*CULTURA, ISTORIE

* Un alt fel de Mircea Eliade

* O carte in memoria Generalului

*Adolescentii baimareni si “Reuniunea Regionala PAL-TIN”

*Culti si desculti

*Socantele dezvaluiri ale unui fost ofiter roman

*Un alt fel de Mircea Eliade

Avanpremiera la premiera

Teatrul Municipal Baia Mare isi incepe noua stagiune teatrala cu un spectacol care se vrea un experiment. Luminita Valeanu a pus in scena “atemporal. G”, o dramatizare dupa “La tiganci”, de Mircea Eliade. Spectacolul nu este recomandat tinerilor sub 15 ani, cu toate ca, daca sunt insotiti de parinti, nu le este nici interzis.

Am aflat de la Luminita Valeanu ca spectacolul nu este indicat tinerilor sub o anumita varsta pentru ca “sunt momente pe care un copil de clasa a VII-a, spre exemplu, nu le-ar intelege. Le-ar da o interpretare cu totul diferita spiritului piesei. Munca unui actor nu merita reactia cu totul stranie a unui copil care nu intelege ce se petrece pe scena, o reactie pentru care copilul nu este vinovat”.

Intoarcere la origini

Experimentul cu care debuteaza noua stagiune teatrala baimareana se vrea, in opinia autoarei spectacolului (pentru ca ii displace cuvantul regizor), un spectacol la baza caruia ramane ideea lui Mircea Eliade despre intoarcerea la matrice si intoarcerea in timp. “E o initiere in care te cauti pe tine si revii la tine”, afirma Luminita Valeanu.
“Eliade, dezvoltand un numar de teme care trec de la o naratiune la alta, creeaza o tipologie memorabila si un spatiu imaginar care este al lui, numai al lui. Este spatiul bucurestean: un oras plin de semne, un oras initiatic, cu strazi care ascund mistere vechi si indivizi care poarta cu ei fara sa stie, mituri”, afirma Eugen Simion, referindu-se la nuvela “La tiganci” a lui Mircea Eliade.
Luminita Valeanu sustine ca piesa poate fi jucata oriunde, pentru simplul motiv ca Eliade a afirmat despre toti exegetii lui ca n-au inteles nimic, ca nu semnele conteaza, ci mesajul pe care acestia n-au reusit sa-l decripteze. E un universal valabil, caci altfel cum s-ar explica cele trei prezente feminine, reprezentante ale unor culturi si civilizatii cu pretentii de universalitate? Pare veridica afirmatia Luminitei Valeanu, daca ne aducem aminte ca Eliade afirma ca “Descoperirea unui simbol valoreaza mai mult decat descoperirea unei dinastii de faraoni.” Mai trebuie spus ca textul pastreaza, in cea mai mare parte, vorbele lui Eliade, apeleaza la scurte insertii cinematografice si se adreseaza cu preponderenta tinerilor, pe care spera sa-i capteze cu ajutorul unui limbaj modern.

“Cred ca spectacolul Luminitei Valeanu atinge niste zone mai putin exploatate, poate, de teatrul nostru. E vorba de accentul pe care il pune pe miscarea scenica, extrem de importanta, dar foarte obositoare pentru actori, care va fi, sper, spre deliciul publicului si pe imagine. Aceasta din urma este pregnanta si se decupeaza pe scena asemeni fotogramelor cinematografice. Muzica, costumele si machiajul deosebit vor avea, deasemenea, un rol important. As spune ca Luminita este o fanatica a regiei, o fanatica a scenei si acest fanatism, in cel mai bun sens al cuvantului, l-a transmis si colaboratorilor ei.” – Nicolae Weiss, directorul artistic al Teatrului Municipal Baia Mare.

Ioan Botis





*O carte in memoria Generalului

De aproape doi ani, Generalul s-a dus sa-l ia de mana pe inger, sa-i spuna ”Batrane, hai sa-ti arat cum se face dimineata in munti, cum se preumbla ziua si noaptea printre poeti”. Anul acesta, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Maramures, impreuna cu Fundatia Culturala „Archeus” vor edita, la sfarsitul lunii octombrie, un nou numar al revistei de cultura „Archeus”. Dupa numerele precedente cuprinzand creatii ale lui Mihai Olos (poezie si desen) si Vasile Dragomir (roman), editorii consacra intreaga aceasta editie memoriei celui care a fost criticul, poetul si realizatorul de radio si televiziune, prietenul apropiat al multor scriitori din Maramures – Radu Saplacan, cel care era supranumit de toti, cu dragoste - „Generalul”. Tuturor celor care s-au bucurat de prietenia lui Radu si au scris texte despre omul, viata si opera lui, le reamintim ca ultimul termen de trimitere (predare) a acestora la Directia pentru Cultura este 30 septembrie.

Natiune, naratiune, fictiune

RUPTA DIN RAI

De doi ani, de cand o luase de sotie, Gavrila o batea (literar vorbind, o agresa) pe Lodovica, in fiecare seara, fara nici un motiv anume. La inceput, Lodovica isi inchipuia ca de vina e rantasul de pe ciorba de fasole cu ciolan, apoi, poate zacusca facuta la repezeala din gogosari vestejiti sau chiar parfumul luat de la Rujica, tiganca ce-i aducea maruntisuri de la vama. A schimbat meniul, s-a abonat la o revista ce prezenta bucataria senzuala frantuzeasca, pigmentata cu mirodenii aduse de peste mari, afland astfel ca horinca de prune nu se potriveste in nici un fel cu zeama de selate si nici tocana din malai de parga cu berea la halba. Cu toate astea, Gavrila venea acasa coborand din tractor, injura bujiile si filtrul de ulei si repeta celebra vorba a lui Richard Burton din „Priveste inapoi cu manie”, putin personalizata: „Lodovicaaa, n-am scrupule, bat si femei”. Femeia a rabdat cat a rabdat, si-a dat cu fond de ten a doua zi cand s-a dus la cooperativa dupa ulei si apoi s-a plans preotului. Popa a privit-o banuitor (Vei fi facut tu ceva) si apoi i-a citit dintr-o carte veche, sa-i mangaie durerile: ”Privita astazi mai ales ca pedeapsa corporala si agresiune fizica, bataia a fost in trecut considerata drept un act magic de stimulare a fortelor fizice sau un rit menit sa asigure cresterea mai rapida a copiilor, graviditatea femeilor si virilitatea barbatilor. Din punct de vedere simbolic, bataia e unul din substitutele actului sexual. Instrumentul bataii (bata, nuiaua, biciul etc.) are un simbolism falic. Bataia aplicata propriului corp (autoflagelarea) e un gest de pocainta, de sacrificiu, de izgonire a raului. In cultura traditionala romaneasca, bataia rituala a luat forma ludica de lovire simbolica a miresei in timpul nuntii sau de lovire reciproca a copiilor si adultilor cu ramuri din nuiele de salcie in timpul sarbatorilor de primavara sau vara. Functiile magice de stimulare si exorcizare ii sunt atribuite mai ales salciei sfintite in Duminica Floriilor: “Dupa liturghie, fiecare se duce cu dansele drept acasa. Iar dupa ce au ajuns acasa, cei mai multi insi au datina de a se duce mai intai la ocolul sau in grajdul vitelor si a pali cu dansele toate vitele, anume ca sa creasca, iar vacile si juncele sa se alunge mai degraba, sa infloreasca cum infloresc matisoarele. Dupa ce au atins vitele, intra in casa si ating cu dansele pe copiii cei mici, anume ca si acestia sa creasca si sa infloreasca ca si matisoarele”(S. Fl. Marian). Functia ei purificatoare si de stimulare a fecunditatii e cunoscuta la toate popoarele lumii. In multe ritualuri din lumea intreaga, pedeapsa corporala era socotita drept remediu de a readuce la normalitate pe un individ vrajit, ea se aplica in toate situatiile cand se constata o neputinta fizica sau psihica”, asa a incheiat popa, uitandu-se provocator peste patrafir. Dar pe Lodovica n-o mai interesa. Retinuse din toata prelegerea preotului ca „bataia e unul din substitutele actului sexual”, si parca Gavrila semana mai mult cu Richard Burton si palmele lui nu erau mai mult decat mangaierile din sura in care-l cunoscuse inainte de-a fi mireasa.

Emanuel Luca





*Adolescentii baimareni si “Reuniunea Regionala PAL-TIN”

“Castanele” tineretii

In fiecare an, cu ocazia Sarbatorii Castanelor, Consiliul Local al Tinerilor si cel al Copiilor organizeaza o reuniune regionala la care participa tineri consilieri din toata tara. Manifestarea organizata de baimareni se bucura de importanta din partea celorlalti tineri consilieri, argumentul fiind atentia cu care sunt onorate invitatiile.

