar Mac, batranul homeless care auzise toate aceste povesti grozave chiar de la miss Freeman (nepoata milostivului macelar din coltul strazii), avea toate motivele sa se impacienteze. Oricum, tot miss Freeman a incercat sa-l linisteasca, povestindu-i despre "Cel mai mare show din lume", un film al domnului Cecil De Mille si pe care domnisoara il vazuse de curand la cinema cu... ei, n-are importanta cu cine, in definitiv si tineretea are dreptul la discretie. "Mac, e ultimul racnet al modei, sa stii! E in culori, daca poti sa crezi asta! Cu trapezisti, clovni si cu un elefant dresat, da' atat de dresat, de zici ca-i om. Si ce frrrumoasa era Betty Hutton, Doamne-Dumnezeule! Si ce-am mai plans, Mac, ce-am mai plans... As fi vrut sa-l vezi, Mac, ca sa ma poti intelege." Da, hotarat lucru!, si el ar fi vrut sa vada filmul despre care se vorbea atat, dar... Asa ca se marginea sa mearga la Apollo Star sa-l asculte, de afara, bineinteles, pe domnul Muddy Waters cantand ca nimeni altul cu vocea sa magica. Pana nu sosise in oras Howlin' Wolf, domnul Waters era regele blues-ului din Chicago, dar si asa, lui Mac, tot Waters ii placea mai mult. Celalalt parca era un fierastrau uzat, cel putin asa i se parea. Gandindu-se la toate astea, se indrepta spre gara.

Mac, Hef si dolarul

De cand traficul feroviar din est si-a mutat granita de la Bakersfield si San Bernadino la Chicago, in fiecare dimineata si uneori spre seara se posta la iesire. Facea bani buni, iar daca se nimerea sa... dar mai bine sa nu se amageasca. Deodata, pe langa batranul homeless trecu un tanar inalt si fericit (asta nu mai incape indoiala, pentru ca Mac se pricepea la oameni, "ca un doctor sau ca un pastor" - cum i-a spus o data miss Freeman). Tanarul strangea ceva in palme, de parca avea un bulgare de aur, si vorbea de unul singur. Cand l-a vazut, s-a aplecat, i-a dat o bancnota de 1 dolar (retineti, o bancnota intreaga de 1 dolar, toata numai lui!) si i-a spus: "A aparut, omule, a aparut! Eu sunt Hef, sa stii, o sa auzi de mine, o sa devin celebru, omule!" Apoi, prin surprindere, l-a sarutat pe barba naclaita si cenusie si a alergat spre clubul lui Drester. "Comoara" pe care o stransese pana atunci intre palme a uitat-o langa el. Era o revista. Mac a vrut sa plece, fericit ca primise 1 dolar intreg (!), dar ochii i-au cazut pe revista si irisii au inmarmurit. Era o femeie foarte frumoasa, asa cum nu mai vazuse niciodata. Femeia, languroasa si blonda, era aproape cum se nascuse. Maica-maiculita! A luat revista si bagat-o repede in san, sa nu-l vada careva si sa i-o sterpeleasca. Spre seara, a avut prima data curajul sa mai priveasca o data revista. Pe coperta, deasupra acelei creaturi divine, scria "Playboy". Nici nu stiu daca Mac a inteles vreodata ca acel tanar exuberant era Hugh Marston Hefner, cel care a revolutionat perceptia omului asupra sexualitatii.

"Proiectul" Hef

Cand a inceput proiectul Hef, numai Grace si Glenn Hefner pot spune cu exactitate. Noi putem spune ca a fost concretizat in 9 aprilie 1926. Atunci s-a nascut, la Chicago, Hugh Marston Hefner. Primul copil al familiei este, ca o ironie a soartei, al 11-lea descendent al distinsului Patriarh Puritan din Massachusetts, William Bradford. Inca din adolescenta, a primit porecla Hef (o prescurtare a numelui de familie). A frecventat scoli situate in partea vestica a orasului natal (Sayre si Steinmetz), dar n-a depasit conditia elevului mediu, in ciuda unui coeficient de inteligenta (152), demn de al unui geniu. In anii de studiu s-a distins mai degraba datorita activitatii extrascolare (a fost presedintele consiliului studentesc, a fondat o scoala jurnalistica etc). In ianuarie 1944 a absolvit liceul si a plecat in armata, la infanterie, dar nu ca si combatant, ci ca desenator la un cotidian al armatei. Dupa doi ani, il gasim petrecandu-si vara la Chicago Art Institute, unde frecventa pasionat cursurile de anatomie a claselor de arta plastica. Dupa doar doi ani si jumatate devine absolvent al Universitatii din Illinois. Desi a facut doi ani de studiu intr-unul singur, Hef a gasit timpul necesar pentru a fi editor al revistei de umor a campusului ("Shaft" - "Sageata") si desenator pentru alta publicatie ("Daily Illini"). In acea perioada, a publicat o carte cu caricaturi despre Chicago ("Raita prin oras") si a inceput sa studieze legile americane in materie de sex, la Institutul de Cercetare a Sexualitatii Umane Kinsey.

