CULTURA

* Muzeul de Mineralogie - 15 ani de existenta
Florile Intunericului

* Natiune, naratiune, fictiune
Cadelnita Dracului

* 8 noiembrie 1793 – transformarea Luvrului In muzeu
Muzeul istoriei lumii

* Un copil aplica ceea ce-a vazut pe Discovery
Flotila de pe Valea Izei

* INTERVIU
Dan Negru, realizator de emisiuni TV, talentat de la Mama Natura
Albul Negru

* Muzeul de Mineralogie - 15 ani de existenta
Florile Intunericului

Intr-un Inceput de noiembrie 1989, cand romanii mai aveau putin de asteptat pana aveau sa-si castige dreptul de a fi liberi, Baia Mare castiga un muzeu. De atunci au trecut 15 ani, iar saptamana trecuta, Muzeul de Mineralogie a sarbatorit un deceniu si jumatate de activitate.

Au trecut 15 ani de cand lumea minerala a iesit din subteran si s-a prezentat baimarenilor sub forma unei expozitii permanente. Inca de atunci, Muzeul de Mineralogie a fost gazduit de cladirea de pe bulevardul Traian, unde Isi asteapta si acum vizitatorii. In cei 15 ani de activitate, sute de mii de vizitatori s-au plimbat printre vitrinele care gazduiesc florile de mina si au admirat frumusetea pura a miracolelor Infaptuite de natura. Prin intermediul expozitiilor nationale si internationale, lumea minerala din Maramures, o adevarata poezie a adancurilor, a ajuns cunoscuta de majoritatea specialistilor din domeniu. Deoarece colectia institutiei cuprinde doar esantione din bazinul minier al Maramuresului, Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este un muzeu regional.

Plimbare prin istorie

Istoria mineralogiei baimarene Incepe Intr-un colt de beci al Muzeului de Arta, unde la Inceputul anului 1966 se gaseau 1.500 de bucati de minerale. Pentru cei de atunci, colectia nu avea o importanta deosebita, piesele erau neinventariate iar valoarea lor, nedeterminata. Precum un organism viu, colectia a crescut, iar peste un deceniu muzeografii au acordat o atentie mai mare patrimoniului de flori de mina. Valoarea colectie a fost factorul decisiv care a determinat In 1976 Infiintarea unei sectii de mineralogie In cadrul Muzeului Judetean Maramures. Chiar daca In anul 1989 are loc inaugurarea expozitiei de baza In actualul sediu al Muzeului de Mineralogie (si practic desprinderea acestei sectii de Muzeul Judetean), In acte, abia In 1992 sectia se va transforma Intr-o institutie de sine statatoare. Pe parcursul celor 15 ani de activitate, colectia s-a Imbogatit cu 1.083 de piese, minerale achizitionate de la diferite persoane private, care au o valoare de peste 2,2 miliarde de lei. Colectia muzeului maramuresean a beneficiat si de donatii (56 de piese, care au o valoare de 16 milioane de lei). In anul 2004, Muzeul de Mineralogie a ajuns sa adaposteasca 16.500 de piese.

Destinatii si aprecieri

Pe parcursul anilor, colectia baimareana a trecut prin cele mai importante muzee din lume. Universitatea Miskolc (Ungaria) vizitata In anul 1990; Muzeul de Istorie Naturala din Paris (In ’95) sau, In 2001, Muzeul Mineralelor din Konigseer (Germania) sunt doar cateva dintre destinatiile bifate de mineralele baimarene. Ultima expozitie a fost gazduita de Muzeul Oceanografic din Monaco In acest an. Pe parcursul celor 15 ani de existenta, Muzeul a fost vizitat de peste 200.000 de oameni (numai In perioada ianuarie-septembrie 2004 Inregistrandu-se peste 17.400 de vizitatori). “Aproape toata elita din domeniu a trecut pragul muzeului nostru. Datorita succeselor Inregistrate, consider ca aceste muzeu este deja In Europa. Multe tari si orase si-ar dori sa aiba o asemenea colectie”, a opinat Victor Gorduza, directorul Muzeului de Mineralogie. Conservarea colectiei de minerale a institutiei maramuresene este foarte importanta, avand In vedere ca In acest moment, muzeul este singurul din Romania axat exclusiv pe acest gen de exponate. “Ne dorim extinderea depozitelor de minerale si dotarea cu mobilier si aparatura performanta. O deosebita importanta In activitatea muzeului o are achizitionarea de aparatura performanta pentru laboratorul de procesare imagine, fara de care un astfel de muzeu nu poate functiona corespunzator”, a specificat directorul despre proiectele viitoare. Desi Muzeul de Mineralogie a Implinit 15 ani, am convingerea ca mai sunt baimareni care nu i-au trecut pragul nici macar o data. Dar peste alte doua decenii, atunci cand mineritul va fi doar o amintire palida In memoria maramuresenilor, probabil va fi constientizata reala valoare a acestor flori ale Intunericului.

