Cultura crimei

* Alaturi de cantece populare, mestesuguri si obiceiuri in Maramures si Oas, s-a dezvoltat si o alta cultura, mai ciudata, mai crunta, dar la fel de veche: cultura crimei * In trecut, numarul crimelor din localitati ca si Borsa sau Bixad era mai mare decat cele ale nasterilor * Pentru bani, onoare sau dragoste, maramuresenii si osenii pun mana pe cutit si ucid instinctual, fara regrete, dupa care se predau autoritatilor * Mai nou, „cultura crimei” a fost exportata, ca si alte traditii, in Vest * Pentru masini, bani ori femei, maramuresenii se ucid intre ei si peste hotare * Urmeaza o poveste halucinanta despre crime oribile, justitie sateasca si prunci care jura cu mana pe cutit, deasupra mormantului parintilor, razbunare. „Ionu lui Budu din Tara Oasului a ucis la nunta lui pe Finta, nobil in Manastirea Bixadului, mai ceva ca printul Danemarcei / A jurat razbunare pe mormantul tatalui sau si Tepes Voievodul pentru motivul cruzimilor sale si faradelegii / Sangele cere sange /In cutitul strans intre dinti la jocul miresei, Finta e mort cu ochii deschisi / Mana miresei se intinde spre el sa opreasca sangele ce se revarsa cu bulbuci ca intr-un izvor de apa minerala / Cine a strigat odata in noapte si a fost manat de fapta razbunarii / Are clipa regasirii sale: pentru moarte se plateste moarte”. Poezia despre Finta si Ionu Budului nu e singulara si nici ciudata. In Maramures si Oas, crima nu inseamna doar pedeapsa si pacat. E cantata, scrisa in poezii, insemnata in registre bisericesti si uneori chiar invidiata. De veacuri, osenii si maramuresenii omoara usor si repede, instinctual. Asa, cum ii vezi falosi, in costume populare, cu flori rosii ca sangele, coborand din masini luxoase cumparate pe bani castigati cu greu in Vest ori stand drepti in biserici, nici n-ai banui ca sub centura lor, zace, ca un testament, ori un blestem, cutitul. Asa cum au in sange demnitatea, darzenia ori harnicia, unele neamuri au si setea de sange. Cultura crimei. O cultura la fel de veche si autentica ca si obiceiurile, traditiile, cultul lemnului ori a mestesugurilor traditionale. Marturie stau registrele vechi, de inmormantare, pastrate de preoti, intesate cu insemnari ale blestemului care curge in sange si face sa curga sange: „In 1887, Iacob Clum din Tara Oasului o murit de lovituri grele de secure. In 1895, Ioan Silaghi, de 27 de ani, este ucis de cutit; tot in acest an, Ioan Cioara, de 34 de ani, este ucis de cutit. In 1900, Ierunca Viorel, de 41 de ani, este ucis cu coasa. In 1904, Vasuci Iuliu, de 21 de ani, are moarte violenta. In 1905, Vasile Ciorcas, de 37 de ani, este ucis cu sapa. In 1924, Dumitru Mali este ucis de Vasil si Gheorghe Botos la o nunta. In 1931, Rus Marinca, de 46 de ani, o omorat-o barbatu-sau”. Sunt numai cateva dintre crimele trecute in registrul din Calinesti. Motivul? De cele mai multe ori, demnitatea, fala. Maramuresenii sufera de un pacat capital: trufia. Iar pentru ei, apasarea crimei e mai usor de suportat decat apasarea umilintei. Scriitorul Nicoara Mihali, care realizeaza o lucrare stiintifica pe acesta tema si este regizorul unui film care dezbate pe larg subiectul crimei, spune ca cel mai vehiculat caz de acest fel este cel al lui Tamascau, din Bixad: „Era un om de temut. Avea casa, masina, inainte