CULTURA, INTERVIU

* Fotograful GAZETEI, Silviu GHETIE, pe urmele fotografului familiei regale
Imparatul clipei

* Natiune, naratiune, fictiune
Ovideniile

* Vasile Berinde, profesor doctor in matematica inclus in “Who’s Who in the World”
Matematicianul pur-sange

* REPORTAJ - Tautii Magheraus, intre traditional si modern
Comuna-oras

* Fotograful GAZETEI, Silviu GHETIE, pe urmele fotografului familiei regale
Imparatul clipei

Silviu Ghetie s-a nascut acum 36 de ani in Baia Sprie, intr-o casa despre care sustine ca va deveni casa memoriala. In urma cu 14 ani, a facut prima fotografie cu un aparat Smena. Astazi, are un Nikon D100. Este primul fotoreporter din presa privata baimareana. Dintre fotografiile pe care le face pentru presa ii plac doar 0,05%, iar dintre cele pe care le realizeaza pentru el, cam 20%.

In palmaresul lui Silviu figureaza cinci expozitii personale (trei in Baia Mare, una in Sighet si una in cladirea ambasadei Romaniei de la Bonn) si opt expozitii de grup (sase in tara, una in Ungaria si una in Olanda). Exceptand presa baimareana, a mai colaborat cu “Dilema” si a facut fotografii pentru Der Spiegel, publicatie interesata de dezastrul ecologic din Baia Mare, Reuters si Asociated Press, prin intermediul carora fotografiile lui au ajuns in toata lumea. A castigat concursul de fotografie Ursus, in valoare de 1000 de euro.

Satira dulce amara

Silviu este membru fondator al grupului “7 zile”, unul dintre cele mai tari grupuri fotografice din tara, in care, alaturi de baimareni, activeaza fotografi austrieci si ucraineni. Anual, membrii grupului se intalnesc, oficial, intr-o tabara de fotografie. Neoficial, au loc doua sau trei intalniri pe an. Exceptand o tabara desfasurata la Brasov, celelalte patru s-au tinut in Maramures. “La baza grupului sta valoarea si prietenia. Incercam sa spalam rusinea faptului ca Maramuresul este reprezentat in fotografii mai mult de straini, in special de japonezi si olandezi, decat de romani”, sustine Silviu Ghetie. Expozitia grupului este trecuta in programul festivalului international de film Transilvania, care se va desfasura in primavara anului viitor la Cluj. In decembrie, grupul isi va expune lucrarile la BCU, Bucuresti. Pentru pasionatii de fotografie adresa paginii de web a grupului este www.7zile.ro Pentru Silviu, ziua de 21 noiembrie este una deosebita, pentru ca va avea loc vernisajul unei expozitii personale la Bucuresti, in Studioul Foto Cabinet din Bucuresti. Expozitia reuneste 30 de fotografii realizate de Silviu in acest an, avand ca titlu “Mioritix”. “Este o satira dulce amara a spiritului mioritic”, afirma Silviu Ghetie. L-am intrebat cum ar defini spiritul mioritic. “Fatalism, autoironie, grotesc… Stii si tu, Miorita. Daca ai fi strain, as incerca sa-ti explic, ca ei nu prea inteleg despre ce-i vorba”, a venit raspunsul fotografului pentru care expozitia care urmeaza este cea mai importanta din cariera. Chiar mai importanta decat cea desfasurata la Bonn, unde fotografiile i-au fost vazute “de cateva neveste de ambasadori”. Impactul la public va fi mult mai mare in Bucuresti, expozitia putand fi vizitata pana inainte de Craciun. Important este si faptul ca vernisajul va avea loc imediat dupa expozitia celebrului fotoreporter Berman, un evreu care si-a primit numele “de scena” de la o fotografie cu un urs ce dansa la un balci. Berman a fost “cel mai tare” fotograf din tara in perioada interbelica, motiv pentru care a fost fotograful casei regale. Este destul de putin cunoscut in Romania si asta pentru ca toate negativele i-au fost confiscate de comunisti.

Placeri si neplaceri

Lui Silviu Ghetie nu-i place sa fotografieze nunti, conferinte de presa si cam tot ce-i la comanda, numai ca, traind din fotografie, este obligat sa mai faca si concesii. Il enerveaza ca toti cei care au un aparat de fotografiat au pretentia ca se si pricep la fotografie. Oricum, pentru Silviu tehnica nu are nici un fel de importanta. “Cand un fotograf discuta despre scule, deja e mort, inseamna ca nu mai are ce spune. Un fotograf adevarat trebuie sa stie sa se exprime si sa aiba ce exprima. Fotografia trebuie sa transmita emotie si sa aiba mai multe nivele de intelegere, sa poata fi interpretata in mai multe feluri”, sustine Silviu. Ii este imposibil sa aprecieze cate fotografii a realizat. A surprins de toate: curve, betivi, ciobani, politicieni si celebritati, dar cel mai mult ii place sa fotografieze copii, pentru ca sunt puri, naturali. Bataie nu era sa ia decat o singura data, pe stadion, de la suporterii unei echipe de fotbal, pentru ca-i fotografia in timp ce-l bateau pe arbitru. Literatura si muzica sunt hobby-urile firesti pentru un om cu suflet de artist. Ii plac Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa si o romanca destul de putin cunoscuta, “Aglaia Veterani, o circara care a scris doua carti si pe urma s-a sinucis”. Preferintele muzicale se indreapta spre Keith Jarett, Jan Garbarek, King Crimson si Van der Graff. Nu-i place publicitatea, motiv pentru care a acceptat destul de greu sa stam de vorba pentru materialul de fata. Drept pentru care, nici nu l-am laudat asa cum ar fi trebuit.

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
Ovideniile

Au inceput zilele cele aspre ale Postului, de nu mai poate crestinul sa guste din vinul ce a incetat a bolborosi prin butoaie si nici sa se dedulceasca la carnea grasunilor cazuti la datorie prin curtile oamenilor. Pe langa toate astea, naprasnice divinitati sunt puse in timpul Postului, spre a alunga gandul cel rau de langa oameni si de a-i face sa se intoarca spre cele sfinte. Sub numele de Ovidenii (Ovedenie, Vovidenie), in calendar, figureaza sarbatoarea crestina “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, celebrata la 21 noiembrie. Numele romanesc al sarbatorii vine de la cuvantul slav vovedenie (aducere, introducere), care insa, prin mecanismele etimologiei populare, s-a legat de verbul a vedea: “In aceasta zi s-a vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagovestenie” (T. Pamfile). Din aceasta cauza, sarbatoarea e tinuta pentru ochii ce vad, si astfel, unii oameni sfintesc un fuior cu care, apoi, la nevoie, isi sterg ochii. Considerata un hotar dintre toamna si iarna, sarbatoarea este dedicata si cultului stramosilor (Mosii de Ovidenii). Cum la noi, cultul stramosilor imbraca, de cele mai multe ori, anumite forme lykantropice, in aceasta zi se serbeaza si o naprasnica divinitate a lupilor Filipul cel schiop; in aceasta zi se ungeau cuptoarele si peretii cu lut sau var, pentru “a se unge ochii lupului” (I. Evseev). Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii sau a pieilor. Tot la aceasta data se faceau pomeni pentru cei morti, mai ales pentru cei inecati. Incepand cu acesta data, femeile nu mai aveau voie sa bata rufele cu maiul, deoarece se credea ca orice lovitura cu maiul “face ca inecatii sa cada mai la fund”. In noaptea de Ovidenii, cand spuneau oamenii ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari aprinse si incolacite, uneori de marimea unui om, iar cu o strachina de apa de leac se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se faceau previziuni meteorologice. De asemenea, se credea ca daca ninge in aceasta zi, iarna va fi grea; daca va fi senin – atunci vara va fi secetoasa, iar de vor fi nori si liniste, peste vara vor fi “bolisti”. Se mai urmarea daca din aceasta zi, oile incep sa-si scuture lana, caci va fi un semn de belsug pentru anul ce vine.

Emanuel LUCA



* Vasile Berinde, profesor doctor in matematica inclus in “Who’s Who in the World”
Matematicianul pur-sange

Carte de vizita

S-a nascut in Budesti (Maramures) in 1955. A terminat UBB din Cluj Napoca si, din 1979, a urcat treptele afirmarii in una din cele mai dificile profesii. Este doctor in matematici, profesor, seful Catedrei de Matematica a Universitatii de Nord Baia Mare. A urmat cursuri de perfectionare in Belgia, Bulgaria, Slovacia, Ungaria si Chile. Este membru in Consiliul Societatii de Stiinte Matematice din Romania, American Mathematical Society, European Mathematical Society si Societe pour le Formation des Ingenieurs (SEFI), membru in comitete de redactie ale revistelor de matematica din tara si strainatate, redactor-sef, editor asociat. A fost cooptat in Comisia Centrala a Olimpiadei Nationale de Matematica. Corespondent al Romaniei la SEFI Mathematical Working Group si International Commission for Mathematical Instruction. A participat la conferinte internationale in mai toate tarile europene, in USA, Japonia, America de Sud. Este autorul a opt carti, patru cursuri si sute de lucrari in reviste de specialitate. Este “Honorary Doctor” al Universitatii din Donetsk. A fost inclus in “5000 personalities of the world”, editia a sasea, American Biographical Institute. De asemenea, in “Who’s Who in Romania”, editia 2002, si “Marquis Who’s Who in the World”, editia 20/2002.

Inzestrat cu har pentru stiinta care da dureri de cap scolarilor si adultilor deopotriva, Vasile Berinde este, contrar parerilor despre matematicieni, un tip deschis, fermecator chiar, un fin observator al realitatii si, inainte de toate, un profesionist.

Spune ca matematica a fost una dintre materiile scolare la care a avut de la bun inceput “aplicatie”. A indragit, insa, la fel de mult si literatura si a ramas cu convingerea ca, daca mergea in acea directie, ar fi ajuns un mare filolog (asa cum de altfel i-a prezis profesorul de latina - era cel mai bun din liceu la aceasta materie). Hotaratoare a fost fascinatia exercitata asupra sa de problemele din Gazeta Matematica, formulate altfel decat cele din manual. Reprezentau o mare provocare si o mare satisfactie intelectuala. Este pacat ca doar lor, matematicienilor, le este permis sa cunoasca frumusetea si armonia ce domneste in lumea conceptelor matematice pe care ei o numesc: perfecta.
Reporter: Fiind un om al stiintelor exacte, va organizati viata dupa regulile matematice?
Vasile Berinde: Incerc, dar reusesc intr-o prea mica masura. Desi realizarile profesionale se datoreaza in primul rand modului de a-mi organiza munca de zi cu zi, ma bazez foarte mult si pe inspiratie. Acesta este, intr-un fel, tributul pe care il platesc inclinatiilor mele “artistice” pe care le-am abandonat in adolescenta.
Rep.: Este matematica o stiinta “vie”?
V.B.: Da. Este una dintre stiintele cu cea mai dinamica dezvoltare. Chiar daca perceptia ne-matematicianului este ca ea este aceeasi de cand lumea, realitatea este alta. Matematica se innoieste intr-un ritm uluitor. De altfel, matematica are doi poli distincti de innoire continua: unul vine din insasi dezvoltarea sa interioara, iar celalalt este dat de “comenzile” exterioare ale celorlalte stiinte.

Matematica si politica

Rep.: Sunt utile manualele alternative in studiul matematicii?
V.B.: Cuvantul “alternativ” ar spune ca alegem dintre doua manuale, numai ca noi, dupa bunul obicei al neamului, am dat un sens mai bogat acestui termen. Nu, nu cred ca abundenta de manuale face un bun serviciu invatamantului romanesc. Au de castigat doar editorii…
Rep.: De ce matematicienii de valoare nu se implica in problemele societatii actuale (politica, guvernare etc)?
V.B.: Pot sa raspund doar in numele meu. Cred in profesionalism, ca factor de progres al societatii. Matematicienii de valoare sa faca matematica, fizicienii, fizica etc. Iar cei care vor sa se ocupe de politica, guvernare sa o faca, dar profesional, nu ca amatorii de azi. Iar noi, cetatenii de rand, sa avem parghii clare de actionat asupra lor, sa nu procedeze dupa bunul lor plac. Asta nu inseamna ca un matematician nu poate face politica (cel mai mare ministru al invatamantului din istoria Romaniei, Spiru Haret, a fost matematician).

Despre… legende, cu realism

Rep.: Tinerii romani au rezultate remarcabile la Olimpiadele internationale. Care este explicatia? Suntem o natie aleasa?
V.B.: Va raspund cu mare placere la aceasta intrebare si, in mod sigur, raspunsul va va soca. Nu, nu cred in inzestrarea genetica speciala a romanilor. Explicatia este, in opinia mea, una mult mai simpla: organizarea sistemului de invatamant matematic din Romania si traditia extraordinara a concursurilor de matematica, de peste 100 de ani, care a fost creata si intretinuta de o revista - Gazeta Matematica - unica in lume si a carei aparitie continua se intinde peste trei secole (1895-2003). Nu e deci de mirare ca Romania a inventat Olimpiadele internationale, prin organizarea celei de matematica in 1959! Din pacate, cu cativa ani in urma a inceput demolarea acestei traditii si rezultatele pot fi deja vazute de oricine: daca in clasamentul participarii noastre la OIM in toata perioada 1959-2003 suntem pe locul 4, pentru ultimii 10 ani suntem doar pe locul 7.
Rep.: Ati primit oferte de a pleca in strainatate?
V.B.: Am avut sansa sa particip la congrese matematice in aproape toate tarile Europei. Am fost si in Asia, Australia, America de Sud si de Nord. Normal ca am primit cateva oferte. Ultima dateaza din luna mai 2003, la doar 3 zile dupa sosirea mea la Universitatea Catolica Valparaiso, unde eram Visiting Professor. Era tentanta, dar cea mai tentanta a venit, cu mai multi ani in urma, din S.U.A.
Rep.: De ce ati refuzat?
V.B.: N-as zice ca am refuzat. Mai degraba nu le-am acceptat. Motivele sunt prea multe ca sa le invoc aici in mod convingator. Unul dintre ele, doar, care evidentiaza o slabiciune de-a mea: cred ca am facut prea multe radacini in tara mea si, stramutandu-ma aiurea, s-ar putea sa ma “vestejesc”. Ca sa va raspund mai filozofic, as zice ca sunt un spirit anteic (din cate imi amintesc, Anteu era cel care, in contact cu pamantul, isi recapata puterile. Hercule, cred, l-a ucis tinandu-l strans in brate, fara sa atinga pamantul).
Rep.: Cum este privita Romania in comunitatea matematicienilor de pretutindeni?
V.B.: Ca matematician roman, oriunde in lume ai un ascendent stiintific aparte, datorat prestigiului scolii noastre de matematica.
Rep.: Dar Romania, in general?
V.B.: Cu parere de rau, pentru cea mai mare parte a lumii, Romania nu exista. Chiar si acolo unde intalnesti oameni care au auzit de Romania, cunostintele lor se rezuma la Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Ceausescu, Hagi si… Dracula, in masura in care ii lamuresti ca Transilvania este o parte a Romaniei. Cat despre Europa de Vest, unde se stiu ceva mai multe lucruri despre noi, imaginea dominanta e data de bravii nostri concetateni nomazi (si nu numai).

Optiuni si argumente


l Fotbal sau echitatie?
Fotbal.
l Al Pacino sau Harrison Ford?
Al Pacino.
l Beatles sau AC/DC?
Beatles.
l Dali sau Picasso?
Picasso.
l Cognac sau Whisky?
Tuica.
l Platon sau Aristotel?
Platon.

Nicolae TEREMTUS



* REPORTAJ - Tautii Magheraus, intre traditional si modern
Comuna-oras

Situata la 10 km de Baia Mare, intr-o depresiune, Tautii Magheraus a devenit un fel de zona rezidentiala a municipiului si aspira la statutul de oras. Comuna Tautii Magheraus este renumita pentru aeroportul si vechea biserica reformata, muzeul dedicat tipografului Misztotfalusi Kis Miklos si zonei de agrement Nistru.

Primul document scris despre Tautii Magheraus dateaza din anul 1440, cand localitatea purta numele de Toutfalu. In acea perioada, partea de est a comitatului Satu Mare era impartita in doua mosii aflate in proprietatea familiei Morocz: cea din Mediesul Aurit (cu vechea cetate Jako) si mosia Szinyer. Pe teritoriul ultimei era cetatea Szinyer (Seini), care avea in administrare Valea Borcutului, Ilba, Baita, Livada, Sabisa, Cicarlau, Tautii Magheraus. In Evul Mediu, localitatea a fost complet distrusa, motiv pentru care proprietarii satului au acordat o serie de privilegii localnicilor, grabind astfel reinfiintarea asezarii. Locuitorii se bucurau de aceleasi libertati pe care le avea si baimarenii la acea vreme. Familiile care isi construiau casa in aceasta zona erau scutite de dari timp de trei ani, iar cei care se stabileau aici nu plateau impozite timp de 12 ani. Ocupatiile de baza ale locuitorilor erau mineritul, viticultura si manufactura, fapt dovedit si de sigiliul localitatii, descoperit pe o scrisoare datata din 27 mai 1605. In mijlocul sigiliului se recunosc semnele stilizate referitoare la ocupatia oamenilor din localitate: jos se afla dalta si ciocanul asezate sub forma de cruce, iar deasupra lor este un vlastar de vita de vie cu un ciorchine de struguri. Astazi, comuna Tautii Magheraus cuprinde satele Baita, Nistru, Busag, Bozanta Mare, Merisor si Ulmoasa.

Tipograful

Misztotfalusi Kis Miklos s-a nascut in 1650 in Tautii de Jos, o localitate care ulterior s-a unit cu Magherausul. La varsta de 12 ani, s-a inscris la “Schola Rivulina”, prima scoala medie din tara. In 1677, dupa absolvirea Institutului Superior din Aiud, sectia Teologie si Filosofie, a ajuns la cunoscutul Rectoriat de la Fagaras. Cu ajutorul lui Teleki Mihaly, reuseste sa-si puna in practica proiectele. Tipografia o instaleaza in Cluj, in casa sotiei sale. Prima carte o tipareste in 1694. Urmeaza publicarea Catehismului si tiparirea a peste 100 de carti. In 1698, din cauza presiunilor facute de adversari a scris “Apararea lui M. K. Miklos, a vietii sale si a faptelor sale deosebite”. In acelasi an a paralizat, insa nu a renuntat la conducerea tipografiei. A murit in 1702 si a fost inmormantat in cimitirul central din Cluj. Casa parinteasca din Tauti a fost transformata in muzeu si casa memoriala.

Tautii Magheraus

Primarul comunei este Anton Ardelean l comuna are o suprafata de 122 kmp (12.564 ha) l ziarul comunei se numeste “Ion Sugariu” si este realizat cu ajutorul fundatiei romano-austriece “Waldburg”, care are o filiala si in satul Baita l comuna are 6.785 de locuitori l invatamantul este sustinut de sapte scoli generale, zece gradinite, sase camine culturale si o biblioteca l in Tautii Magheraus functioneaza singurul aeroport din judet l cele mai importante firme care au sediul in comuna au ca profil transportul international de marfuri si prelucrarea lemnului.

Clarita, veterana din Busag

Pe Clarita Muntean am gasit-o trebaluind prin bucatarie. Locuieste intr-o casa veche din vaiog, mostenita din mosi-stramosi. Are 84 de ani, dar e sprintena si glumeata. “Io am vinit aci de nora. Parintii o stat aci, in vecini. M-am maritat la 18 ani. Cand l-o dus pa mosu’ in razboi, io eram gravida. Tau minte ca vineau soldatii si ne luau animalele si tate cele’ de pan casa. Stiu ca tare rau m-am temut atunci. O vinit si la noi, eram numa’ cu soacra da’ cand o vazut ca-s gravida, m-o lasat. Io n-am lucrat, numa’ la CAP. Amu’ am pensie de 1.300.000 de lei. Mosu’ o murit de 17 ani, da’ am patru copii si 14 nepoti, nu-s sangura. Oricum, vremurile aistea is mai bune, ca gasasti de tate, numa’ bani sa ai.”

Gospodarul Gardalean

Adrian Gardalean se numara printre gospodarii comunei Tautii Magheraus. A venit de ginere in Busag in urma cu 20 de ani, si tot atunci a inceput sa-si cladeasca propria gospodarie. In prezent, are utilaje agricole, pamant, sase porci, doua vaci si doi cai. “As vrea sa-mi extind gospodaria, da’ nu prea avem timp, ca si io si sotia lucram, numa’ ca noi ase am fost obisnuiti de mici. Avem trei fete, amu’ is la scoala, da’ le place agricultura. N-avem ce face, ca cine nu munceste n-are nimic”, a spus gospodarul.

Religia

In documente este mentionat ca in Tautii Magheraus exista o “biserica mare, construita in stil roman, dar fara turn”, reconstruita in stil gotic in secolul al XV-lea. Noua biserica, precum si stalpii de sprijin au fost ridicati din banii satenilor. In secolul al XVIII, comunitatea greco-catolica a inaintat mosierului o cerere prin care solicita construirea unei noi biserici. Salariul preotului si al invatatorilor era asigurat de catre conducerea localitatii.

Tautii Magheraus

Primarul comunei este Anton Ardelean l comuna are o suprafata de 122 kmp (12.564 ha) l ziarul comunei se numeste “Ion Sugariu” si este realizat cu ajutorul fundatiei romano-austriece “Waldburg”, care are o filiala si in satul Baita l comuna are 6.785 de locuitori l invatamantul este sustinut de sapte scoli generale, zece gradinite, sase camine culturale si o biblioteca l in Tautii Magheraus functioneaza singurul aeroport din judet l cele mai importante firme care au sediul in comuna au ca profil transportul international de marfuri si prelucrarea lemnului.

Ioana LUCACEL