Mihaela MIHALEA





* Natiune, naratiune, fictiune
Cadelnita Dracului

Lucrurile nu sunt Intotdeauna ceea ce par; multe minunatii se ascund In spatele lor, mai cocon – Ii spunea batranul, tragand plictisit din pipa tocita de vreme. Pe mine m-a cocosit Dracul cu toate uneltirile lui, de cand m-am nascut. Mi-o strecurat lene In oase si In sange, pofta de femei. si iara-ti spun, ca de-amu’ esti mare deja si pricepi, ca nu era fata mare, femeie maritata ori vaduva tanara sa nu ma atate si sa nu-i calc cararile. Multe am patimit io pentru asta, m-o dus si jandarmii de-am luat bataie, cand m-am tinut cu nevasta perceptorului, da’ nu-mi pare rau, ca pe vremea aceea eram tanar si stapan pe toate, si ma stergeam de sangele ce-mi iesea din nas si iar ma luam dupa femei. Apoi o venit peste noi razboiul si pe mine m-o luat ungurii In catane. Cum nu ma pricepem la multe lucruri, da’ cum eram frumos si curatel, m-o luat un domn colonel langa el, de-l Imbracam dimineata, Il sapuneam si-i taiam mustata ungureasca, Ii lustruiam cizmele si-i plimbam cainii, c-avea doi capai ce mancau numai inima de vaca. si tot era bine, ca n-am auzit suierat de glont In tot razboiul, numa’ ca, Dracu’ l-o pus Intr-o dimineata sa ma trimita acasa la el, cu tigari pentru nevasta-sa. M-am dus io cu tigarile, da’ cum am pasit In casa lui, iar mi-o sucit Dracu’ mintile si doamna Ildiko, cum m-o vazut, mi-o dat cafea si mi-o dat tigari, iara io nu mai fumasem niciodata, iara ea se tot apropia de mine si zicea ca musai sa Incerc daca tot am ajuns In civilizatie. si civilizatia s-a lipit de mine cu parfum dulce si un pahar de cognac, cu matasuri moi ce-ti vine a le strange In pumn, cu fumul ce iesea din tigarile lungi si albe. Dar colonelul a aflat ca eu, de atunci, mergeam sa-i duc tigari doamnei si cand nu ma trimitea el. si-a pus doi gelati de m-au batut, de-am ramas nimuric pe toata viata, Ii spunea batranul lovind cu carja proteza de lemn de sub genunchiul drept. Asta, numai de la tutun, mai cocon, ca de nu fumam io atunci cu doamna, nu ajungeam amu’ paznic la ceapeu si ma Insuram si io dupa razboi. Ca numai’ Dracu’ le-o nascocit pe toate. Uite, mama tutunului, cunoscuta mai ales In Oltenia, dar si In unele zone din Transilvania, se numeste Paca sau Pafa. Ea Ii o baba neagra la fata si sluta, cu nas coroiat, cu ochii umflati, cu coarne In cap si cu colti de mistret si gheare, avand o coada lunga de vita. Se zice ca a nascut-o Iadul. sade cu o lulea sau o pipa Intre dinti si pufaie neIncetat. Tutunul a fost nascocit dupa ce Pafa a iesit din adancurile infernului: “Dracii, feciorii sai, voind s-o preamareasca si sa-i pomeneasca numele, au dat nastere unei seminte, din care, semanand-o In pamant, a rasarit o buruiana, numita tutun”, iar luleaua poarta In popor numele de cadelnita Dracului. Dar exista si povesti care spun ca, fumatul si cei care “beau tutun” sau “duhanesc tamaia dracului” nu-s asa de rai, considerand ca folosind tutunul amestecat cu busuioc nu pacatuiesc prea tare, deoarece acest lucru i-a Invatat sa-l faca Insusi Dumnezeu. Numai ca mosul nu stia lucrul acesta In timpul razboiului si-acum, cand tragea din pipa lui veche, tot mai mangaia In gand, umerii albi si moi ai doamnei colonel.

Emanuel LUCA





* 8 noiembrie 1793 – transformarea Luvrului In muzeu
Muzeul istoriei lumii

In Europa, muzeele si galeriile de arta au aparut In vremurile cand proprietarii acestora dispretuiau gloata. Cei care Isi faceau colectii tineau sa le arate ce pregatire si gusturi similare au cunoscatorilor si eruditilor. Ideea ca ar fi fost de datoria lor ca aceste opere sa fie Indragite si Intelese de paturi mai largi ale populatiei ar fi parut absurda. In secolul al XVIII-lea, de regula doar calatorii distinsi si carturarii europeni aveau acces la colectiile printilor europeni, colectii aflate adeseori chiar In incinta palatelor.

In 8 noiembrie 1793, revolutionarii francezi au impus transformarea palatului Luvru In muzeu, obiectele de arta adapostite de acesta Incetand sa mai fie rezervate doar privirilor aristocratilor. In prezent, muzeul Luvru este cel mai mare muzeu parizian, ca suprafata. Cladirea muzeului, a carui arhitectura s-a dezvoltat de-a lungul a 800 de ani, este fostul palat regal situat In inima Parisului, Intre malul drept al Senei si Rue de Rivoli. Curtea sa principala se afla pe axa bulevardului Champs-Élysées Alaturi de Muzeul Ashmolean, muzeul din Dresda si muzeul Vaticanului, Luvrul este unul dintre cele mai vechi si mai mari muzee din lume, cu o lunga istorie In pastrarea patrimoniului artistic al Frantei, de la regii capetieni pana la imperiul napoleonian. Organizate In sapte sectiuni, colectiile Luvrului adapostesc opere datand de la nasterea marilor civilizatii antice ale bazinului mediteraneean pana la cele ale evului mediu si ale primei jumatati a secolului al XIX-lea, afirmandu-si vocatia enciclopedica.

Mirajul lumii orientale

Departamentul Antichitati orientale conserva opere provenind de pe un teritoriu imens care se Intinde de la Indus la Marea Mediterana, un teritoriu In care a aparut pentru prima oara In istoria lumii o administratie politica, militara si religioasa, Impreuna cu structurile complexe care sunt orasele. Colectiile acestui departament sunt repartizate de-a lungul a trei ansambluri geografice si culturale: Mesopotamia (cu civilizatiile Sumerului, Babylonului, Assurului si Anatoliei), Iran (Susa si platoul iranian) si Levantul (coasta siro-palestiniana si insula Cipru). Piesele colectiilor sunt prezentate In ordine cronologica. Primele achizitii ale Luvrului pentru aceasta sectiune sunt un vas de piatra verde cu un relief ce prezinta lupta dintre un sarpe si un lup, cu referire probabil la un mit al creatiei din lumea orientala si “printesa bactriana”, o mica statueta de la sfarsitul mileniului III I.Hr. In 1847, Luvrul a deschis un “muzeu asirian” cu piese descoperite de Paul-Emile Botta In Mesopotamia. Colectia de obiecte orientale a fost sporita cu cele descoperite de Ernest Renan In Fenicia si Ernest Sarzec la Tello si Sumer. Codul lui Hammurabi, opera capitala a literaturii babiloniene si-a gasit locul In aceasta colectie. Tezaurul s-a Imbogatit mereu cu capiteluri, mozaicuri, arme, statuete, bijuterii, ceramica, unelte, portrete funerare si idoli, piese provenite din marile situri arheologice ale Orientului: Akkad, Kultepe, Larsa, Mari, Khorsabad, Susa, Babilon, Assur (inclusiv taurii Inaripati din palatul lui Sargon), Ras-Shamra si Ugarit. Acelasi departament adaposteste Arta islamica. Cu cele 10.000 de piese ale sale (In principal ceramica, obiecte de metal si fildes, tapiserii si picturi din secolele VII-XIX), aceasta colectie este comparabila cu cea a Muzeului Metropolitan din New York. Lucrarile provin din diferite tari ale lumii mediteraneene (Egipt, Turcia, Spania, Siria), Iran, Asia Centrala (Transoxiana si Khorasan) sau India.

Fascinatia Egiptului

Departamentul Antichitatilor egiptene prezinta vestigiile civilizatiilor care s-au succedat In jurul Nilului de la epoca Nagada (4000 I.Hr.) si pana In epoca crestina, cu o importanta sectiune copta. Mare parte a celor peste 5000 de piese a fost restaurata. Dupa ce a creat la Turin primul muzeu egiptean din lume, Jean François Champollion, omul care descifrase misterele hieroglifelor, si-a pus serviciile In slujba Luvrului, deschizand In 1826 o sectie consacrata Egiptului antic. In 15 decembrie 1827, muzeul egiptean al Luvrului a fost inaugurat de regele Charles al X-lea. Impotriva unei pareri acceptata de aproape toata lumea, departamentul n-a primit nimic In urma campaniei din Egipt condusa de Napoleon Bonaparte. Champollion a realizat acest muzeu achizitionand colectiile consulilor Angliei si Frantei din Egiptul acelei vremi. Apoi, la jumatatea secolului XIX, departamentul a cumparat colectii private si s-a Imbogatit cu obiectele descoperite In timpul sapaturilor arheologice (mai importante find cele realizate de Auguste Mariette la Saqqarah) si cele donate de Institutul francez de arheologie orientala din Cairo. In ceea ce priveste inventarul colectiei, el este foarte diversificat, cuprinzand sfincsi din granit, statuete ceramice, sculpturi din diferite roci si pietre pretioase sau semipretioase, jilturi, papirusuri, ceramica, opaite, tezaure, bijuterii, modele de barci funerare, sarcofage, mumii, vase din aur sau bronz, basoreliefuri, stele funerare, amulete, pandantive, vase de faianta din perioada romana, picturi, tapiserii, truse pentru farduri, obiecte de factura crestina si piese de mobilier funerar.

Antichitatea europeana

Evolutia lumii mediteraneene, din neolitic si pana In secolul IV d.Hr., este prezentata In cadrul departamentului Antichitati grecesti, etrusce si romane. Statuaria greceasca este prezentata cronologic (epoca orientalizanta, perioada arhaica, clasica si elenistica), cuprinzand opere originale si replici executate In epoca romana. Alaturi de statuile apartinand artei Cicladelor, civilizatiei cretane si celei miceniene, exista numeroase bronzuri, bijuterii si aproximativ 3500 de vase grecesti. Trei sali sunt rezervate artei etrusce, reprezentata de sarcofage, vase, picturi si bijuterii, In timp ce colectia romana este caracterizata de statui, mozaicuri, bronzuri si obiecte de orfevrarie. Originea colectiei este plasata In vremea lui Francisc I si Henri IV. In secolul al XVII-lea a fost Imbogatita cu piesele cardinalilor Richelieu si Mazarin. Acest departament a fost constituit In 1795, dar nu a fost deschis decat In 1800, dupa ce au sosit la Luvru operele rechizitionate de Napoleon In timpul campaniei sale din Italia.

Creatiile daltii si ale penelului

Sculptura este departamentul care grupeaza operele artistilor din evul mediu, Renastere si perioada moderna. Doar ca efect, In muzeu a fost admisa si sculptura antica, iar lucrarile realizate dupa mijlocul secolului al XIX-lea sunt prezentate de cealalta parte a Senei, In Muzeul d’Orsay. Lipsesc si sculpturile de mici dimensiuni din bronz, asimilate cu obiectele de orfevrarie si prezentate alaturi de acestea. Statuile din marmura, piatra sau bronz poarta semnaturile unor sculptori celebri: Donatello, Verrocchio, Benvenuto Cellini, Michelangelo, Gian Lorenzo Bernini, Antonio Canova sau Lorenzo Bartolini. Luvrul detine si aproximativ 6000 de picturi europene realizate Intre sfarsitul secolului al XIII-lea si mijlocul secolului al XIX-lea. Departamentul de pictura a fost organizat In 1794, tablourile fiind repartizate In functie de diferitele scoli de pictura. La originea colectiei a stat Cabinetul tablourilor, creat de Francisc I la Fointainebleau, la Inceputul secolului al XVI-lea. La sfarsitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, cuprindea 1478 de tablouri ale marilor maestri europeni, ceea ce o facea una dintre cele mai bogate colectii europene din epoca. In 1793, cand Muzeul de Arta a fost deschis la Luvru, colectiile Academiei de pictura si de sculptura, ca si tablourile confiscate de revolutionari de la emigranti si Biserica au venit sa Imbogateasca vechiul fond regal.

Mostenirea lui Rothschild

Din cauza fragilitatii si a sensibilitatii la lumina, lucrarile care constituie fondul extraordinar de bogat al departamentului de Arta grafica nu poate face obiectul unei expozitii permanente, dar poate fi admirat cu ocazia unor expozitii temporare. In 1671, Ludovic al XIV-lea a cumparat fondul de gravuri al marelui bancher din Köln, Everhard Jabach. Pentru conservarea celor 6000 de desene, regele a creat un cabinet special. Dupa moartea lui Le Brun, pictorul curtii regale, colectia s-a Imbogatit cu desenele din atelierul lui, apoi cu 1300 de piese de cea mai buna calitate din colectia lui Pierre-Jean Mariette si 300 de desene apartinand lui Pisanello si cercului lui. Fondul s-a dublat In timpul Revolutiei franceze iar In 1936, urmasii baronului Edmond de Rothschild au donat Luvrului fabuloasa colectie a acestuia: 40.000 de stampe, 3.000 de desene si 500 de carti ilustrate.