de 1989. Era ajuns, bine vazut. Dupa aceste apucaturi a intrat intr-un bar cu alti prieteni. L-a obligat pe unul sa-l sarute in fund. Umilit, in vazul celorlalti, de frica, a facut asta, dar a spus ca pentru o asemenea umilinta trebuie sa ma razbun. si-a luat doi prieteni, la miezul noptii s-a prezentat la usa lui, s-a dat drept fratele lui. Asta i-a deschis. I-a dat cu un par in cap, a lesinat, l-au legat de maini si de picioare, l-au pus intr-o caruta. Unul dintre prieteni era carutas, celalalt era cu vioara. I-a luat pe cei trei copii ai lui Tamascau din casa si i-a aruncat langa tatal lor, unul avea 11 ani, unul 9 ani si unul 7 ani. Mai tarziu, l-am filmat si pe copilul de 11 ani, cu cutitul in mana, cum a jurat pe mormantul tatalui sau ca il va razbuna, dar n-a avut pe cine. Unul mana caruta prin tot satul, de la miezul noptii pana dimineata, unul canta din vioara si cel care l-a sarutat in fund a impluntat cutitul in el sa-si scurga sangele. Dimineata l-au dus la marginea padurii si l-au rastignit. Asta s-a intamplat prin ’96-’98. Procesul s-a mutat la caminul cultural. Au fost condamnati, cel care a cantat la vioara, 18 ani, cel care a manat caruta - 16 ani si cel care a implantat cutitul - 14 ani. Cea mai mare vina o avea cel care a cantat la vioara. Cel cu vioara a murit la scurt timp. Apoi a murit si carutasul, iar pe ucigas l-au gasit mort cam in zona in care a fost rastignit pe cruce Tamascau. A fost un pacat grav, pentru ca trupul lui Tamascau a fost pus peste trupul lui Iisus. si sangele lui s-a scurs pe rastignire”. Mihali spune ca si in zona Borsa, unde a copilarit, cultura crimei este la fel de puternica. Borsenii, obisnuiti sa nu fie supusi, omoara si ei la fel de repede, si tot cu cutitul. In trecut, anual aveau loc doua-trei crime aici. Multe de la chestiuni marunte. Chiar si un dans cu partenera nepotrivita la o nunta era un motiv suficient pentru o crima. Mai nou, borsenii si osenii au dus cu ei cultura crimei in Vest. Recent, un tanar de 22 de ani l-a injunghiat pe constateanul lui de 27 de ani, la Paris. Se pare ca motivul era faptul ca victima ii datora ucigasului 200 de Euro. Tot in Franta, doi borseni s-au impuscat pentru o masina. In Portugalia, s-au ucis pentru o femeie. In Viena, pentru un joc de carti. Mihali spune ca: „In Oas si Borsa exista o cultura puternica a crimei. Majoritatea crimelor se fac de dragul de a face crime. Motivele pentru care se ucide un om sunt extraordinar de banale. Faptul ca a dansat cu femeia pe care o iubea e suficient. Maramuresenii si osenii savarsesc pacatul trufiei, de a arata ca e mai mandru, mai barbat, mai reusit decat celalalt. Daca putin din aceasta mandrie e lezata, individul se hotaraste sa faca dreptate”. Statisticile sumbre demonstreaza ca crima nu are nici varsta, nici sex. Nu foarte demult, o femeie de vreo 60 de ani din Certeze a ucis-o pe alta, prietena de-a sa, pentru ca a aflat ca sotul o insela cu ea. A aruncat benzina pe ea, a asteptat sa arda si s-a predat. Cei mai multi, dupa ce savarsesc crima sau isi razbuna tatal ori bunicii ucisi la randul lor, se predau. Nu regreta si ar face oricand la fel, pentru ca, in viziunea lor, nu exista alta cale. Ionu Mois are par alb si o varsta venerabila. Daca-l vezi, nici n-ai spune ca in tinerete