CULTURA, DIVERTISMENT

* Mos Craciun Rotary

* Culti si desculti
Localitatea... Israel (?)

* Cel mai batran maramuresean deapana amintiri despre
Craciunul de odinioara

* Natiune, naratiune, fictiune
Jocurile cu masti

* In decembrie, printre ornamente si cumparaturi
Povestea bradului impodobit

* Craciunul, ziua “soarelui dreptatii” si a “luminii neamurilor”
Sarbatoarea Nasterii Domnului

* Mos Craciun Rotary

In acest an, ghetutele copiilor talentati de la Liceul de Arta vor fi mai pline de daruri. Motivul? Clubul Rotary a imbracat din nou haina Mosului, organizand spectacolul de binefacere “Om bun de Craciun”. Pe baza recomandarilor si selectiilor efectuate de cadrele didactice ale Liceului de Arta, dar si in functie de rezultatele obtinute de elevi la diferite concursuri scolare, au fost alesi din nou sase mici artisti care vor beneficia de o bursa de 100 de euro in actualul anul scolar. Iar traditia s-a dovedit a fi de bun augur pana acum, deoarece rotaryenii au dovedit ca au fler in descoperirea noilor talente. Acest lucru este demonstrat prin exemplul Simonei Sindrestean, bursiera Rotary doi ani consecutiv, pentru maiestria cu care canta la flaut. Sindrestean a obtinut in acest an prima nota de 10 din istoria Academiei de Muzica Bucuresti. Iar sprijinul acordat de Rotary celor sase norocosi selectati anul acesta, Syma Katerin-pian, Maria Ileana Stetcu-vioara , Andreea Ioana Moldovan-vioara, Ioana Pascan-arte plastice, textile, Sonia Stana-arte vizuale, arhitectura si Letitia Boboc-arte vizuale, ceramica, are menirea de a-i conduce spre performante similare. Cum nu e bine sa intri in noul an cu datorii, elevii s-au gandit sa rasplateasca generosii membri ai Clubului Rotary cu un spectacol pe masura bunavointei rotaryenilor. Adica, elevii de la sectiile de muzica au cantat si au incantat, iar cei de la Arte plastice au realizat o mini-expozitie, pentru a demonstra ca talentul lor nu se rezuma la vorbe. Si daca tot vorbim de realizari si bilantul de final de an, nici promisiunile Clubului Rotary nu s-au dovedit a fi vorbe-n vant. “Incepand cu luna decembrie a anului trecut, cand a avut loc un concert similar, Clubul Rotary a hotarat sa sprijine Liceul de Arta si, printr-un parteneriat activ cu Primaria municipiului Baia Mare, sa modernizeze sala de concerte a liceului si totodata sa infiinteze un studio de inregistrari, extrem de benefic elevilor care trebuie sa prezinte inregistrari demo pentru concursuri. In urma balului Rotary, organizat in luna mai a anului 2004, am reusit sa strangem 340 de milioane de lei, din care o parte au fost folosite deja pentru echiparea studioului de inregistrari. Iar in primavara anului 2005, urmeaza sa organizam un nou bal de strangere de fonduri destinate reamenajarii salii de concerte. N-am uitat nici o directie mai veche a noastra, respectiv ajutorarea copiilor institutionalizati, urmand ca si in aceasta iarna, 10 copii cu rezultate bune la invatatura din Centrul de plasament de pe Valea Borcutului sa-si petreaca sarbatorile de iarna intr-o tabara, la munte. Multumim si pe aceasta cale sponsorului, BRD Group Societe Generale”, a spus Ecaterina Strempel, presedintele Clubului Rotary Baia Mare.

Ioana LUCACEL







* Culti si desculti
Localitatea... Israel (?)

“Nici sarbatorile nu mai sunt ce au fost. Suntem obositi, fara concediu luat. Nu mai avem sarbatori.” Cel putin asta e parerea lui Gavril Iusco, primar in Dragomiresti, vizavi de sfarsitul de an. Gandindu-ne ca romanul e din firea sa aplecat spre petrecere si ca intre 2-3 paharele de vin si o bucata de carnati afumati uita evenimentul care i-a prilejuit cheful, ne-am indreptat atentia catre o intrebare cat se poate de simpla: unde s-a nascut Iisus din Nazaret? Veti fi surprinsi sa aflati ca... nimeni nu a stiut sa raspunda corect. Nicolae Sabau, primarul din Cicarlau, ne-a oferit un raspuns... pueril (minim!). “Intr-o iesle. Da. Dar e un raspuns bun. E haios! Il las asa”, ne-a spus rapsodul popular. Raspunsul e bun, dar la alta intrebare. Nu-l acceptam, chiar daca la varsta senectutii realitatea e perceputa diferit. Gavril Ciceo, liderul CNSLR Fratia Maramures, actualmente consilier judetean, a acceptat dialogul, pana a auzit intrebarea. Dupa care si-a convins telefonul sa stea inchis. E mai sigur. “Pai, ce sa fac? Acum sunt in comisia juridica din Consiliul Judetean, pe care o conduc…” In rest, tacere. Fostul dulgher a optat pentru cea mai simpla pozitie (a strutului). Revenind la Gavril Iusco, primar in Dragomiresti, acesta a recunoscut fara menajamente. Ca nu stie. “In Nazaret, pai unde alt undeva? Acuma, sigur, e vorba de spontaneitate.” Spontan, ati fost. In rest... In timpul unui consult ecografic, consilierul judetean Marinel Zoicas a fost socat, pe langa criza de rinichi (uite asa vin toate pe capul omului, cand te astepti mai putin) si de un apel din partea rubricii de fata, spate si profil. “Exact localitatea? Israel”, a spus Zoicas, pe care-l informam pe aceasta cale ca localitatea asta nu s-a inventat. Inca. Israelul este stat independent inca din 1948, deci ati cam sfeclit-o. Dar nu mai rau decat cu Domnisoara Pogany, care ramane o perla de referinta in istoria rubricii. Beneficiind probabil de ajutorul personalului medical al Spitalului, Zoicas si-a adus aminte totusi ca a avut o criza de rinichi si nu una de memorie, astfel ca “si-a adus aminte”. “Auzi, mai Dragos, mi-am amintit. In Betleem.” Mai bine mai tarziu, decat niciodata. Alo, se aude, dom’ Ciceo, acum se aude?

Ciprian DRAGOS





* Cel mai batran maramuresean deapana amintiri despre
Craciunul de odinioara

In Maramures mai traiesc doar cativa centenari, insa foarte putini mai au “memoria intacta”. Petru Marinca din Budesti este cel mai varstnic barbat al judetului. De curand, budesteanul a intrat in cel de-al 103-lea an de viata. Memoria sa prodigioasa l-a facut sa depene in fata reportofonului (“o dracovenie care-ti fura vocea”) amintiri vechi de aproape 100 de ani.

”M-am nascut in 1902, in noiembrie. Tata o trait numa’ (!) 88 de ai (ani, n.red.), iara mama, paste 90. Mosu meu o fo’ Mihai Cuceu, care o batut 100 de ani. Demult, in sat o fo’ sa alti oamini batrani tare. L-am cunoscut, cand eram fecior (inainte de 1928, n.red.), pa mosu’ Pavalete, care o trait 120 de ani! Cand o inceput primu’ razboi io am fost de 14 ai, atunci o vinit ungurii. Pa cand am fost de 17 ani, ei s-o dus si o vinit romanii. Pa la 20 si orice de ani am facut armata la romani, apoi m-o dus in concentrare. In al doilea razboi, o vinit iara ungurii, de o stat patru ai. Si ei m-o dus la concentrare, in Ungaria, vreme de opt luni. Apoi o zinit comunistii. N-am avut io treaba cu iei. Mi-am vazut de lucru, am samanat grau sa malai sa am lucrat la padure”, asa incep amintirile lui Petre Marinca, un batran din Budesti, dar nu unul “de rand”, ci cel mai batran om din Maramures!

Secretul longevitatii

”Am avut sesa copii, tati traiesc. Nepoti am o gramada, si stranepoti. Nepotii ma ibdesc (iubesc, n.red.), ma cauta, si-mi aduc de mancare. Is fara femeie de opt ai, ea o murit la 87. Am gazdaluit cu ie 69 de ai. O fo’ tare buna, oi, ce femeie am avut ieu! Aceie n-o avut cu nime’ nimic veci, nici nu s-o sfadit, nici n-o ocarat. Am si ceva scoala: sesa clase am facut aici in sat. Ma tau bine, numa’ picioarele nu-mi marg. Pana amu’ doi ai am mars bine, da’ atunci am picat jos, in casa, si gata, nu m-am mai ridicat din pat. Da’ inca mai beu un pahar de horinca. N-am fo’ beteag veci si nici medicamente nu ieu. Pan-am putut umbla (pana la 100 de ani), o fo’ bine. Am tanut vreo doua vaci, ceva oi, mi-am facut de mancare. Amu-i altfel. Am numa’ 700 de mii pensie de la stat, oarice ajutor social. Cum am ajuns la 102 de ai? Am mancat tocana cu carne, am baut horinca si am umblat la padure cu caii. Am baut si am mancat, dar am si lucrat. Si pruncii m-o ascultat. In viata me’ am facut doua casi si o sura si inca o casa la un vecin, ce o cumparat-o amu’ muzeul, cu 40 de milioane de lei.”

Despre Craciun

”Umbla si demult a colinda feciorii, fetele si oaminii. S-amu-i mandru. S-aduna laolalta feciorii, care-s stapani (n.red., care pot), si imbla cu colindu’. Craciunu’ tat ase o fo’, da’ era si Viflaimu’. Bem pa atunci la colinda horinca si ceai, mancam mere, nuci si pupti (acele erau demult, un fel de mancare din grau, n. red.). Demult era pasat, curechi umplut, carne de porc, pui. Atunci nu cumpara ptita (paine, n.red.) oaminii, nu manca grau, numa malai. Ptita de grau sa manca numa’ de Craciun, Pasti, Sannicoara sau Boboteaza. Amu’-i ptita pa masa in tata zaua. Hainele nu erau de oras ca amu’, ba numa’ cioareci albi mandri, lecrec sur, obdiele la picioare, camesa si optinci, tate facute in casa, de femeie. Nici curent electric n-o fo’, acela s-o bagat prin 1970. Ce vreu de Craciun? Astept si io colindatori. Si de s-ar pute, as vre’ sa pot umbla si manca. Dumnezau i sus si vede, sa de-a vre’, a fa’ asta. Si de s-ar pute’, as vrea oleaca de ajutor la pensia me’. I tare mnica (mica, n.red.), numa de 700 de mii.” Decanul de varsta al Maramuresului, uluitor de lucid si ager, traieste la varsta de 102 ani, imobilizat la pat, cu un ajutor social de mizerie, in grija fiului sau cel mai tanar, Mihai. Ei locuiesc in comuna Budesti, la casa cu numarul 766. Speram ca CJ-ul sa faca ceva pentru pastrarea demnitatii celui mai longeviv locuitor al judetului, Petru Marinca.

Teofil IVANCIUC





* Natiune, naratiune, fictiune
Jocurile cu masti

Lui Petre din Valea Cociorvii ii placeau tare mult Sarbatorile de iarna. Nu numai abundenta de produse culinare si tipurile de horinca scoase sa rasufle din butoaiele vechi din lemn de nuc, nici macar “spiritul sarbatorilor” care-i facea pe oameni mai darnici si mai “de omenie”. Lui ii placeau cel mai mult jocurile cu masti, dar asta numai de doi-trei ani, de cand isi pusese cablu tv acasa si invatase o gramada de lucruri despre obiceiurile de Craciun. Auzise el la televizor despre simbolul mastii folosita in jocurile traditionale, ca scoate de sub incidenta legii pe purtatorul ei. Adevarul e ca nu auzise prea bine, tocmai atunci primise un sms de la clopotarul satului (“Petre hai de ma ajuta sa scot porcu din cotetz sal pot al taia catzi dau si tzie carnatz. Expeditor: GheoClopotaru +40742-XXX491”) si mai prinse doar sfarsitul reportajului: “Mastile fura, spun adevarul, pedepsesc, fara a fi pedepsite...” apoi a urmat un calup de reclame si Petre a cazut pe ganduri si asa a ramas, tot cu gandul la masti pana ce l-a trezit porcul clopotarului care guita amarnic sub genunchiul lui. A stat si l-a ajutat cu porcul pana seara, ca el nu crescuse grasun anul acela, a mincat si din “cina porcului” si l-a ajutat sa duca firele de carnati in pod, la afumat. Si cum se uita el la carnatii aranjati frumos la fum, iar i-au venit in minte vorbele din televizor “mastile fura ...fara a fi pedepsite”. Apoi gandul lui a inflorit ca o floare de gheata pe geamul de la bucatarie, in noptile de decembrie. Si n-a mai stat locului pana n-a gasit o ceata de copii fara “drac” de Craciun. Si-a facut masca, a imprumutat “droange” si “clopotici” si s-a dus cu copiii de Craciun, desi maica-sa i-a spus “Bolund esti, mai Petre? D-apoi tu trebe sa te insori, nu sa umbli dupa bani pe la oameni cu pruncotanii ceia... N-ai ce manca si ce bea acasa?” Dar si el i-a raspuns, ca din carte “Ia lasa-ma mama, ase se cuvine de Sarbatori, a duce vestea Nasterii Domnului in toate casele... ce stii dumneata de spiritul sarbatorilor?”. N-a umblat mult cu pruncii, numai pana a baut cateva pahare de horinca, apoi s-a enervat, le-a luat “perseia”, si le-a tras cate-o coada de furca peste picioare “Ma, voi n-aveti rusine, sa ma purtati, om batran, pe toate dealurile... no, catre casa, iute”. Apoi, a plecat si el iute catre casa clopotarului, a suit in pod si-a luat cateva fire de carnati, numai cat sa-i “ajunga pana vine popa cu crucea, de Boboteaza”. In ajunul de Anul Nou statea in postul de politie, iar seful de post, om intelept (cum sunt toti politistii din zilele noastre), il lamurea cum vine treaba cu masca: ”Masca are o putere magica impotriva raului, dar produce groaza celor din jur, impunandu-le vointa purtatorului ei. Dupa parerea lui Mihai Pop, mastile prezente in jocurile de Anul Nou la romani, constituie si un mijloc de refulare a tensiunilor sufletesti ascunse in timpul anului. In civilizatia moderna, e un simbol al metamorfozei, al dedublarii si mimetismului. Ea insa mai pastreaza functia de a pune pe purtatorul ei in afara legilor obisnuite (I. Evseev). Mastile fura, spun adevarul, pedepsesc, fara a fi pedepsite...”. Aici a tresarit Petre: “No, vezi domn’ sef, de ce ma tii aici, ca io aveam masca in podul clopotarului?”.

Emanuel LUCA





* In decembrie, printre ornamente si cumparaturi
Povestea bradului impodobit

Zurgalai se aud in departare, sarbatorile de iarna bat in geam. Mosul se chinuie sa se strecoare pe hornul prea ingust, iar bradul straluceste in fiecare geam. In urma cu 500 de ani, pomul de Craciun era investmantat cu mere si dulciuri. In prag de mileniu trei, sarbatorile ne gasesc in plina febra a cumparaturilor.

Ultimele zile ale anului se scurg prin sita vremii, vitrinele magazinelor prind culoare sub povara betelelor argintii, sunete de zurgalai se aud pe strada. Craciunul bate la poarta sufletului si va cere sa-l poftiti inauntru. Traditionala sarbatoare de Craciun incepe in seara de 24 decembrie si deschide un “festival al iernii” care se incheie pe 6 ianuarie. Orice adevarat crestin isi impodobeste casa cu simbolurile Craciunului, “magii” sfintei sarbatori. Lumanarile, prin flacara lor, reprezinta vara, caldura, paradisul sau sfarsitul intunericulul; merele amintesc de marul lui Adam si de pacatul primordial. Nu putem uita de Mos Craciun si de daruri, simboluri care au reusit sa cucereasca inimile tuturor. Pentru a fi puse in valoare, darurile au “nevoie” de pomul de Craciun, un obicei occidental care a patruns in sate si orase in a doua jumatate a secolului XIX. Obiceiul nu a fost strain de romani, care aveau butucul de Craciun. Un trunchi de brad taiat (jertfit) si ars pe vatra (incinerat) in noaptea de 24-25, simbolizand moartea si renasterea anuala a divinitatii.

Evolutia bradului

Impodobirea pomului s-a suprapus deci, peste obiceiul autohton al incinerarii arborelui mort, al butucului de Craciun, obicei care a fost atestat la romani, aromani, letoni si sarbo-croati. Ohohooo, istoria bradului se pierde hat departe, in negura timpului. Prima referire la un brad decorat pentru Craciun apare la Riga, in Lituania, in 1510. In 1521, printesa Helena de Mecklembourg a introdus bradul de Craciun in Paris, dupa ce s-a casatorit cu ducele de Orleans. O alta referire celebra este a unui vizitator la Strasbourg, care a consemnat o familie ce decora un copac cu “napolitane si bete de zahar aurii rasucite (zahar de orz) si flori de toate culorile”. In Statele Unite, pomul de Craciun a fost dus de colonistii germani. Marea Britanie a cunoscut acest obicei in 1841 cand sotul german al reginei Victoria, printul Albert, a adus un brad pentru familia regala la castelul Windsor. Pana la raspandirea impodobirii bradului printre reprezentantii clasei mijlocii, a fost doar un pas.

Decoratiunile

Inventivitatea umana a determinat evolutia traditionalelor mere, folosite ca decoratiuni in 1500, pana la cele mai sofisticate instalatii de lumini, care la inceput de mileniu III acopera pomii de Craciun. Timp de multe secole brazii au fost decorati cu mere, prajituri si dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit lumanari de pom, in secolul XVI. In 1842, Charles Minnegrode a introdus obiceiul decorarii pomilor si in SUA. Nasterea ghirlandelor de sticla este atestata in anul 1850, cand compania germana Lauscha, cu sediul in Thuringia, a inceput sa produca ghirlande de diferite marimi. Ornamentele de sticla au ajuns in Marea Britanie in anul 1870, iar in America de Nord in jurul anului 1880. In 1882 ornamentele au fost completate de lumini electrice. Edward Johnson, un coleg al lui Thomas Edison, a “aprins” un copac de Craciun cu un sirag de 80 de beculete electrice pe care le-a fabricat singur. Pana in 1890, siragurile de lumini de Craciun erau deja produse in masa. La inceputul secolului trecut, magazinele instalau afara pomi mari si iluminati pentru a-si atrage clientii.

Sezonul cumparaturilor

La inceput de mileniu III, in plina era a tehnologiei, Craciunul este incarcat de valente comerciale, iar bradul este perceput in stransa legatura cu darurile care le adaposteste. Obiceiul schimbarii de daruri il cunoastem de la cei trei Magi. Puritanii religiosi aminteau crestinilor ca Magii faceau daruri numai lui Iisus. Insa, de cand sarbatoarea nasterii lui Hristos a fost inclusa in sarbatorile solstitiului in afara Bisericii oficiale, Craciunul a devenit cu adevarat popular prin latura lui comerciala. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost necesar sa fie trimise din timp cadouri celor de pe front. Comerciantii s-au unit in efortul de a reaminti marelui public sa-si faca cumparaturile din timp, si asa s-a nascut sezonul de cumparaturi. Cumparaturile de Craciun au ajuns sa fie o adevarata intrecere. Aproximativ 86% din consumatori isi fac cumparaturile de Craciun in luna decembrie, 70% nu fac economii pentru perioada de Craciun si pana la 87% se decid pe loc ce sa cumpere. Aproximativ 20% isi folosesc cartea de credit ca mijloc principal de a cumpara cadourile. Si “febra cumparaturilor” tine de natura umana.

Mihaela MIHALEA





* Craciunul, ziua “soarelui dreptatii” si a “luminii neamurilor”
Sarbatoarea Nasterii Domnului

La origine, Craciunul este o sarbatoare pagana din timpul solstitiului de iarna, consacrata Soarelui. In ce priveste dezvaluirea sensului mitologic si etimologic al Craciunului, exista mai multe teorii. Una dintre acestea sustine ca a reprezentat numele Soarelui in una din vechile limbi preromane, chipul lui Craciun fiind ridicat din aceste considerente la rang de zeu ori semizeu. Din aceasta perspectiva, colindele nu ar fi altceva, decat niste reminiscente ale imnurilor stravechi dedicate astrului zilei.

Biserica a stabilit Sarbatoarea Nasterii Domnului ca sarbatoare aparte, la 25 decembrie, tocmai in perioada de maxima inflorire a mithraismului in Imperiul roman. Adusa de legiunile romane din Orient, religia lui Mithra (zeul iranian al soarelui, ce avea radacini vedice), a invadat intr-un timp relativ scurt toata lumea romana, ajungand sa-si faca cel mai mare numar de aderenti, astfel incat sarbatoarea acestui zeu, ca zi de nastere, a fost definitiv fixata in calendarul roman (catre sfarsitul secolului al III-lea) la 25 decembrie. Dupa afirmatiile papei Iuliu I, Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data in Roma, in jurul anului 337 si de aici s-a raspandit obiceiul in Siria, la Constantinopol si doar in cateva zeci de ani s-a extins asupra intregii lumi crestine. Tot la aceasta data, lumea cea veche serba si cresterea luminii care biruie puterile intunericului. Vazand ca la sarbatoarea nasterii zeului solar merg si crestinii – deoarece insusi Hristos s-a numit pe sine “lumina lumii”, iar proorocii si psalmistii l-au numit “soarele dreptatii”, “lumina neamurilor”, biserica crestina a inteles ca in ziua solstitiului de iarna, in locul lui Sol Invictus – zeul mitic Mithra – sa stabileasca sarbatoarea nasterii lui Iisus. In mod firesc, crestinismul a dat o alta infatisare fostei sarbatori pagane, imbracand-o intr-o haina noua. Totusi, ramasitele cultului soarelui au trait mai departe in unele obiceiuri populare cum sunt rotile de foc carora li se da drumul pe pantele dealurilor in noaptea de Craciun, focurile care se fac in noaptea de Craciun si colacii de Craciun care imita forma soarelui, amintind de capul nimbat al lui Mithra.

Colindele

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri traditionale, legat de Ajunul sarbatorii nasterii lui Iisus, este colindatul. Aproape toate colindele existente (invatate si repetate de colindatori in postul Craciunului) au un continut religios, preamarind nasterea lui Iisus Hristos. Cei dintai colindatori au fost pastorii care s-au dus la pestera luminata in care s-a nascut Iisus si care au vestit in cetatea Bethleemului minunea la care au fost martori. In grupuri mai mari sau mai mici, se merge din casa in casa si se colinda in fata intrarii sau la fereastra. La sfarsit se ureaza gazdei bine, sanatate si prosperitate, indemnand-o si la darnicie, pe care sa o dovedeasca incepand cu cei ce au colindat. “Ce este colinda, decat forma cea mai rafinata poetic, cea mai elaborata ca imagine si prozodie, in care cuvantul isi executa cea mai penetranta forta magica benefica, exprimand aspiratiile umane fundamentale: bunastare materiala, prestigiul familial, confortul spiritual adus de veselie si optimism”, afirma Germina Comanici si dr. Radu Maier. Colindele reprezinta o nepretuita zestre spirituala pe care o mostenim din mosi-stramosi. Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumi mai bune. Gazda iese in intampinarea colindatorilor cu colaci si vin, multumeste pentru colinda si isi arata dorinta de a fi colindata si in anul urmator. Grupurile de colindatori au caracteristici diferite, dupa componenta lor: colindul copiilor, colindul tinerilor, colindul celor casatoriti si al celor maturi. Caracterul grupului se rasfrange si asupra repertoriului colindat, dupa cum numarul de colinde depinde in mare masura de rangul gazdei si a belsugului de daruri pe care ea urmeaza sa le ofere colindatorilor. Pe vremuri, fiecare ceata putea sa ia la colindat numai o anumita parte a satului, avand grija sa nu patrunda in zona ce se cuvenea alteia.

Viflaimul

Viflaimul este o forma de teatru popular care infatiseaza nasterea lui Iisus. Inspirat de literatura bisericeasca creata pe marginea textelor biblice, Viflaimul pastreaza urme din colindatul cu masti si apare la noi pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Originea lui este apuseana si se leaga de misterul celor trei magi ai evului mediu. Introdus de timpuriu in Germania si Ungaria, a patruns la noi prin sasii din Transilvania. “In Maramures sunt formele cele mai pitoresti si cu cele mai multe rezonante arhaice, unele evident precrestine, ale jocului Irozilor, cu variantele Viflaimului”, sustine prof.dr.Mihai Dimiu. Acest obicei se desfasura cu ceva vreme in urma pe o scena improvizata din scandura; pe o masa se aflau un chivot si un miel de jucarie. Personajele principale sunt Dracii, Moartea, Mosul si Jizii. In Maramures (Stramtura, Oncesti, Sieu, Strambu, Baiut), Viflaimul se deplasa in alai, nucleul pe mijlocul ulitei, iar personajele comice faceau tot felul de incursiuni laterale, cu tot soiul de performante si de ispravi (de regula se urcau pe stalpii de telegraf). Atunci cand se juca “piesa”, Dracii si Moartea nu intrau in incapere decat atunci cand le venea replica. Spectacolul este adesea precedat de o disputa intre anul vechi si anul nou, iar epilogul sau ia forma unei urari. De-a lungul timpului, “actorii populari” maramureseni care au interpretat piesa au imprumutat personajelor ceva din modul lor de viata si specificul locului. Costumele lasate din generatie in generatie sunt ingrijite si infrumusetate de catre fiecare posesor, iar obiectele zgomotoase ale “dracilor” – talangi, clopotei – sunt curatate periodic. Fiecare “actor” primeste un rol in functie de talent, iar problemele de regie se rezolva ad-hoc. Spectacolul se joaca pe la curtile taranilor (de regula cei mai gospodari), in curtea bisericii, pe ulitele satelor si, mai nou, chiar in caminele culturale. Totul este completat de masti, care, prin pitorescul lor, dau o culoare aparte Sarbatorilor de Iarna.

Brondosii

In Cavnic, in Ajunul Craciunului, a existat un obicei-spectacol numit “Cantare si vers la Constantinu”. Cea mai veche marturie scrisa despre acest obicei dateaza din 1880. In mod straniu, in Muntenia lui Constantin Brancoveanu nu exista un asemenea obicei, iar in Cavnic existau cinci variante ale acestui obicei-spectacol. Cu cateva decenii in urma, piesa se juca din casa in casa, personajele fiind Craiul Barsa cu Turcii lui, Candacoznic (Stefan Cantacuzino), Boierii si Vacaretul. Decapitarea lui Brancoveanu si a coconilor lui era simbolizata prin implantarea unor mere in sabii. Actorii erau insotiti de doi feciori mascati, numiti brondosi, care sunau din clopote si faceau “comedii” pe ulite.

Razboiul Mosilor

Mos Craciun a fost exilat o vreme de autoritatile comuniste si inlocuit cu un inadecvat Mos Gerila (este de remarcat ca sufixul “ila” in limba romana imprima intotdeauna o semnificatie negativa, peiorativa). Ded Moroz la rusi, Santa Claus in mai multe tari din Occident, Pere Noel la francezi sau Mos Craciun la noi, acest personaj legendar este reprezentat peste tot la fel: de varsta inaintata, cu barba si plete albe, venind de departe, de pe taramuri imaginare, pentru a aduce daruri la sarbatorile de iarna. Craciun este o faptura sacra care simbolizeaza prin excelenta tipul creator. In mitologia geto-daca e posibil sa fi fost reprezentat printr-un stramos care simboliza echilibrul elementelor in stadiul facerii lor, al inceputului procesului celor necreate si celor nedate in vileag. In spatiul romanesc, Mos Craciun are radacini mai vechi decat in restul Europei. El pare a fi anterior cultului lui Mithra (nascut pe 25 decembrie, intr-o iesle, undeva in Orient) care a patruns ulterior in Dacia, si decat explicatia crestina care i s-a dat ulterior. Craciunul, “semantic, genetic si etnologic, nu are nimic cu legendara nastere a lui Iisus, precum si cu noile stratificari religioase inerente ale sarbatorii, ci semnala reinvierea Soarelui, cresterea duratei aflarii lui pe cer, a zilei”, afirma Sergiu Moraru. Mitul arhaic al unui “cioban zeu-stramos” a fost transfigurat in mitul unui “cioban demonic” care a refuzat sa o primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Sotia lui Craciun a fost cea care a primit-o intr-ascuns si l-a mosit pe Iisus, fapta pentru care Craciun i-a taiat mainile. Fecioara Maria i-a lipit mainile la loc si minunea l-a convertit pe Craciun la crestinism.

Obiceiuri din Maramu’

In Maramures se crede ca nu e bine sa muncesti decat pe langa casa in ajunul Craciunului, ca nu e bine sa ceri sau sa dai imprumut si ca rufele spalate in ajun aduc boli asupra familiei l Se mai crede ca acela care plange in ajunul Craciunului va plange tot anul care urmeaza l Daca animalele se culca pe partea stanga, e semn ca iarna va fi lunga si geroasa l Baietii nu mananca bucate unsuroase, pentru ca nu cumva sotiile sa le fie urate l Se posteste in Ajunul Craciunului pentru Maica Domnului, pentru ca in ziua aceea Maica Domnului s-a muncit si-a fost suparata; i-a fost greu, n-a mancat nimic l Se mai posteste in Ajun pentru paine, ca sa rodeasca l O interdictie au si dracii in seara de Craciun: de frica copiilor care umbla cu colinda, stau ascunsi l Ca sa se inmulteasca vitele, li se da din toate mancarurile din Ajun seara, precum si o bucatica de aluat dospit l Apa cu care se spala vasele in a treia zi de Craciun se da vitelor s-o bea si, ca sa se inmulteasca, o parte din apa este aruncata peste vite l E bine ca in cele trei zile de dupa Craciun sa se stranga apa in care se spala vasele, apa care se fierbe intr-un vas mare si se lasa sa “se aseze” (daca nu-i limpede, se scurge si se pune sa mai fiarba). Dupa ce apa e limpede ca lacrima, se pastreaza pana la primavara, cand se scot albinele. Cu apa aceea se inconjoara stupii si se stropesc, anume ca sa nu-i poata nimeni deochea.

Ioan BOTIS