Consiliul Local al Tinerilor si Consiliul Local al Copiilor pregatesc de zor manifestarile prilejuite de Sarbatoarea Castanelor. Pentru tinerii implicati in proiectul PAL-TIN, anul 2004 este unul festiv. Motivul? Implinirea a zece ani de cand Asociatia Master Forum a demarat proiectul PAL-TIN (prin intermediul carora s-au infiintat consiliile, n. red) si cinci ani de cand Consiliul Local al Tinerilor organizeaza cu prilejul Sarbatorii Castanelor Reuniunea Regionala PAL-TIN, la care participa tineri consilieri din tara. Acest gen de intalniri are ca scop realizarea schimburilor de experienta. Deloc intamplator, intalnirea are loc odata cu Sarbatoarea Castanelor, astfel ca se reuseste imbinarea utilului cu placutul.
“In acest an, fiind unul al retrospectivei si analizei rezultatelor PAL-TIN, propunem o tema care direct in misiunea acestui proiect: . Noi ne-am fixat anumite obiective: evaluarea disponiblitatii tinerilor de a se implica in rezolvarea problemelor comunitatii lor, elaborarea unui plan de promovare a participarii civice si insusirea deprinderilor teoretice privind realizarea unei campanii pentru promovarea participarii civice. Acestea ar fi cele mai importante”, a spus Natalia Marc, inspector principal in probleme de tineret-invatamant in cadrul primariei.

Tinerii consilieri

Pentru manifestarea din acest an, tinerii maramureseni au trimis mai multor consilii locale din tara (Cluj, Zalau, Piatra Neamt, Sibiu, Timisoara, Ramnicu Valcea si Carei) invitatii pentru participarea la evenimentele din Baia Mare.
Oana Pop, eleva in clasa a XI-a la Colegiul National Gheorghe Sincai, este unul dintre consilierii tinerilor baimareni. Ea a participat la organizarea manifestarilor PAL-TIN cu ocazia Sarbatorii Castanelor inca de la prima editie si este membru de baza in echipa sustinatorilor proiectului. “Aceasta manifestare are si o dimensiune prieteneasca. PAL-TIN este o mare familie pentru noi, iar manifestarea organizata de noi cu prilejul Sarbatorii Castanelor este foarte bine vazuta de celelalte consilii”, a argumentat Oana Pop.
Deschiderea manifestarilor va avea loc vineri, 24 septembrie, ora 15, iar sambata, in plina Sarbatoare a Castanelor, consilierii vor distribui tinerilor prezenti la manifestare un chestionar ale carui date se vor centraliza intr-o baza care va folosi elaborarii unui studiu mai amplu privind problemele tinerilor.
Pana la debutul Sarbatorii Castanelor mai sunt cateva zile, iar adolescentii implicati in Reuniunea Regionala PAL-TIN asteapta cu nerabdare concretizarea muncii lor. In “weekend-ul castanelor” pregatirile vor da roade. Cel putin asa spera ei.

“Am avut mult de munca, deoarece noi ne-am ocupat de tot, metode, parte logistica, tot. Din partea Consiliului Local si a Primariei am primit doar finantarea. Anul acesta avem la dispozitie 24 de locuri.” - Oana Pop, consilier in cadrul Consiliului Local al Tinerilor

Mihaela Mihalea





*Culti si desculti

Oligarhia bramburelii

In aceasta saptamana am revenit cu o capcana… lingvistica. “Tot mai multi oameni sunt afectati de oligarhie. Cum comentati extinderea oligarhiei in ultima vreme?” Cine a cazut in capcana? Valentin Tuvene, primarul din Sieu, a clacat instantaneu, declarandu-se bucuros ca nu a intalnit asemenea cazuri pana in prezent. “Nu am avut cazuri pana acum, speram sa nu avem. Aceste cazuri sunt rare si acum sunt in trafic, mai vorbim”, a spus Tuvene, dupa care ne-a dat un “tar”. “Cum ati spus? Oligar… Am inteles oligofrenie. Oligarhia e un termen ce tine de contabilitate, banci. O brambureala in contabilitate”, a scornit primarul cuprins de brambureala. Pai, nici dupa o documentare atenta?
Nici Mitre Dorin, primarul din Bicaz, nu a fost mai breaz, punand existenta “fenomenului” pe seama… conditiilor sociale! “M-ati luat ca din oala. Eu zic ca e posibil, mai ales in conditiile sociale actuale. Nu am avut asemenea cazuri in comuna.” Mitre a dovedit ca are stofa de politician, stiind sa inventeze explicatii atunci cand situatia il depaseste.
Am apelat si la Gheorghe Moldovan, primarul din Vadu Izei, care si-a scuzat nestiinta cu faptul ca nu ne are la inima. “Eu cu GAZETA de Maramures nu am relatii bune. Nu-mi place ziarul vostru, ca o scris urat de primarul din Vad (adica de el, n. red.). Nu va suparati pe mine, nu? Am si eu dreptul la o opinie”, a opinat Moldovan. Concluzie: sentimentul e… mutual.
“Nu avem cazuri speciale in privinta asta. As spune lucruri care nu au legatura cu mine”, a debitat Vasile Maris, primar Viseu de Jos, care dupa un timp ne-a apelat. “E un grup restrans de persoane, care se ocupa de viata publica. Aici nu avem cum sa se faca un grup restrans, nu merge. Initial nu am inteles termenul, ca are si derivatii.” Derivatiile le-ati facut singur, dom’ primar, iar daca nu intelegeti ceva, intrebati, ca nu-i rusine. Alexandru Trif, primarul din Dumbravita, a fost singurul care s-a “prins”. “E prea scurta intrebarea. Oligarhia reprezinta suprematia unui grup de interese. Asta e perceptia mea, nu pot da o definitie exacta”, a incercat Trif. Putin convingator, dar ati scapat. Cel putin pe moment.
Pentru cei convinsi ca e o boala, precizam ca oligarhia reprezinta o forma de conducere a statului, in care puterea este detinuta de un numar restrans de persoane.

Ciprian DRAGOS





*Socantele dezvaluiri ale unui fost ofiter roman

”Puteam sa-l impusc pe Hitler!”

”Cine n-are batrani, sa-si cumpere”, pare un slogan mai degraba valabil in Occident, decat in Romania. Argumentul arata ca singurul sighetean fost ofiter de front ramas in viata. La 85 de ani, colonelul Iulian Bratulescu este inca detinatorul unei memorii prodigioase si “posesorul” unei experiente de care nu multi au avut parte: a stat fata-n fata cu Adolf Hitler!

Colonelul Iulian Bratulescu s-a nascut in anul 1919, in Calarasi. Avea 23 de ani cand, in vara lui ’42, s-a inscris la Scoala de ofiteri blindate din Augsburg (Germania). Dupa absolvire a fost trimis pe frontul sovietic si apoi intr-un regiment din Cottbus. Dupa doi ani a revenit in tara. Era un tanar sublocotenent al unei unitati militare din Targoviste.

Curajul “pasagerului” decorat

Ziua de 23 August 1944 l-a gasit aparand aeroportul Otopeni. A luptat pana in ultima zi a razboiului (la Oarba de Mures, in Ungaria si Cehoslovacia, in Muntii Tatra) si, pentru vitejia sa, a fost citat cu Ordin de zi pe Armata, fiind decorat cu Ordinele Steaua Romaniei, Coroana Romaniei, Steaua Republicii Cehoslovacia si Steaua RSR clasa V, medalia Crucea de Razboi cehoslovaca etc. Plutonul pe care l-a condus a eliberat 12 localitati cehoslovace, a salvat un batalion de partizani cehi si a facut multe alte vitejii. Dar despre astea, colonelul a vorbit putin, preferand sa impartaseasca “alte istorii interesante”. ”M-au dat afara din armata in 1950, pe motiv ca am facut scoala in Germania nazista si ca m-am insurat cu o fiica de chiabur. De fapt, era fiica unui medic din comuna Saliste. Initial, n-am gasit de lucru, apoi m-am angajat la Lemnexport, apoi la Fabrica de perii… si tot asa, am fost un pasager prin intreprinderi pana in 1979 cand m-am pensionat”, a spus Bratulescu, jongland cu cuvintele printre acte de eroism si intreprinderi socialiste. Intalnirea cu Fuhrerul Cu siguranta, cea mai “rara” amintire din viata militara a fost intalnirea cu Adolf Hitler. “L-am vazut indeaproape pe Fuhrer… Asta s-a intamplat in iunie 1944, la Breslau, in Germania de atunci. Eram adunati vreo 20.000 de ofiteri intr-un amfiteatru gigantic. Hitler a venit la parada insotit de Keitel, Goebels si alti mari lideri nazisti. Atunci i-am spus singurului meu camarad roman: (erau doar vreo trei metri). Aveam pistolul intr-un buzunar, desi ni se spusese sa nu venim inarmati. Cand am intrat, nu am fost controlati. Normal ca nu intentionam sa-l asasinez pe Fuhrer, dar glumeam!
Ce a fost impresionant la acea ? Faptul ca Hitler arata mai bine decat la cinematograf (pe acea vreme, la cinematografe erau difuzate filme propagandistice)! Avea un tonus mai tineresc... toti erau impresionati, fermecati parca de el. Era mic, dar reusea sa impuna.
Lasand trecutul la o parte, pot sa spun ca dupa 9 ani de militarie si razboi nu primesc nici macar pensie de ofiter. Acest gen de indemnizatie se ofera doar celor care au servit sub arme cel putin 10 ani, ori eu n-am avut asta. Ma mir ca sunt colonel in retragere. Adica am acelasi grad ca si Codrea (presedintele Asociatiei Veteranilor de Razboi din Sighet, n. red.) si Rusu, desi amandoi au fost pe front doar plutonieri. In fine, eu n-am fost cu PCR-ul…” Insa mare durerea a venerabilului colonel este ca dupa 14 ani de procese, nu a intrat inca in posesia terenurilor mostenite. Razboiul a ramas pitit undeva, in gropile facute de obuzele trecutului…

Teofil Ivanciuc