a comis o crima. S-a intors din Siberia. Avea 27 de ani si s-a indragostit de o fata din sat. Un alt baiat, care o placea, i-a spus s-o lase in pace. N-a ascultat, a facut nunta. „Concurentul” a venit la nunta, a mancat, a baut, dar a doua zi s-a luat la bataie cu cumnatul lui. El a auzit si l-a injunghiat prin spate: „Am stat in spatele lui si gata. O fost gata imediat. L-am si potrocat. N-am fost pedepsit nicio secunda. Ne-o dus politia pana in Satu Mare. Primarul ne-o dat acte si de la procuratura ne-o dat foaie de drum. si gata. N-am facut inchisoare nicio secunda”. Cu timpul, si maramuresenii si osenii par sa-si fi acceptat cultura crimei. Asa cum au acceptat portile de lemn, traditiile, jocul la sura, sau asa cum te resemnezi in fata unei maladii grave. Doar cantecele si strigaturile de la nunti mai amintesc ca, la centuri, poarta cutite: „Saraca centura mea/ Trei cutite zac in ea/ Unul rade, unul plange, unul zice ca a bea sange”. In traditia populara, justitia e simpla: pentru moarte se plateste moarte. Literatura crimei Cimitirele, inclusiv cele „vesele”, sunt pline de dovezi ale pacatului sangelui: „In lume cat am trait Baros Vasile m-am numit/ Sa va spun ce s-a intamplat/ Din armata am plecat/ O venit un blastamat, Covaci Ioan/ Cu cutitul m-o taiat, zilele mi le-o luat/ Cu altu’ m-o confundat/ Eu fara sa fiu baut, zilele mi le-am pierdut/ Langa hotel in Negresti/ Tu Vasile nu mai esti./ Eu viata o lasai la 22 ani./ Mi-o cantat cucu cu dor ca sa mor tanar fecior./ In loc de casatorie, moartea mi-o fost data mie./ Sa-i vadeti pe-ai mei parinti./ Dupa mine ei tat plang si se intreaba cu dor unde-i dragul nost fecior./ Cum nu-i pasa codrului ca rupi o ramurea, asa nu-i pasa criminalului de viata. / Amu in incheiere, io va zac la revedere”. „In Oas si Borsa exista o cultura puternica a crimei. Majoritatea crimelor se fac de dragul de a face crime. Motivele pentru care se ucide un om sunt extraordinar de banale. Faptul ca a dansat cu femeia pe care o iubea e suficient. Maramuresenii si osenii savarsesc pacatul trufiei, de a arata ca e mai mandru, mai barbat, mai reusit decat celalalt. Daca putin din aceasta mandrie e lezata, individul se hotaraste sa faca dreptate”. Nicoara Mihali Dovezile crimelor din registrele bisericesti In 1887, Iacob Clum din Tara Oasului o murit de lovituri grele de secure. In 1895, Ioan Silaghi, de 27 de ani, este ucis de cutit, tot in acest an, Ioan Cioara, de 34 de ani, este ucis de cutit. In 1900, Ierunca Viorel, de 41 de ani, este ucis cu coasa. In 1904, Vasuci Iuliu, de 21 de ani, are moarte violenta. In 1905, Vasile Ciorcas, de 37 de ani, este ucis cu sapa. In 1924, Dumitru Mali este ucis de Vasil si Gheorghe Botos la o nunta. In 1931, Rus Marinca, de 46 de ani, o omorat-o barbatu-sau. – Calinesti. Camarsana 1863- Iacob Draga, de 43 de ani, omorat. 1865 – Toader Simescu, omorat in armata. 1877- Beni stefan, de 40 de ani, omorat la o nunta. Glodan Ioan, de 24 de ani, omorat la aceeasi nunta. Certeze 1918 – Gheorghe Oras, de 41 de ani, impuscat. 1907 - Demian stefan, de 57 de ani, l-o taiat cu cutitul la pantece. 1937 - Ioan Sas, de 18 ani, omorat la dans in Negresti. In urma acestui pacat al trufiei exista o permanenta competitie. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro