CULTURA, INTERVIU

* Emblema arhitectonica a Sighetului, in grea suferinta
Palatul revendicat de Episcopie

* Conservarea monumentelor istorice din Maramures:
Prioritati de 20 de miliarde!

* Conventul pictural Simon Hollósy

* Natiune, naratiune, fictiune
Furtuna de fata mare

* Bibliotecile scolare din satele maramuresene, in colaps
In caruta, citind

* Ioan Stefan Gherghel, singurul baimarean concurent la JO de la Atena 2004
“Am fost la competitia suprema!”

* 31 august 1997 – ziua care a indoliat intreaga lume
Moartea “Printesei inimilor”

* Emblema arhitectonica a Sighetului, in grea suferinta
Palatul revendicat de Episcopie

Orice pofticios ar vrea sa haleasca, din cand in cand, cate o felie groasa de cascaval proaspat, daca se poate Roquefort sau chiar Camembert. Pentru a-si putea umple burtile, gurmanzii sunt in stare de multe: revendicarea a ceea ce nu e al lor, tintuitul abitir al fundului pe scaunele caldicele etc. In povestea ce urmeaza, felia de cascaval se numeste Palatul Cultural ”Astra”.

In anul 1912, pe locul vechiului cimitir reformat din Sighetu Marmatiei, ”Asociatia Culturala din Maramures” a inceput constructia Palatului Cultural ”Astra”. Cladirea avea sa devina emblema arhitecturala a municipiului. Conceputa dupa planurile arhitectului Sandi Gyula, constructia a fost executata de ”Fuchs es Tarsa”, o firma din Beregszasz. Cu un exterior de castel occidental si elemente Art Nouveau, palatul gazduia interioare bogate, mobilier artistic, tapete de matase sau candelabre luxoase. Initial, cladirea a adapostit Biblioteca Asociatiei Culturale, un cazino, muzeul memorial ”Prieille Cornelia”, sali de expozitii si festive, un restaurant, camere de oaspeti, precum si Muzeul orasului. In jur se intindea parcul dendrologic Lonyai.

Perioada “astrala”

In 1919, armata romana a recucerit Maramuresul, iar in palat s-a mutat Asociatiunea pentru Cultura Poporului Roman din Maramures, tipografia asociatiei, precum si alte obiective. In 1927, in urma somatiilor (ramase fara raspuns), palatul a fost intabulat pe domeniu public, iar un an mai tarziu, in urma unei licitatii, acesta este inchiriat despartamantului ”Astra” pe o perioada ce urma sa expire la 31 martie 1940. Chiria anuala a fost fixata la 2000 lei. ”Astra” a infiintat un cor si o orchestra (nostalgicii mai suspina inca dupa fanfara orasului), scoala populara de pictura (sub conducerea pictorului Liviu Bordeaux), cinematograful Astra si Sala de gimnastica. De asemenea, a fost amenajat un strand si au fost achizitionate Baile sarate de la Costiui. Numai ca acel contract nu a mai fost respectat. Vinovati erau politicienii (cine altcineva?) anului 1938 si dorinta lor de a satisface “relatia de ajutor-reciproc” cu oamenii in sutana. Iata o cronologie a modului in care apartinatorii unei religii minoritare la acea vreme, dar nationale (!), au pus mana pe palatul Astra.

Utilitatea episcopiilor

In 1918, Sinodul Vicarial a decis infiintarea unei Episcopii Unite la Sighet, hotarare insusita si de Sfatul National Roman din Maramures. In 1930, in Baia Mare s-a infiintat Episcopia Unita cu Roma a Maramuresului. In 1936, a luat fiinta Episcopia Ortodoxa misionara (”un prilej de lupte sterile”, cum scria istoricul Filipascu). Pe atunci, rolul scaunului ortodox era unul minimal, in conditiile in care scriptele vremii (recensamantul din 1938), la o populatie totala de 169.000 de locuitori ai Maramuresului, 107.000 erau greco-catolici si doar 9.100 ortodocsi. In 1932, greco-catolicii au solicitat inchirierea palatului pentru a sluji Episcopiei, dar au fost refuzati (practic, n-au putut justifica necesitatea operatiunii). La 4 februarie 1938, in urma ”referatului domnului ministru de interne”, Consiliul de Ministri decide cedarea imobilului ”Astra”, proprietate a judetului, ”pe vecie”, Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului.” Actul era ilegal macar din doua motive: 1) anula un contract aflat in plina derulare (cel cu Astra); 2) cladirea era trecuta din domeniul public in cel privat. Cu toate acestea, pe “istoricul act” si-au depus semnatura Octavian Goga, A.C. Cuza, Armand Calinescu, Ion Gigurtu, Virgil Potarca etc. In 1940, dupa Dictatul de la Viena, maghiarii au reintrat in Maramures, reintrand si in posesia palatului. Episcopul de atunci, dr. Vasile Stan, s-a refugiat in Sibiu.

Istoria recenta

Dupa 1948, cladirea a trecut in administrarea ARLUS-ului si a altor organizatii obstesti, astazi fiind impartita intre Biblioteca municipala ”Laurentiu Ulici”, Scoala de arta ”Gheorghe Chivu” si Casa de cultura. Tot astazi, cei 3.000 de metri patrati ai cladirii, cu patru turnuri, demisol si trei niveluri, sunt revendicati de Episcopia Ortodoxa. Secretarul primariei, juristul Sorin Rednic, a incercat o explicatie a situatiei. ”In anul 2001, Episcopia Ortodoxa a Maramuresului a depus cerere de retrocedare a Palatului, dar sansele lor de castigare sunt reduse. Palatul Cultural este in domeniul public al localitatii. Cererea Episcopiei la Legea 10 a fost respinsa, dar poate ca au inaintat un alt proces prin Legea 501 pe 2002, insa nu am date concrete. Primaria are o multime de procese (poate 1.000!), in special pentru probleme de retrocedare”, a declarat Rednic. Acum, in Palatul Cultural (monument istoric), ploua. Cladirea arata ca si cum ar avea 500 de ani. S-a intocmit un proiect serios pentru a-i fi redata frumusetea (care va costa vreo 60 de miliarde de lei), dar nu sunt bani. Nimeni n-a solicitat organismelor UE finantarea proiectului, iar guvernul sta prost cu ”malaiul”. Mai mult, cladirea e revendicata de influenta Episcopie Ortodoxa, schemele de personal par supradimensionate, e necesara cumpararea unei centrale termice (cladirea papa anual peste 250 de metri cubi de lemn) etc. Ar trebui ca sa se ia o multime de masuri transante. Dar, cine sa o faca?

Austeritatea

Bugetul Sighetului e devastat de raportul venituri-cheltuieli (vreo 50 de miliarde venituri proprii si cheltuieli… 250 de miliarde!). Disconfort, nu? Numai cele trei institutii din Palatul Cultural nu se simt deloc rau. De ce? Pentru ca primesc subventii anuale de circa 3,5 miliarde lei. Asta cu toate ca pentru a se reduce cheltuielile si a spori calitatea managementului, de mai multe ori s-a pus problema unei eventuale comasari a institutilor sub forma unui centru cultural, faptele demonstreaza ca atat timp cat nu platim din buzunarul propriu, ci din “buzunarul nostru” (bugetul Statului), nu conteaza. Cele trei unitati culturale isi impart doua contabile, dar cladirea nu are nici un paznic! Ultima spargere a avut loc recent, iar in cladire sunt (inca) multe de furat… Expuse de directori, activitatile celor trei institutii gazduite de Palatul Astra, sunt “bune si frumoase”. Ramane baiul ca aceste institutii, laudabile prin existenta lor, sufera de lipsa banilor pentru cheltuieli curente, reparatii si achizitii de noi echipamente si materiale. Se pune intrebarea daca nu cumva prin comasare, si reducandu-se schemele de personal, nu s-ar rezolva o parte a problemelor. Secretarul primariei, Sorin Rednic, nu vede solutii imediate: ”Ne-am gandit de mult la o comasare a institutiilor, dar cadrul este foarte complicat (fiecare are un specific propriu si o organizare legiferata prin diferite acte normative), plus ca am putea fi acuzati ca lovim cultura. Iar o decizie ar trebui supusa votului Consiliului Local, care poate apoi fi acuzat de subiectivism.” Asadar, baiul ramane. Doar eu plec, prea plouat (si la propriu!) desi am fost in interiorul Palatului “Astra” care odinioara…

Ce se intampla in Palatul Astra?

Pentru a observa cat de justificata este scurgerea financiara de la bugetul Statului, am solicitat directorilor respectivelor institutii date despre activitatea lor.

La biblioteca

Echim Vancea, directorul Bibliotecii Municipale: ”Avem 12 angajati cu norma intreaga si inca un post cu jumatate de norma. Bugetul pe anul acesta a fost de 1,3 miliarde de lei, dintre care 200 de milioane cheltuieli materiale, iar restul salarii (adica 1,1 miliarde de lei!). Numai pe incalzire dam o multime de bani, consumand anual circa 80 de metri steri de lemn. Avem peste 3.000 de cititori, si acest numar ar trebui sa creasca (daca vor fi bani de achizitii de carte), deoarece in oras fiinteaza Colegiul Universitar Babes Balyai si Centrul Teritorial Spiru Haret. Cat timp un singur om face structura si bugetul institutiei, inevitabil apar cardasiile!” Probabil, aluzia lui Vancea se referea la metodele “balcanice”, (prezente si in Palat) de promovare pe posturi caldicele a diferitelor rude si relatii.

La Casa de Cultura

Vasile Muste, directorul Casei de Cultura: ”Am primit subventii de 1,65 miliarde de lei de la bugetul local si avem sub 20 de angajati. Administram etajul 1 din Palatul Cultural si Sala de spectacole ”Studio” (cu 550 de locuri), care se intinde pe alti 1.500 de metri patrati. Pe langa banii de la bugetul local, mai obtinem venituri proprii de circa 580 de milioane de lei anual. Casa de Cultura consuma circa 80 de metri steri de lemn, iar la Sala ”Studio”, care are o centrala pe combustibil lichid usor, circa 200 de litri de motorina pe spectacol. Organizam cursuri de calculatoare, limbi straine, ospatari-bucatari, contabilitate, zidarie-zugravit sau dulgherit. In plus, o parte din spatiul din imobilul ”Studio” este inchiriat unei discoteci. Activitatea culturala nu este neglijata: avem Ansamblul Mara, care chiar in septembrie urmeaza sa plece in Spania, participam la organizarea Festivalului de Poezie de la Sighet, a Festivalului de Datini de iarna si multe altele. Nu ne mai permitem, ca pe vremuri, aducerea unor trupe in voga, pentru ca tarifele practicate de acestea sunt prea ridicate pentru bugetul nostru (de exemplu, Holograf cere 3.500 de euro pentru un spectacol).”

La Scoala de Arta

La ora realizarii articolului, Ioan Ardelean-Pruncu, directorul Scolii de Arta, se afla in concediu, insa am aflat ca institutia organizeaza o multime de cursuri (desen, icoane pe sticla, vioara, taragot, chitara, orga, calculatoare etc.) si administreaza un magazin de artizanat maramuresean. Datorita Scolii Populare mai avem in Maramures cantareti traditionali care continua sa poarte cantul morosenesc pe toate meridianele, in ciuda manelistilor.

Teofil Ivanciuc





* Conservarea monumentelor istorice din Maramures:
Prioritati de 20 de miliarde!

In Lista monumentelor istorice (publicata in iulie 2004), Maramuresul figureaza cu un numar de 129 de monumente de categoria I, 418 monumente de categoria II, 13 monumente de categoria III si 25 de monumente de categoria IV. Din toate aceste monumente, 179 sunt incluse in grupa valorica A. Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Maramures a intocmit o lista de prioritati si valoarea estimativa a lucrarilor.

In Maramures a fost demarata actiunea de monitorizare speciala a monumentelor istorice din patrimoniul mondial (8 biserici de lemn) constatandu-se actiuni ale agentilor biologici, fiind necesara interventia de urgenta la acestea.

Starea actuala

Ca urmare a interventiilor pe langa Ministerul Culturii si Cultelor (MCC), in aceasta luna, o comisie ministeriala, insotita de un specialist biolog, se va deplasa in Maramures pentru o diagnosticare precisa a agentilor biologici care genereaza degradarile si stabilirea masurilor care se impun. Pana in prezent, s-au efectuat lucrari de reparatii la bisericile monument istoric din Rona de Sus, Valea Chioarului, Baia Sprie, la cladirea fostei monetarii (actualul Muzeu Judetean Maramures) si la Troita din Berbesti. Lucrarile au fost finantate de Consiliul Judetean Maramures, consiliile locale si parohiile din localitatile respective. Din fonduri proprii, Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Maramures (DJCCPCN) a sprijinit lucrarile de reparatii pentru bisericile din Baia Sprie si Stejera (comuna Miresu Mare). Sunt in curs de executie lucrari la urmatoarele monumente istorice: Casele Bay si Schreiber din Baia Mare (finantate de MCC), cele trei cladiri din Centrul istoric al municipiului Baia Mare (care fac parte din proiectul Millenium III, finantate de Uniunea Europeana) si la alte sapte cladiri monumente istorice (finantate de proprietari). In faza de proiectare si avizare sunt alte 10 cladiri monumente istorice, dintre care 5 biserici (Carpinis, Bogdan Voda, Libotin, Rogoz si Tautii de Sus), la care lucrarile vor fi finantate de MCC. Comisia Regionala nr.6 – Cluj Napoca a eliberat un numar de 27 de avize pentru lucrari de interventii la cladiri monumente istorice si un numar de 4 certificate de descarcare de sarcini arheologice.

Miliarde obligatorii!

Tinand cont de starea de degradare in care se afla, cel putin 40 de biserici de lemn din Maramures necesita interventii de urgenta (cele mai multe dintre acestea numai la nivelul invelitorii). Pentru masurile de conservare se impune alocarea unei sume minime de 20 de miliarde de lei! Stoparea degradarilor monumentelor (in primul rand a celor din patrimoniul UNESCO) impune luarea de masuri rapide, cu atat mai mult cu cat, in acest an, raportorii UNESCO vor veni in Maramures pentru monitorizare. In cazul bisericilor UNESCO este necesara alocarea de fonduri pentru indeplinirea unor cerinte minime necesare includerii acestora in circuitul turistic: amenajarea cailor de acces la acestea, amenajarea de parcari si grupuri sanitare si amenajarea unor puncte de comercializare pliante, diapozitive, casete video, avand ca subiect patrimoniul cultural judetean si national, articole de artizanat si obiecte confectionate de mestesugarii din zonele respective. Aceeasi preocupare de conservare a monumentelor istorice a facut ca Maramuresul sa gazduiasca luna viitoare trei simpozioane: Zilele Europene ale Patrimoniului, editia a XIV-a, cu tema Mijloace de comunicatie – patrimoniu cultural, Simpozionul National Trasee Turistice si Istorice si Atelierul International de Arheologie Industriala.

Ioan Botis







* Conventul pictural Simon Hollósy

Ca o continuare a sustinutei activitati creatoare in domeniul artelor frumoase existente la Baia Mare de peste 100 de ani, Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Maramures, organizeaza sub egida Ministerului Culturii si a Primariei Baia Mare, in colaborare cu Muzeul de Arta baimarean, Uniunea Artistilor Plastici si sponsori, a treia editie a CONVENTULUI PICTURAL SIMON HOLLÓSY BAIA MARE, ce se va desfasura in perioada 1 SEPTEMBRIE – 14 SEPTEMBRIE 2004. Unul dintre scopurile propuse este revitalizarea traditiilor acestui important centru artistic national. In acest sens se doreste participarea unui pictor profesionist din fiecare tara invitata. Astfel, la aceasta editie, vor participa invitati din Polonia, Ungaria, Republica Moldova si Romania. Printr-un “act de donatie”, participantii vor oferi organizatorilor o lucrare din expozitia organizata. Lucrarea sau lucrarile donate vor intra in colectiile si evidentele contabile ale Muzeului de Arta, sau dupa caz, altor institutii organizatoare.






* Natiune, naratiune, fictiune
Furtuna de fata mare

Era o noapte asa senina incat Verjinica, fata lui Ionu’ Morarului, nu s-a priceput sa-l refuze pe Niculae, tractorist cu patalama, cand acesta a invitat-o in tractorul rosu, mare si greu, ca s-o conduca acasa de la jocul din sura clopotarului. Numai ce s-a urcat in cabina si Niculae a inceput sa fluiere o manea de jale, Carul Mic a clipit o secunda pe cer, motorul a intrat intr-a intaia si tractorul a pornit catre casa ei, aflata la 10 minute de sura clopotarului. Era asa senin in noaptea aceea, de parca toate stelele coborasera in indicatoarele de pe bordul tractorului si ea nu-si mai aducea aminte cand Niculae i-a spus ca s-a infundat filtrul de ulei si trebuie sa coboare din tractor, tocmai cand erau in tertiul din dosu’ casei preotului. Sa fi trecut patru-cinci ceasuri pana cand a ajuns acasa, da’ ea nu credea lucrul asta, nici cand tatal ei si-a luat cureaua lata, nici cand bunica-sa, blestemand, si-a legat zadia sa plece, in toiul noptii, catre casa lui Niculae, pogorand toti sfintii asupra casei lui si, mai ales, asupra tractorului. Nu credea ca bunica-sa are atatea cunostinte de mecanica si ii venea, din nou, sangele in obraji, auzind-o cum injura: “Dau-ar dracii-n ‘tomobilu’ tau, plezni-ti-ar bujiile si rupe-ti-s-ar arborele cotit, ca mare blastam ai adus pa fata noastra”. Mai tinea minte ca se pornise o furtuna cadentata de blestemele bunicii si de cureaua tatalui: “Vezi cum te-a bate Dumnezeu, ca nu degeaba trazneste ase tare”. In popor se crede ca furtuna se dezlantuie atunci cand Sfantul Ilie (care a inlocuit o data cu raspandirea crestinismului stravechea divinitate a tunetului si fulgerului) il urmareste pe Diavol, care se ascunde pana si in casele oamenilor: “Cand afara e furtuna, romanul aprinde tamaie in casa. Dupa credinta poporului, Necuratul nu se apropie de tamaie, caci Sfantul Ilie trasneste dupa Necuratul, oriunde ar fi ascuns” (A. Gorovei). In mentalitatea arhaica exista o simetrie si o relatie cauzala intre faptele oamenilor si fenomenele naturii. Se crede ca orice destabilizare a legilor umane poate provoca o dezordine la nivelul intregului univers. De aceea, furtunile se dezlantuie atunci cand “s-a facut moarte de om”, “cand cineva si-a facut singur seama” sau “la greseala unei fete mari” (T. Pamfile). Furtuna se poate porni si atunci cand nu se respecta, prin nelucrare, unele zile ale sfintilor considerati stapani peste tariile cerului, cum sunt Vartolomeiul (11 iunie), Iuda (10 si 20 iulie), Varvara (4 decembrie) si Dochia (1 martie). Pentru prevenirea furtunii sau pentru izgonirea norilor de furtuna, ploaie sau grindina, se folosesc urmatoarele mijloace magice: se scoate in curte pirostria si se pune pe dos, se pune pe foc salcia sau matisoarele sfintite de Florii, se aprinde lumanarea de Pasti sau tamaie, se infige un cutit in pamant sau un topor in grinda casei. Cu toate astea, fetei lui Ionu’ Morarului, ii placeau furtunile, tractoarele si mirosul de ulei ars.

Emanuel Luca






* Bibliotecile scolare din satele maramuresene, in colaps
In caruta, citind

Bibliotecile scolare din mediul rural sufera cronic de insuficienta materiala. Ultimele achizitii de carte s-au efectuat in urma cu multi ani. Bugetul insuficient al scolilor din mediul rural determina reducerea cheltuielilor, directorii de scoala renuntand la achizitiile de carte in favoarea cheltuielilor administrative. Lemne sau carti, se intreaba directorii?

Problemele financiare devin tot mai acute in scolile din mediul rural. In timp ce guvernul construieste sali de sport si se lanseaza in investitii de miliarde, bibliotecile scolare din mediul rural duc lipsa de carti. Bugetul acordat de primarii abia acopera cheltuielile administrative. Singurele sperante ale scolilor raman donatiile sau proiectele derulate prin Banca Mondiala. “Nu demult am trimis situatia bibliotecii la Inspectoratul Scolar. Nu s-a cumparat nimic, pentru ca nu am avut bani. Am realizat un proiect si speram sa primim o sponsorizare pana la sfarsitul anului”, a spus Nastaca Borodi, secretara Scolii Generale din Calinesti. Cele mai noi carti ale Scolii Generale din Petrova sunt primite in anul 2001, prin intermediul unui program al Bancii Mondiale, dar achizitia de carti e de domeniul trecutului. Motivul? Aceeasi lipsa de fonduri invocata si de celelalte scoli din mediul rural. Despre bibilioteca Scolii Generale din Barsana, se poate vorbi ca despre… un depozit! “Banii pe care ii primim de la Primarie nu au destinatii speciale, noi trebuie sa-i impartim. La inceput trebuie sa ne ingrijim de cheltuielile administrative, sa achizitionam lemne si tot ce trebuie, dupa aceea, daca ne raman bani, sa cumparam carti. Biblioteca de la noi din scoala este de doi ani, de fapt nici nu o putem numi bibilioteca, este mai mult un depozit de carte. Incepand de anul viitor se va realiza un centru de documentare, speram sa mai primim carti, prin acest program. Pana in prezent avem 5000 de volume”, a spus Vasile Borodi, directorul Scolii Generale Nr. 1 din Barsana. Biblioteca scolii din Bistra nu are suficiente volume pentru a se infiinta un post de bibliotecar! De administrarea bibliotecii se ocupa profesoarele de romana. “In biblioteca avem 2180 de volume, iar celelalte scoli care apartin de noi (incepand din anul 2003, scolile generale cu clasele I-IV din mediul rural apartin de o scoala coordonatoare cu clase I-VIII, n.red.) au cate 2000. Nu se mai fac achizitii. Nici nu mai stiu de cand nu s-au cumparat carti. Biblioteca este in aceeasi stare ca acum 14-15 ani. Pentru achizitiile de carte nu am primit nimic de la primarie”, a declarat Irina Ferent, secretara scolii. Desi pare greu de crezut, in scolile din mediul rural maramuresean, achizitionarea de carti pentru biblioteci a devenit una dintre primele cheltuieli “taiate de pe lista”. Se ajunge in situatia in care singurele carti disponibile sa fie cele achizitionate inainte de 1989. Este firesc ca lipsa banilor sa determine reducerea cheltuielilor, dar decizia “educatorilor” ramane indoielnica.

“De cativa ani buni nu am mai reusit sa achizitionam carti din fondurile primite de la primarie. Nu avem ce sa facem, bugetul este prea mic. Singurele achizitii au ramas cele din “Fondul de parinti”. Anul trecut am reusit sa achizitionam 20 de volume pentru bibilioteca, cu banii din acel fond.”- Radu Bodea, directorul Scolii Generale Nr. 1 din Targu Lapus

Mihaela Mihalea






* Ioan Stefan Gherghel, singurul baimarean concurent la JO de la Atena 2004
“Am fost la competitia suprema!”

Ioan Stefan Gherghel continua cu succes traditia inotului din Baia Mare. La cei doar 26 de ani, impliniti chiar la Atena, Gherghel a adunat o suma de succese care il face invidiat in lumea natatiei. Fane, asa cum ii spun cei apropiati, este modest si pune mult suflet in tot ceea ce face. Ii place sa fie invingator si nu renunta niciodata.

Carte de vizita

S-a nascut pe 18 august 1978, in Baia Mare. Ultima zi de nastere si-a aniversat-o in Satul Olimpic de la Atena, unde colegii din delegatia Romaniei i-au facut cadou un tort. Se considera un norocos. Este absolvent al Academiei Nationale de Educatie Fizica si Sport din Romania. Este student, anul III, la Alabama University Touscoloasa (SUA). Palmaresul sau e impresionant si cuprinde o salba de medalii nationale, balcanice, europene si mondiale. Specialist in proba de 200 metri fluture. Component al Lotului national de inot al Romaniei. La JO de la Atena s–a clasat pe locul V in finala probei preferate. A fost singurul baimarean prezent la Olimpiada. In prezent, este legitimat la CSM Pitesti.

In cariera de sportiv, Ioan Stefan Gherghel a avut un model pe care a incercat sa-l urmeze: germanul Michael Gross. Nu-i place mediocritatea, lipsa de transparenta si lasitatea unora de a recunoaste ca nu sunt capabili in ceea ce fac. Apreciaza profesionalismul pe care unii oameni il dovedesc in diferite domenii. Considera ca principalul castig din afara bazinului este familia, pe care o respecta foarte mult. Reporter: Cum a fost la Olimpiada de la Atena?
Ioan Stefan Gherghel: Foarte frumos. Este competitia suprema. Cunosti foarte multa lume, alti sportivi din alte sporturi… e cu totul altceva. Diferenta dintre mondiale si olimpiada este mare.
Rep.: Cum a fost in finala de 200 m fluture?
I.S.G.: Am avut un an plin de succese in 2004. A fost foarte bine in etapele de Cupa Mondiala si m-am clasat excelent la europene. La Olimpiada mi-am indeplinit obiectivul propus, calificarea in finala, unde a fost fantastic. Am dat tot ce am avut mai bun din mine.
Rep.: Ai avut emotii?
I.S.G.: Nu este concurs la care sa nu am. Mi-am dorit foarte mult o clasare cat mai buna si am reusit. O mica greseala mi-ar fi naruit toate visele.
Rep.: Crezi ca ai fi putut mai mult?
I.S.G.: Concursul e concurs, se intampla lucruri pe care nu poti sa le prevezi. Sa nu se uite faptul ca am realizat un nou record national si am fost primul din istoria inotului romanesc, ma refer la masculin, care am reusit sa ma clasez intre primii cinci.
Rep.: Este Michael Phelps imbatabil?
I.S.G.: In aceasta proba, s-ar putea spune ca este. Doar este specialitatea sa. Ne cunoastem, ne-am intalnit in mai multe concursuri din SUA, Michael este un fenomen.
Rep.: De cand timp te pregatesti pentru aceasta Olimpiada?
I.S.G.: Probabil inca de la varsta de 5-6 ani, de cand am inceput sa inot in Baia Mare.
Rep.: Ce ai facut dupa finala, ai sarbatorit?
I.S.G.: Nu. M-am grabit sa telefonez acasa sa vorbesc cu parintii. Ziua urmatoare, colegii mi-au facut o surpriza frumoasa cu ocazia zile de nastere. Atunci pot sa spun ca am savurat performanta mea.

Inoata 2.000 de kilometri pe an!

Rep.: Prima ta amintire legata de apa?
I.S.G.: Am venit, odata, acasa de la strand. Eram cu colacul pe mine. “Colacul” era, de fapt, o camera de bicicleta si tata m-a intrebat daca tot cu colacul inot. A doua zi am renuntat la el. Aveam 5 ani. Rep.: Ti-a fost vreodata frica de apa?
I.S.G.: Nu mi-a fost niciodata frica de apa. La primii “pasi” in inot am vazut ca pot inota fara colac, e drept, la doi metri distanta de peretele bazinului.
Rep.: Cand ti-ai dat seama ca vrei sa faci inot de performanta?
I.S.G.: Atunci, in primii metri fara colac. Dupa aceea, antrenorul Ioan Bachnner a avut un impuls decisiv in activitatea mea.
Rep.: Merita sa faci inot de performanta?
I.S.G.: Absolut. E foarte greu, dar daca iti plac provocarile si vrei sa te autodepasesti, poti descoperi o lume extraordinara.
Rep.: La ce te gandesti inaintea unui start?
I.S.G.: Ma gandesc ca e momentul sa savurez proba, dupa lungile perioade de pregatire. Dupa aceea, ma gandesc la familie.
Rep.: Cum vezi relatia sportiv-antrenor?
I.S.G.: Difera de la sportiv, la antrenor. In primul rand, trebuie sa existe comunicare. Cu toti antrenorii cu care am lucrat am avut o relatie deosebita, fie ca am fost in Baia Mare, Bucuresti, Pitesti sau acum, in SUA.
Rep.: Cum este campionatul in SUA?
I.S.G.: Finalele intre universitatile din SUA sunt foarte puternice. Este ceva intre un campionat mondial si unul european, uneori mai puternic decat amandoua. Am castigat de doua ori finalele in proba de 200 m fluture. Sunt respectat si primesc invitatii pentru a participa la tot felul de concursuri.
Rep.: Cati kilometri ai inotat pana acum?
I.S.G.: Inot aproximativ 2.000 de kilometri pe an.

Rep.: Ce vei face in vacanta?
I.S.G.: Nu va fi nici o vacanta, tocmai incep cursurile. Am “inghetat” o perioada de an scolar pentru a ma pregati pentru Olimpiada. Dar intr-un week-end voi incerca sa ajung in parcurile de distractii din Orlando.
Rep.: Cum te intelegi cu colegii de la universitate?
I.S.G.: Am o relatie buna cu toti. Americanii nu sunt oameni reci, asa cum spun unii. Am avantajul ca in primavara, dupa ce am castigat campionatul, fotografia mea a aparut pe coperta revistei universitatii (in SUA, fiecare universitate are revista proprie, careia i se acorda mult interes).
Rep.: Care este sfatul pe care l-ai da unui copil care vrea sa se apuce de inot?
I.S.G.: Sa o faca fara nici o strangere de inima. Usor nu e, dar va avea posibilitatea sa descopere o lume pe care nu si-o imagineaza. Pentru mine, inotul e inca un joc. Nu e foarte bine platit, dar nu ma intereseaza.
Rep.: Cat timp te mai vezi inotand?
I.S.G.: Atata timp cat o sa ma cred in masura sa progresez. Probabil, un an jumatate, doi, poate cinci sau sase, nu stiu… Sigur este ca o data ce voi lua decizia de a renunta, nu mai revin asupra ei.
Rep.: Ce vei face dupa retragere?
I.S.G.: Nu m-am gandit, dar as dori sa antrenez in SUA. Dupa aceea, as vrea sa ma intorc acasa, in Romania, fie ca este la Pitesti, Bucuresti sau Baia Mare. Pentru mine, acasa este Romania.







* 31 august 1997 – ziua care a indoliat intreaga lume
Moartea “Printesei inimilor”

In 31 august 1997, si-au pierdut viata, intr-un accident de masina care a avut loc la Paris, printesa Diana si egipteanul Dodi al-Fayed (iubitul ei din acea perioada). La inceputul acestui an, Michael Burgess, procurorul Casei Regale britanice, a anuntat ca va deschide o noua ancheta in acest caz..

Noua ancheta privitoare la moartea printesei Diana, fosta sotie a mostenitorului tronului britanic, nu va demara mai devreme de inceputul anului viitor. Amanarea este cauzata de faptul ca Scotland Yard trebuie sa ancheteze acuzatiile privind “complotul regal” care ar fi stat in spatele accidentului in care Lady Di si-a pierdut viata si cele 6.000 de pagini reprezentand documentele stranse de autoritatile franceze.

Incepand din 31 august 1997, accidentul printesei Diana a starnit numeroase polemici, numeroase persoane refuzand sa creada ca limuzina Mercedes-Benz S 280 a lovit pur si simplu al 13-lea stalp al pasajului de sub Pont d’Alma din Paris. La patru ore dupa accident, Diana era declarata moarta si speculatiile incepeau sa apara. Adevarul despre moartea printesei si a iubitului ei este cu atat mai greu de stabilit, cu cat Henri Paul (soferul limuzinei), a murit si el in urma accidentului, iar Trevor Rees Jones, bodyguard-ul personal al printesei si singurul supravietuitor al accidentului, nu-si aminteste aproape nimic din ce s-a intamplat in pasaj.

Soferul era beat?

Tragicul accident a avut loc la numai un an dupa ce se pronuntase divortul dintre printesa Diana si printul Charles. Dupa doi ani, anchetatorii francezi au concluzionat ca Henri Paul a pierdul controlul masinii din cauza ca se afla sub influenta alcoolului si a drogurilor. In plus, soferul conducea cu o viteza excesiva. Ancheta, finalizata in 2000, sustinea ca Henri Paul se afla in stare de ebrietate, depasind de trei ori limita legala de alcoolemie. In 2002, parintii soferului au cerut reexaminarea probelor de sange, sustinand ca acestea nu apartineau fiului lor. Judecatorul Corinne Goetz respinsese doua cereri de reefectuare a testelor de sange, dar Curtea de Apel din Paris, a carei hotarare prevaleaza asupra celei a judecatorului Goetz, a decis sa anuleze sentinta anterioara si a dispus repetarea testelor de alcoolemie, acestea vizand doar probele de sange prelevate soferului. Potrivit BBC, decizia instantelor din Franta nu are nici o legatura cu ancheta deschisa anul acesta in Marea Britanie sub conducerea comisarului John Stevens. O alta varianta, multa vreme vehiculata, a fost aceea ca soferul limuzinei a fost orbit de flash-ul aparatelor de fotografiat, declansate de fotografii paparazzi care urmareau celebrul cuplu. Sigur ramane faptul ca paparazzi au fost prezenti la locul accidentului. O fotografie cu Diana intre resturile contorsionate ale automobilului se vindea cu 100.000 de dolari. “Femeia care a starnit ca putine fiice ale Evei atatea pasiuni si intrigi, aceea care s-a acoperit, deopotriva, de laurii adulatiei, dar si de hula veninoasa, care a aprins pasiuni nebunesti, dar si invidii neiertatoare, a parasit aceasta lume asa cum a trait: sub lumina reflectoarelor si a blitzurilor”, afirma un ziarist preocupat de conditiile in care a murit printesa.

Varianta asasinatului

Foarte putini au fost cei care s-au lasat convinsi de versiunea oficiala, cu atat mai mult cu cat exista numeroase semne de intrebare legate de un misterios Fiat Uno alb care ar fi acrosat Mercedesul inainte ca acesta sa se izbeasca de stalp. Inca din 1997, Mohamed al-Fayed, tatal lui Dodi (iubitul Dianei), egipteanul miliardar proprietar al celebrului magazin Harrods din Paris si al nu mai putin cunoscutului Hotel Ritz din Paris, sustinea ca fiul sau si Diana au fost victimele unui asasinat oribil! In momentul in care Michael Burgess a anuntat declansarea unei noi anchete, Mohamed al-Fayed a exclamat: “Asta astept de sase ani. Sper ca in sfarsit adevarul va iesi la lumina”. Afirmatiile facute de Mohamed al-Fayed au alimentat zvonurile potrivit carora Diana si Dodi au fost asasinati de serviciul secret britanic MI-6.

Suspect: printul Charles

Cotidianul britanic Daily Mirror a dezvaluit faptul ca printesa Diana il suspecta chiar pe mostenitorul tronului britanic ca ar pune la cale asasinarea ei. Cu zece luni inaintea accidentului, Lady Di ii scrisese o scrisoare fostului sau valet si confident, Paul Burell. “Aceasta etapa a vietii mele este deosebit de periculoasa – sotul meu pune la cale un accident de masina, defectarea franelor si rani grave la cap pentru a-si deschide drumul pentru a se putea recasatori”, i-ar fi scris Diana fostului sau valet. Burell a omis intentionat cuvintele “sotul meu” din amintita scrisoare a Dianei, publicata anul trecut in cartea “A Royal Duty”. Inainte de a sigila plicul, Lady Di i-ar fi spus fostului sau majordom: “O sa datez scrisoarea si vreau sa o pastrezi… pentru orice eventualitate”. Burell declara ca Diana incepuse sa se teama pentru siguranta sa cu doi ani inainte de a muri si ca in toamna anului 1996, pe masura ce crestea sustinerea opiniei publice fata de operele sale de caritate, i-ar fi spus ca avea “un sentiment acut ca era in plus” datorita vederilor ei moderne care o transformasera intr-o persoana incomoda pentru sistem. “Am devenit puternica, iar lor nu le place ca pot sa fac bine si sa stau pe picioarele mele, fara sa am nevoie de ei”, sustinea printesa, cu putin timp inainte de a muri. Procurorul Michael Burgess i-a adresat deja o cerere lui Burell, prin care ii solicita respectiva scrisoare pentru a fi examinata. In urma acestei solicitari, cotidianul Daily Mirror a considerat ca poate publica numele printului Charles, in conditiile in care acesta va fi facut public oricum in timpul anchetei. Diana era convinsa ca serviciile secrete britanice o urmareau in permanenta, motiv pentru care a scotocit fiecare incapere a palatului Kensigton in cautarea unor microfoane, apeland chiar la un fost agent al serviciilor secrete, care s-o consilieze. Majordomul aduce in discutie un amestec al MI-5 in tragicul accident, dupa ce regina Elisabeta a II-a il avertizase : “Fii atent! In aceasta tara actioneaza puteri despre care nu avem nici o cunostinta.” Declaratiile valetului Dianei vor alimenta in continuare o teorie a conspiratiei, in care suspiciunile Dianei sunt legate de conditiile in care aceasta a murit.

Era insarcinata

Surse anonime din politia franceza au vehiculat speculatii care afirma ca printesa ar fi fost insarcinata in momentul accidentului. Zvonul a fost preluat si publicat de saptamanalul Independent of Sunday. Politistul francez care s-a ocupat de caz si care pretinde ca a vazut toate documentele relevante, a declarat ca sarcina nu era mentionata in investigatia oficiala intreprinsa de catre judecatorul francez, pe motiv ca nu avea incidenta in solutionarea cauzelor care au determinat producerea accidentului in care Diana si-a pierdut viata. Mohamed al-Fayed a sustinut si el ca Diana urma sa aduca pe lume copilul lui Dodi, in pofida apropiatilor printesei care au negat afirmatia. Cu siguranta ca nasterea unui copil al Dianei si al unui egiptean, fie el chiar si putred de bogat, nu putea sa multumeasca Casa Regala britanica, dar ideea a prins mai ales in randul amatoarelor de telenovele si de scenarii hollywoodiene lacrimogene. Alti amatori de senzational au legat moartea Dianei de o veche legenda celtica, sustinand ca printul William ar fi reincarnarea regelui Arthur!

Speculatii si intrebari

Anchetatorii au de raspuns la cateva intrebari aparute de-a lungul anilor. De ce, de exemplu, conducerea Hotelului Ritz l-a chemat pe Henri Paul dupa ce acesta iesise din tura, special pentru a-i conduce acasa pe Diana si Dodi, in conditiile in care stia ca soferul era alcoolic si ca bause in acea noapte? Procurorul Burgess trebuie sa lamureasca de ce a durat atat de mult pana cand Diana a fost transportata la spital si de ce trupurile printesei Diana si al lui Dodi al-Fayed au fost ingropate atat de repede, astfel incat nu a fost timp pentru un examen post-mortem riguros.

O moarte amanata

In cateva casete, folosite pentru prima oara de jurnalistul Andrew Morton cand a scris cartea “Diana: Her True Story”, printesa marturiseste ca viata ei a fost plina de nefericire inca din copilarie, din cauza unor probleme de familie. Viata ei a devenit si mai dificila dupa casatoria cu printul Charles. Diana dadea vina pe relatia printului cu Lady Camilla Parker Bowles pentru depresia ei din ce in ce mai pronuntata, care a dus-o la mai multe tentative de sinucidere. Interesant este faptul ca printesa stia de relatia dintre cei doi inca de la inceputul relatiei ei cu Charles. In 1981, nunta Dianei cu Charles a fost considerata un eveniment national, tinand cont si de participarea la eveniment a peste un milion de britanici. Pentru Diana lucrurile stateau insa altfel. “Mie mi s-a parut ca totul era isterie. Eram calma, atat de calma de parca eram moarta. Ma simteam ca un miel dus la taiere”, afirma mai tarziu printesa. Casetele audio in care printesa Diana vorbeste despre incercarile ei de a se sinucide, in conditiile destramarii casniciei cu printul Charles, au fost difuzate de televiziunea americana NBC. Prin intermediul acestor casete, lumea a aflat unul dintre motivele pentru care printesa nu a fost iubita de regina Elisabeta a II-a. In 1982, fiind insarcinata cu William, printesa s-a aruncat pe scari. Regina a surprins-o in acele momente si “a fost oripilata”, dupa cum afirma chiar Lady Di. Tentativele de sinucidere ale printesei au esuat, dar accidentul din 31 august 1997, asupra caruia planeaza multe intrebari, a pus capat vietii celei care a fost considerata de milioane de oameni “Printesa inimilor”.

De la balerina la printesa

In copilarie, Diana si-a dorit sa devina balerina. Visul ei a fost spulberat in adolescenta, cand a ajuns prea inalta pentru a deveni dansatoare. A fost a doua mare dezamagire a vietii, dupa ce, la numai 6 ani, a asistat la despartirea parintilor ei. Marea dezamagire a fost insa printul Charles, pe care l-a cunoscut in vara anului 1980. Dupa sase luni, Charles a cerut-o in casatorie, oferindu-i un inel de logodna cu 14 diamante ce inconjurau un safir. Nunta a avut loc la catedrala St. Paul, pe 29 iulie 1981 si a fost una dintre cele mai spectaculoase nunti din istoria familiei regale. Diana avea doar 20 de ani, dar reusise sa-si atraga simpatia unei intregi natiuni prin personalitatea puternica si un farmec deosebit. Cand s-a casatorit, in garderoba ei se aflau doar o pereche de jeans, cateva pulovere de casmir, o rochie lunga si o colectie de fuste create de Laura Ashley. Sase ani mai tarziu, printesa de Wales avea nu mai putin de 80 de costume, 12 duzini de rochii de seara si 50 de rochii de zi, depasind cu mult pretentiile vestimentare ale unei balerine.

Amantii lui Lady Diana

In 1999, James Hewitt, un capitan in armata britanica, a publicat o carte despre relatia pe care a avut-o cu printesa Diana si experientele sale din Golf. Faptul ca Hewitt a fost iubitul Dianei este confirmat de mai multe surse. Una dintre fostele iubite ale lui Bryan Adams (in fotografie) a declarat recent ca printesa Diana si cantaretul canadian au avut o legatura amoroasa in 1996. Cecilie Thomsen a dezvaluit ca cei doi au devenit iubiti dupa ce Lady Di si-a anuntat separarea de printul Charles. Adams a declarat ca s-a intalnit cu printesa de mai multe ori, devenind foarte buni prieteni pana la sfarsitul mortii acesteia. Relatia Dianei cu Dodi al-Fayed este deja de notorietate.

Memorialul din Hide Park

Hide Park din Londra gazduieste memorialul dedicat printesei Diana, ce consta intr-o fantana in forma unui imens inel de granit, foarte jos, care inconjoara o suprafata cu pante foarte line, decorate cu cativa copaci. “E un memorial, un act public de recunostinta pentru o tanara femeie care a imbogatit vietile a milioane de oameni pe parcursul vietii ei extraordinare”, afirma Tessa Jowell, ministrul Culturii, la inaugurarea monumentului destul de controversat. Kathryn Gustafson, autoarea proiectului, afirma ca acesta reflecta personalitatea complexa a printesei. Proiectul memorialului, ales din 10.000 de propuneri inaintate, a nemultumit-o insa pe mama Dianei, care l-a considerat lipsit de orice grandoare, alte persoane considerand ca fantina lasa mult de dorit ca gest arhitectural. Inaugurarea memorialului a adus pentru prima oara impreuna, in public, familia regala si familia printesei, Spencer, in conditiile in care, din 1997, relatiie dintre cele doua familii se deteriorasera. In timpul ceremoniei, Elisabeta a II-a a vorbit despre Diana ca despre “o fiinta umana remarcabila”, dovedind, o data in plus, ca suveranii lumii afirma de multe ori lucruri in care nu cred.

Evenimentul cel mai mediatizat

Moartea printesei de Wales a constituit un eveniment ce a captat atentia intregii lumi. Funeraliile Dianei au reprezentat cel mai mediatizat eveniment din istoria televiziunii: doua miliarde de privitori din 210 tari ale lumii. Timp de o saptamana dupa moartea Dianei, mijloacele mass-media au fost acaparate aproape in totalitate de acest tragic eveniment. Milioane de flori au fost depuse pe strazile Parisului, ale Londrei si in fata cladirilor ambasadelor Marii Britanii din intreaga lume, pentru a marca uriasa tristete ce cuprinsese lumea. Tristeti asemanatoare mai lovisera lumea atunci cand au trecut in nefiinta fratii Kennedy, Martin Luther King, Marlyn Monroe, Elvis Presley sau Maica Tereza, dar nici macar moartea lui John Lennon, survenita in decembrie 1980, nu a egalat uriasa revarsare de durere declansata de moartea printei Diana.

Ioan Botis