Proiectul "Playboy"

In iunie 1949 s-a casatorit cu Millie Williams, o fosta colega de clasa cu care a avut doi copii (Christie, nascuta in 1952, si David, nascut in 1955). Tot atunci, Hef s-a angajat ca asistent personal al managerului Companiei de Desenatori din Chicago. Avea un salariu saptamanal de 45 USD, completat de inca 40 USD, pe care-i primea pentru drepturi de autor. In ianuarie '51 il gasim la "Esquire", o revista care se adresa in special barbatilor. Cand revista isi muta sediul in New York, Hef solicita o marire de salariu. Refuzat de conducere, decide sa inceapa o afacere pe cont propriu dar, impreuna cu un prieten, fost redactor la Esquire, a esuat in incercarea de a atrage capitalul necesar noului proiect. In timpul acestei "cautari", s-a convins ca ar avea parte de reusita daca ar realiza o revista pentru barbati care sa reflecte perspectiva generatiei de dupa razboi si... a trecut la treaba. A gasit un tipograf si un distribuitor dispusi sa-l ajute cu primul numar al publicatiei si si-a convins prietenii si rudele sa investeasca in proiectul sau. Astfel, dupa declaratia sa din 1962, a strans 6.000 USD (incluzand si partea sa de 600 USD imprumutati de la o banca in numele familiei sale pentru, chipurile, achizitionarea de mobila). Asa a aparut, in 17 decembrie 1953, primul numar al revistei "Playboy", un numar creat pe masa din bucataria apartamentului sau din South Side si care s-a pus in vanzare la pretul de 50 de centi. Punctul de atractie il constituia un calendar-pictorial al celebrei Marilyn Monroe. Fotografiile acelea existau cu mult timp inainte, dar nimeni nu cutezase sa le foloseasca astfel. De altfel, Hef nu a intalnit-o niciodata pe Marilyn Monroe. Pe coperta primului numar nu apare data, pentru ca Hef nu era sigur daca va mai putea produce un altul. Dar primul Playboy s-a vandut in peste 50.000 de exemplare, suficient pentru a acoperi cheltuielile de tipar si distributie si pentru a fi finantat urmatorul numar. Atunci s-a convins Hef, ca "Playboy" avea sa fie un mare succes. A reinvestit profitul si a format o echipa entuziasta (ziaristi, graficieni, fotografi, promotori, oameni pentru industria publicitara, asistenti etc). In 1959 a divortat de Millie Wilson.

Pentru o singura idee

La sfarsitul anilor '60, revista se vindea in peste 1 milion de exemplare pe saptamana si pentru a sarbatori, Hef a facut primul "Playboy Jazz Festival" pe stadionul din Chicago. Evenimentul a fost cotat la acea vreme "cel mai mare spectacol din istoria jazz-ului". A urmat o popularizare fara precedent a revistei prin intermediul show-urilor de televiziune, s-a deschis primul club Playboy (in 29 februarie 1960), iar Hef a inceput seria editorialelor intiulate "Filosofia Playboy" ca o contra-reactie la atacul reprezentantilor puritanilor. Playboy devenea cea mai influenta revista care se adresa barbatilor. Anul 1973 a transformat publicatia intr-o marca de succes mondial. Se vindeau saptamanal peste 7 milioane de reviste (practic, unul din patru studenti americani isi cumparau Playboy) si deja existau 23 de cluburi, hoteluri, magazine si cazinouri frecventate de peste 900.000 de membri din intreaga lume. Corporatia Playboy includea, de asemenea, agentie si realizare de carti de prezentare a modelelor, serviciu de limuzine, companie de filme, productii de televiziune si case de discuri. Tot acel trust lucra pentru un singur om (Hef Hefner) si o singura idee (Playboy). Hefner s-a implicat si in proiecte culturale de mare amploare. Printre altele, este cel care a recladit imperiul de la Hollywood, intr-un moment in care industria cinematografica suferea acut de "lipsa de investitori puternici". A finantat "Macbeth" al regizorului Roman Polanski (in 1971), "Saint Jack" (al lui Bogdanovich), dar si westernuri si filme politiste cu regizori si actori celebri.

...Si apoi

In 1 iulie 1989, a urmat fulgurantul mariaj cu Kimberley Conrad ("playmate of the year", pe numele real Rebecca Romjin-Stamos). Noua doamna Hefner i-a nascut doi fii (Marston Glenn, nascut chiar de ziua lui Hef, in 9 aprilie 1990, si Cooper Bradford, nascut in 4 septembrie 1991), iar apoi s-a separat de tatal copiilor, actualmente traind intr-o cladire adiacenta proprietatii Playboy Mansion, de pe dealurile Holomby din Los Angeles. Hugh Hefner (77 ani) traieste pe aceeasi proprietate de 6 acri pe care a creat un areal perfect pentru minunatii sai pauni, gandindu-se probabil la inedita formula a succesului: un amestec de fotografii nud, articole de lifestyle si interviuri cu celebritati. Hefner i-a cedat rolul de "imparat al imperiului Playboy" fiicei sale Christy, dar a ramas implicat in alegerea playmates. "N-o sa obosesc niciodata pentru asta. Playmate a lunii promoveaza emanciparea si nu exploatarea femeii. Incerc pur si simplu sa transmit un mesaj: Si fetelor le place sexul", a spus Hefner. Celor care au vorbit despre libertinajul sexual, acuzandu-l de pornografie, le-a replicat: "Pornografia e un lucru interpretabil, dar daca asta e pornografie, e foarte frumoasa!"

Over the top

Deasupra tuturor speculatiilor, Hugh Hefner este fondatorul unui alt mod de a privi realitatea, iar Playboy este visul implinit al unui tanar ambitios care, osciland intre munca asidua si placeri extravagante, a cladit un imperiu folosindu-se de fanteziile a milioane de barbati. Suficient sa amintim doar divele celebre care au pozat pentru Playboy: Marilyn Monroe, Sophia Loren, Brigitte Bardot, Raquel Welch, Catherine Deneuve, Farrah Fawcett, Kim Basinger, LaToya Jackson, Anita Eckberg, Ursula Andress, Kim Novak, Jayne Mansfield, Anna Nicole Smith, Victoria Silvstedt, Joan Collins, Elle MacPherson, Jenny McCarthy, Cindy Crawford, Shannen Doherty sau Pamela Anderson (de 8 ori pe coperta revistei). Chiar daca intr-un clasament al tuturor timpurilor, revista lui Hef se situeaza pe locul 12 cu 3,2 milioane de exemplare vandute pe saptamana, Playboy ramane o marca de referinta. Si-a dobandit statutul de "cea mai vanduta revista pentru barbati" inca din 1970, iar astazi exista 19 editii internationale (in octombrie 1999 s-a lansat si Playboy Romania - director de editorial Dan Silviu Boerescu). Concernul produce anual 227,6 milioane USD, 38 de milioane de nord-americani privesc la cele sase canale private Playboy la filme cu caracter sexual explicit, iar Teddy Roosevelt purta, cu zel prezidential, o pijama neagra cu simbolul iepurelui lui Hef, ceea ce adevereste ca traim deja intr-o lume Playboy. Aceasta este povestea pe care am auzit-o de la Mac, batranul homeless care mai pastreaza si astazi prima revista daruita de Hef, cel nesarutat vreodata de mama sa pentru ca aceasta se temea de microbi.

Fata care a murit pentru Playboy

Inca de cand avea 19 ani, Bobbie Arnstein (pe numele real Natasha Gregson Wagner, fiica actritei Natalie Wood si a scriitorului Richard Gregson), a fost asistenta si una dintre iubitele lui Hefner. In 1975, Bobbie s-a sinucis in urma unui scandal legat de droguri, alegand sa-si ia viata decat sa faca inchisoare sau sa-si tradeze iubitul. De atunci, in lumea intreaga, Bobbie este cunoscuta ca "fata care a murit pentru Playboy".

Iepurele Playboy

Art Paul, primul designer al publicatiei, a fost cel care a desenat Rabbit Head, iepurele cu papion care astazi este cunoscut ca logo al "Playboy". Hugh Hefner a spus ca a selectat acest simbol "pentru conotatia sa umoristica si pentru ca oferea revistei o imagine zburdalnica, jucausa. I-am pus papion pentru a da o nota mai sofisticata, dar a mai fost si o consideratie editoriala. Fiecare revista pentru barbati (atat The New Yorker, cat si Esquire) avea cate un simbol. Am simtit ca iepurele poate fi o distinctie si imaginea sa imprimata pe fiecare vesmant ar fi incantatoare, amuzanta si reala". Creatorul iepurelui, Art Paul, a spus ca daca ar fi constientizat vreodata cat de importanta va fi creatia sa pentru Playboy, ar fi ezitat indelung pana ar fi definitivat varianta cea mai buna. "Asa insa, am facut o singura varianta, in doar o jumatate de ora (!) si asta a fost", a spus Art. Iepurele Playboy a devenit atat de faimos incat, in onoarea lui Hefner, o specie a primit denumirea stiintifica Sylvialagus palustris hefneri.

Sex, noroc si Jack Daniel's

"Sexul este forta care conduce planeta. Trebuie s-o imbratisam, nu s-o consideram inamic." "Fiecare barbat ar trebui sa aiba un Hitachi Wand. Este un foarte bun vibrator." "Cand sunt singur, masturbarea nu e rea. Dar nu petrec prea mult timp singur." "Ma trezesc in fiecare dimineata si ma culc in fiecare seara spunand: ." "Gloria Steinem spunea ca orice femeie are nevoie de un barbat asa cum un peste are nevoie de bicicleta. Si acum e casatorita cu un tip prosper." " favorita este Jack Daniel's si Coca sau Pepsi. Sa fie Jack Daniel's acolo, restul nu conteaza." Hugh "Hef" Hefner

Multumiri speciale pentru PLAYBOY Romania, in special domnului Dan Silviu Boerescu

Catalin VISCHI



* Ostasii luminii colinda
Te uita cum ninge Decembre...

Pentru numai o noapte, in Casa de Cultura din Cavnic, menestrelii au reusit sa recladeasca din poezii, acorduri de chitara si colinde vechi, castelul surpat de-a lungul anului de mizeria cotidiana. Mineri disponibilizati, gospodine cuprinse de grija Sarbatorilor, elevi care stiu bine sa gangureasca maneaua, profesori incruntati, figuri politice preocupate de noul an electoral s-au adunat sa rupa din sufletul folkistilor “speranta pentru ziua de maine". Festivalul de muzica folk “Decembre in Cavnic" a ajuns la a II-a editie si promite sa deseneze un punct apasat pe harta acestor “intamplari simple".

Sub transeele sapate in pielea aspra, paharul de vodca toarce dezmierdat intre degetele ortacilor, adormind inca o zi de munca in minele de aur ale acestui colt de tara. Asa se petrece fiecare zi intre tocaturile ritmice ale vagonetilor, urletul fitilului ajuns la capatul rabdarii, aventura de aseara a subinginerului cu gestionara de la alimentara si partida de “douas'una" pe bancheta din spate a autobuzului de la patru. Prin galeriile minei umede din Cavnic nu mai rasuna nici macar acordurile vechiului imn al eroilor din subteran “La lupta mineri sub drapel tricolor / Ca tara-i si jos in eroica mina, / Caldura ne cere intregul popor / Si patria noastra ne cere lumina!". Doar din cand in cand, la iesirea din schimb, ignorand portarul care intoarce caseta cu manele, cate-un ortac mai pierde vremea scobind noroiul gros de pe cizme, inganand colinde vechi, ca pe un cantec de leagan ce si-l aduce aminte dureros, abia acum cand tigarile fara filtru i-au ingalbenit buza de sus. Aici, in Cavnic, la gura minei, cei care scot aur pentru degetele subtiri ale domnitelor dezmierdate in marile orase au invatat cum se bea, cum se mananca, cum se injura, cum se iubeste si, mai ales, cum se moare. Totul fara prea mult zgomot, fara cuvinte de prisos si fara muzica. Poate tocmai de aceea, un spectacol de muzica folk in acest oras a adunat in Casa de Cultura mai mult public decat in orasele cu legende apuse despre domnite care-si plecau, in vremurile vechi, urechea la versurile menestrelilor.

Deschideti poarta sufletelor voastre

Ca in vremurile de friguroasa amintire, in seara de sambata, 6 decembrie 2003, din autobuzul trimis de la centru, au coborat infrigurati activistii muncii de lamurire, cantaretii. Grabiti sa-si aseze uneltele de propaganda, s-au furisat incet pe portile Casei de Cultura Tudor Pascu, Marinel Petreus, Florin Pop, Ioan Buda Tetu, Mircea Crisan, Grupul Flores (Camelia Mic si Margineanu), Grupul Folk Clasic (Diana si Ioan Horvat), Grupul Bicoralis (Baby si Tomy Sabo), Orizont '77 (Magda Puscas - Reghin, Ghita Danciu si Vali Moldovan - Baia Mare), Teteana si Sergheii Rahovschii - din Zakarpatia, Ucraina. Concertul a inceput sub auspiciile primei ninsori a lunii decembrie, intr-o atmosfera bacoviana, cand frigul te indeamna sa “tragi fotoliul spre soba", mai aproape de glasurile celor care vor canta povesti de iarna, despre iubiri pierdute in zapada, despre domnite cu miros de portocale, despre o cana cu vin, despre hanurile pustii si drumetii ramasi sa dezlege misterul ulcioarelor nesecate. Cavnicarii au raspuns provocarii, deschizandu-si, pentru cateva ore sufletul, astfel incat cei de pe scena au repetat refrenul cantecelor cu o sala plina, dispusa sa cante si sa traiasca impreuna cu artistii frumusetea colindelor vechi si a poeziilor inganate in anii de liceu, cand au invatat sa iubeasca “sarutul iernii in sine".

Speranta pentru ziua de maine

Nu este chiar usor sa realizezi un astfel de spectacol intr-un oras minier, acum cand preocuparea de capatai a oamenilor pare a fi pretul carnii de porc si bancnota de un milion. Meritul acestor sarbatori de suflet in Cavnic, ii revine lui Mircea Crisan, care a reusit in orasul natal sa aduca 15 folkisti, doi ani la rand, dar mai ales, sa adune in Casa de Cultura (de obicei goala) un public numeros si “cuminte". Daca anul trecut, doar Directia pentru Cultura a sprijinit acest eveniment, la editia din acest an, autoritatile judetene au plecat urechea la demersul tanarului poet, aducandu-si contributia pentru oganizarea spectacolului. Dupa cum declara insp. Monica Mare din cadrul Consiliului Judetean, acest proiect cultural are mari sanse sa se dezvolte, astfel incat, anul viitor el sa se desfasoare pe parcursul a doua zile (una in Cavnic si alta in Baia Mare) si sa se bucure de prezenta unor artisti din Euroregiunea Carpatica. Poate ca folkul maramuresean are o sansa in plus de a reinvia, acum cand presedintele Euroregiunii, dl. Berceanu, isi gaseste timp spre a acorda atentie si manifestarilor de acest gen, asa cum a facut-o si la Festivalul de folk “Noaptea Menestrelilor" din Baia Mare. Pentru inca un an, Cavnicul a reusit sa iasa din inchistatul termen de “oras al minerilor" si sa demonstreze ca dincolo de acest slogan, exista oameni care au puterea de a crede in frumusetea muzicii si-a poeziei.

Emanuel LUCA



* Natiune, naratiune, fictiune
Asomarea de Ignat

Badea Gavrila, care venise dimineata, la fel ca in alti ani, sa taie porcul din dotarea familiei, era in grea cumpana. Mult mai nealcos imbracat, ca si cum s-ar fi dus la biserica, se cauta prin buzunare dupa tigari, de parca el ar fi fost “condamnatul". In preajma se simtea o unda de spirt sanitar, venit probabil de la obrazul proaspat ras, ca in ziua de Paste. Un zambet se forta sa-i uneasca urechile si poate doar tremurul mainii drepte, care tot pipaia cureaua lata cu care era incins, l-a tradat. Arma hada isi arata lama prin cusaturile taiate ale chimirului, deconspirand groaznicul atentat ce fususe pus la cale cu o seara inainte, de asasin. Badea Gavrila, ucigasul de porci al satului, murmura ca pe-o rugaciune, cele cateva cuvinte auzite la televizor in ajunul Ignatului: “animalele nu vor fi supuse nici unui stimul, suferinta sau durere inutila... animalele nu vor fi supuse....". N-a acceptat nici macar paharul traditional de horinca dinainte. Si-a facut doar o cruce larga si-a pornit cu acelasi zambet amar spre cotet, spasit ca in ziua spovedaniei. Fara sfoara, fara ajutoare... Normele adoptate de Minister nu-mi ingaduie sa povestesc ce s-a intamplat. Cert e ca nu l-a alergat prin gradina ca de alta data, nici nu l-a imbatat in prealabil. A aparut, tot necajit, dupa 10 minute, a aruncat departe cutitul si-a golit un sfert din sticla de horinca de pe masa. A rasuflat greu si-a promis ca pana in 2006, tot isi face rost de ustensile pentru a “asomna" animalul dupa regulile europene. "Daca nu-l pot expune prin metode corecte la dioxid de carbon sau nu-l pot electrocuta cum trebe, tot imi cumpar un pistol, ca-i pacat sa sufere porcul", explica el convins ca prezentatoarea stirilor de la tv trece prin aceleasi probleme existentiale. Nu stiu cum se vor aplica normele europene pe plaiurile mioritice, caci caracterul ritual al taierii porcului este viu in memoria poporului convins ca animalele de sacrificiu cunosc semnificatia zilei Sfantului Ignat: "Porcul care nu a fost taiat de Ignat, de aici incolo nu se mai ingrasa, nu mai pune carne pe el si nu mai mananca, fiindca in ziua de Ignat si-a visat cutitul". Cand se aduce in casa porcul taiat, mai intai se aduce capatana cu ratul inainte, ca sa fie cu noroc. Cu sange de porc taiat e bine sa te manjesti pe fata, ca sa fii rosu la fata si sanatos peste an (I. Evseev). Nu stiu nici cum va scoate Ministerul din capul porcului obsesia cutitului visat in ajunul Ignatului, dar eu tot ii voi aduce sefului o farfurie de aituri facute pe labe de “porc neasomat".

Emanuel LUCA



* Pe valea Cosaului, pe urmele lui Pintea Viteazu
Sub Fagadaul Pintii

Situata de-a lungul vaii Cosaului, intr-o zona pitoreasca, pe unde se mai aud inca legende cu haiducul Pintea, Budesti este o localitate care atrage anual sute de turisti. Biserici vechi din lemn care adapostesc zalele lui Pintea si copiii "indragostiti" de cantecele si dansurile populare demonstreaza ca oamenii au ramas fideli traditiilor si valorilor din strabuni.

Porti maramuresene, case din lemn, carute care transporta fanul (hrana a animalelor pentru iarna), copiii imbracati in cojoace care se bucura de venirea iernii. La orele dupa amiezii ulita pietruita a satului e plina de oameni imbracati in negru. La biserica veche din deal are loc o inmormantare. Comuna Budesti este asezata in bazinul superior al Cosaului, la poalele Gutinului. Atat satul, cat si raul Cosau, sunt mentionate in documente inca din 1231. In partea de sud a comunei se afla culmile Fagadaului Pintii, Plesca si Prisaca, locuri in care s-au nascut numeroase legende despre Pintea Viteazul. Cele doua sate ale comunei, Budesti si Sarbi numara circa 3.500 de locuitori.

"Ionu' lui Ursiag, de langa biserica"

Maria si Ion Borodi se numara printre cei mai instariti locuitori din Budesti. La ora dupa amiezii, in curtea lui "Ionu' lui Ursiag", cum ii spun consatenii era zarva mare. "Amu' am taiet porcu'. Omu' ii dus sa cumpere un tractor ca din tatdeauna ne ocupam de agricultura. Ii tare mult de lucru' cu pamantu' si animalele, da' ne place. Avem vo' 17 hectare de pamant, 100 de oi, un cal, un manz, patru porci si doua vaci. Laptele il dam la centru si celelalte le vindem pa piata sa facem un ban. Nu ii tare rentabil ca lana ii numa 20.000 de lei si ciobanu' ii 30 de milioane pa sasa luni, numa' n-avem ce face. Io am facut si cergi bugate si am tesut, da' amu nu mai fac nimic, ca la tineret nu li-s dragi lucrurile aistea de mana, numa' cele de bold", a spus gospodina.

"Nu va uitati ca-s micut"

In urma cu aproximativ doua decenii, "s-a nascut" ansamblul popular de copiii "Cosaul". Din cauza drumului anevoios dintre cele doua localitati ale comunei, ansamblul a fost divizat. "Artistii" din Budesti se lauda cu "Florile Cosaului", iar cei din Sarbi cu ansamblul "Cosaul". Chiar daca picii din Sarbi sunt putin mai micuti decat cei din Budesti, repertoriul celor doua ansambluri este acelasi. Cantece si dansuri populare din zona Cosaului. Mai mult chiar, artistii se intalnesc o data pe an, de Rusalii, unde onoreaza oficialitatile de gazde ale festivalului "Nu te uita ca-s micut". Evenimentul ajuns deja la a cincea editie are ca invitati ansambluri populare de copii din toate zonele Maramuresului. Si uite asa, din doua jumatati a rezultat povestea unui "produs" care face onoare comunitatii.

Baba Dochia

Marina Dochia se numara printre cei mai varstnici budesteni. Desi a implinit 74 de ani, este o gospodina desavarsita. Casuta din lemn, impodobita cu cergi, stergare, blide si ulcioare straluceste de curatenie. "Io am vinit aci de nora. De loc is din Breb. Casa asta o fo' a socrilor, da' mi-o placut s-o grijesc. Barbatu' mi-o murit de 12 ani, da' Doamne multamascu-ti am copii, nepoti si stranepoti. Io amu-s batrana, nu-mi mai trebe' nimica. Din opt frati, mai traim tri surori. N-am fost in servici da' am mars bugat la camp, ca aveam pamant si fan mult. N-o fo' ase bine nici mai demult. Pan' '44 o fo' foamete mare, vineau soldatii si ne luau vitele si le batjocoreu pa fete. Doamne-feri! Da' am stiut sa ne multamim cu putan", a spus batranica.

Zalele lui Pintea

Biserica de lemn din Budesti a fost construita din lemn de stejar in 1643. Constructia are dimensiuni apreciabile (18 m lungime si 8 m latime). Pictura din interior dateaza din 1762 si este realizata de un zugrav localnic. In interior se mai pastreaza icoane pe sticla si pe lemn care dateaza din secolul al XVI-lea, numeroase carti de cult si o parte din zalele legendarului haiduc Pintea-Viteazul. Lacasul de cult din Sarbi dateaza din anul 1532. Prin forma acoperisului, care difera de stilul celorlalte biserici maramuresene, ansamblul pictural si sculpturile din jurul ferestrelor, biserica din Sarbi ramane un monument istoric deosebit. Din pictura interioara se mai pastreaza pictura tamplei, relizata in jurul anului 1760 de un zugrav din Budesti si de cantorul bisericii. Lacasul de cult adaposteste icoane din secolul al XVII-lea si carti vechi.

Budesti

Primarul comunei este Vasile Tamas l in comuna functioneaza trei scoli si doua gradinite l ramura de baza a economiei comunei este agricultura, in special cresterea animalelor l in comuna functioneaza cinci gatere, 10 centre de colectare a laptelui, doua brutarii si sapte distilarii l in Budesti exista un cimitir evreiesc l zece case din comuna urmeaza sa fie incluse in circuitul turistic l 60 de persoane din comuna beneficiaza de ajutor social l primarul intentioneaza sa deschida un muzeu popular.

Ioana LUCACEL



* INTERVIU - Dan Silviu Boerescu, director editorial Playboy Romania
Lasati la usa falsele pudori!

Va voi lasa sa-l descoperiti din spusele sale, pentru ca dialogul are o savoare aparte, in care o interventie nesabuita il poate intina intr-o clipa. Insa trebuie sa retineti trei "amanunte": 1. A mancat capsuni californiene inmuiate in ciocolata.
2. A "mancat" S.F. pe paine. 3. Nu s-a decis care delicatesa e mai buna. Si ar mai fi ceva: omul chiar n-a luat halatul de baie al nimfei. Ceea ce inseamna ca are, cel putin, vointa.

Cu multi ani in urma, a vazut intr-o revista straina reclama la antologia de povestiri Playboy. Avalansa de titani ai literaturii contemporane (Marquez, Borges, Llosa, Nabokov, Norman Mailer etc) l-a naucit. Si-a dorit ca intr-o zi sa editeze si el acea antologie. In primavara lui 2001, visul i s-a implinit. La lui '80, nici nu spera ca odata va edita chiar revista despre care un anume domn Hefner spunea ca daca scoti fotografiile cu femei frumoase, ramane o revista literara! In 1999, Media Pro l-a ofertat si n-a mai stat pe ganduri. Nu regreta alegerea, chiar daca asta a insemnat quasi-abandonarea carierei sale literare.
Reporter: Unde se termina erotismul si incepe pornografia?
Dan Silviu Boerescu: Erotismul pune in valoare trupul uman, pornografia il degradeaza. Totul depinde de ochiul care priveste, de ceea ce vrea sa descopere dincolo de pielea dezgolita de conventii si prejudecati.
Rep.: Don Quijote, prostituate si alte personaje. Ce urmeaza?
D.S.B.: Va referiti in sens larg la activitatea mea de critic si antologator si la seria de antologii "Cele mai bune povestiri ale anului". Am avut un contract, iar editura nu l-a innoit fiindca intrase in unele dificultati financiare. Acum nu as mai avea timp pentru a conspecta presa literara si a cauta texte reprezentative, cum nu mai am timp sa termin cele doua dictionare de istorie literara, incepute anul trecut. Sper ca in a doua parte a anului viitor sa tiparesc o noua carte de eseuri sau "fictiuni critice", cum le spun eu. Deocamdata, imi pastrez rubricile din Cuvantul si Ziarul de Duminica.
Rep.: Care este insemnatatea premiului ROMCON 2001 la categoria promotor/organizator?
D.S.B.: M-am ocupat si de promovarea tinerei literaturi S.F., mergand pe teza ca aceasta nu exista, exista doar autori extrem de talentati care au abordat un repertoriu anume de teme si procedee. Cu instrumente de promovare, am reusit sa impun cateva nume in care continui sa cred.

Playboy Romania si Maramures

Rep.: Cine decide la Playboy Romania playmates si cine alege fotografiile care alcatuiesc pictorialul?
D.S.B.: Eu aleg vedetele si playmate-urile, dar ma consult intotdeauna cu fotoeditorii si cu art-directorul revistei (acestuia ii revin si atributiile referitoare la alcatuirea pictorialului, eu supervizand produsul finit).
Rep.: Pe cand un pictorial cu Mihaela Radulescu, Andreea Raicu sau Andreea Marin?
D.S.B.: Mihaela Radulescu e insarcinata, Andreea Marin are un contract restrictiv cu Prime Time, cu Andreea Raicu am avut un foarte sexy interviu, ilustrat in consecinta. Oricum, veti avea o celebritate din show biz-ul autohton pe coperta editiei care apare in ianuarie 2004!
Rep.: Ce va leaga de Maramures?
D.S.B.: E unul din locurile privilegiate in care m-am simtit, adesea, acasa. Fie ca era vorba de Baia Mare, de Sighet, de Barsana sau Desesti, senzatia era ca ma pot baza pe acesti oameni, adevarati "stalpi de poarta". Sunt prea multi prietenii pe care ar trebui sa-i amintesc, dar trebuie sa fac o remarca speciala: Florica si Nicu Bud, care m-au facut sa ma simt aproape un membru al minunatei lor familii. Neindoios, ar trebui sa ma refer la vizita pe care le-am facut-o in primavara lui 1999, impreuna cu Nicolae Breban, cel mai mare scriitor roman in viata. M-a uimit intotdeauna la Florica si Nicu Bud modul in care au stiut sa ramana prieteni cu toata lumea, indiferent de trecatoarele contexte socio-umane. Aaa, sa nu uit: nicaieri nu-s mai bune castanele ca aici!
Rep.: Cum se vede Maramuresul de la Bucuresti prin lentila Playboy? Pe cand prima maramureseanca in revista lui Hefner?
D.S.B.: Am avut cateva Playboy Party-uri in zona si echipa s-a simtit excelent. Poate la anul vom organiza un casting la Baia Mare. Oricum, Mihail Bota, cel mai apropiat fotograf autorizat de Playboy sa faca teste, se afla la Cluj.
Rep.: Aveti numarul 1 din Playboy (cel din 1953)? Cu cat este cotat pe "piata colectionarilor"?
D.S.B.: Nu posed o asemenea raritate bibliofila. Stiu ca se vinde cu minimum 10.000 USD. Pentru numarul 1 din editia romana apar frecvent anunturi la mica publicitate, suma de pornire fiind de 100 USD.

Capsuni cu ciocolata

Rep.: Daca n-ar fi existat Hugh Hefner, ce alta personalitate din cotidian credeti ca ar fi demarat acest proiect?
D.S.B.: Hef e greu de inlocuit, e un vizionar si asemenea oameni se nasc rar.
Rep.: Descrieti-ne o petrecere de la resedinta lui Hugh Hefner.
D.S.B.: In vara lui 2000 am fost invitat la Mansion, pe dealurile din Beverly Hills. La intrare te intampina un semn de circulatie: "Playmates at Play", ceea ce spune totul despre atmosfera de acolo. Am facut turul gradinilor, am vazut rezervatia de animale exotice, am vizitat Grota, am vazut celebrul tablou de Mattise pe care, se zice, si-ar fi stins John Lennon trabucul (dar eu n-am vazut o astfel de urma), am dat mana cu Hef, am facut o poza de grup, m-am uitat indelung la circa 100 de femei inimaginabile in viata reala ("iepurasi", vedete sau simple invitate) si am devorat uriase capsuni de California inmuiate in ciocolata. Daca eram fetisist si aveam o geanta la mine, as fi luat halatul de baie abandonat de o nimfa pe o peluza, dar nu aveam sacosa potrivita la mine, asa ca m-am abtinut...
Rep.: Care este diferenta dintre o femeie Playboy si o femeie obisnuita? Exista femei obisnuite?
D.S.B.: Exista si in Playboy femei obisnuite. Revista a lansat conceptul "Girl next door", necunoscuta, dar frumoasa si emancipata, pe care o poti vedea pe scara blocului, in vecini... Pamela Anderson a fost remarcata in tribunele unui stadion si nici nu visa ca va ajunge de opt ori pe coperta Playboy. La noi, traiectorii similare au avut Gina Pistol, Nicoleta Luciu, Cosmina Pasarin.

Optiuni si argumente
l Clasic. Blonde sau brunete?
Blonde si brunete. "Cine iubeste un trup frumos si un suflet frumos iubeste toate trupurile frumoase si toate sufletele frumoase, adica ideea de trup frumos si ideea de suflet frumos" (Platon - "Lysis").
l Dave Brubeck sau The Beatles?
Ceva din jazz, ceva din Lennon dar, mai ales, mult U2.
l Cognac sau sampanie?
Nu sunt un bautor pasionat, insa destinul de jurnalist m-a impins spre oenologie. Prefer vinul dulce de Tokaji Aszu, "6 Puttonyos", recoltele din 1993 si 1999, eventual marca Szepsi.
l Ferrari sau Rolls Royce?
Nu am permis de conducere! Pentru mine, masina are o valoare strict utilitara, e un auxiliar extrem de important al partidelor de pescuit.
l Cosmina Pasarin sau Angelina Jolie? Nicoleta Luciu.

CARTE DE VIZITA

George Cusnarencu spunea ca Boerescu este cel mai prolific critic literar al perioadei de tranzitie, atras in ultima vreme mai mult de "Playboy" decat de productia literara, dar indragostit de literatura romana contemporana. Antologator de profesie, metamorfozat in ultimul an al mileniului II in director editorial al Playboy Romania, Boerescu ramane un critic si un "descoperitor de talente ascunse in lada de zestre a bunicii, pitita in ungherele fantasticului". Ultima chestie mi-a placut cel mai mult si e normal sa fie asa pentru ca am scris-o chiar eu. Redevenind seriosi (trebuie?), Boerescu este cel care a facut cateva excelente antologii de proza si chiar a fost premiat pentru asta cu premiul ROMCON. Restul e Playboy. Adica, frumos.

Catalin VISCHI