Istoria muzeelor

Dupa 1700, Galeria Imperiala din Viena a Inceput sa primeasca vizitatori, cu conditia ca fiecare grup sa achite custodelui 12 guldeni. In 1770, Imparatul Josef al II-lea si-a mutat colectia de tablouri de la Hofburg la palatul Belvedere, instituind intrarea libera. La Roma, In secolul al XVIII-lea, nu era nici o problema ca, In zilele anume stabilite, amatorii de arta sa poata vedea tablourile din palatul Quirinal. In Spania, la Escorial, putea intra oricine, ca sa vada comorile de arta ale casei regale. Anglia si-a facut o reputatie deosebit de proasta din pricina discretiei si egoismului colectionarilor. In Germania, galeria din Dresda a putut fi vizitata fara oprelisti abia din anul 1746. Picturile care apartineau monarhilor francezi au ramas inaccesibile publicului pana la mijlocul veacului al XVIII-lea, cand, In urma petitiilor care cereau ca Palatul Versailles sa puna la dispozitia marelui public macar o parte din uriasele sale colectii, circa o suta de lucrari au fost expuse temporar la Palatul Luxembourg din Paris, intrarea fiind permisa doua zile pe saptamana. Experienta a fost totusi de scurta durata. In fine, In 1793, Luvrul devenea muzeu si colectiile sale au putut fi admirate de publicul larg.

Furtul Giocondei!

La Inceputul secolului XX, multe tablouri erau instalate pe sevalete, de unde un curent mai puternic le putea arunca pe jos, asa cum s-a Intamplat cu Kermesa lui Rubens. Carligele erau In general prost fixate In perete si nici unul din ele nu era conectat la un sistem de alarma, capabil sa semnaleze luarea cadrului. Paza functiona extrem de deficient, iar numarul gardienilor era insuficient. Luvru Isi asigurase tezaurele, dar numai Impotriva incendiului, nu si a unor eventuale furturi. In 21 august 1911, o zi de luni In care muzeul era Inchis pentru vizitatori, a fost remarcata lipsa Giocondei, celebra opera a lui Leonardo da Vinci. Dupa cateva ore, 60 de inspectori si agenti de politie au invadat Luvrul. Pretextand spargerea unor conducte de apa, au evacuat complet muzeul si au procedat la o perchezitie foarte amanuntita. Singurul trofeu a fost rama Giocondei, aruncata pe treptele unei scari In spirala, care ducea spre o curte interioara. Au fost trecute In revista toate ipotezele (de la actiunea unui dezechilibrat mintal, pana la actiunea unui raufacator de o temeritate neobisnuita). A doua zi, stirea a aparut In toate ziarele pariziene. Ipotezele erau care de care mai fanteziste: se vorbea fie de o farsa, fie de faptul ca Germania dorea sa umileasca Franta, rapindu-i una dintre cele mai de seama comori. La scurt timp, un anume Gery Pieret a cerut 350.000 de franci-aur pentru a restitui tabloul. In timpul anchetei s-a stabilit ca Pierret a stat In gazda la Guillaume Apollinaire, care a fost arestat Impreuna cu Pablo Picasso, aflat In vizita la prietenul sau Apollinaire. La scurt timp, cei doi au fost eliberati. Ziarul Le Matin oferea 5.000 de franci recompensa ocultistilor, ghicitorilor In palma, somnambulilor etc. care, prin metode supranaturale, puteau contribui la gasirea Giocondei. Dupa aproape doi ani, Vicenzo Perugia, un sticlar care participase la lucrarile de reparatii ale Luvrului, a aparut la Galeria Ufizzi din Florenta, oferind Gioconda pentru un pret de nimic. Perugia a fost condamnat la doi ani de Inchisoare, Gioconda si-a reluat locul la Luvru, iar proprietarii Galeriei Ufizzi au ramas fara recompensa promisa de Le Matin, pe motiv ca nu erau nici ocultisti, nici somnambuli, nici ghicitori…

Diamantul lumii

Mobile de epoca, tapiserii, fildesuri, piese de orfevrarie, bijuterii, vase, faianta, portelanuri si mici bronzuri de la sfarsitul antichitatii pana la mijlocul secolului XX formeaza departamentul obiecte de arta. In galeria Apollon sunt prezentate diamantele coroanei franceze. Le Régent, depasit In greutate de alte diamante celebre, este considerat cel mai frumos diamant din lume, gratie apelor sale transparente exceptionale si lucraturii perfecte. Diamantul a fost descoperit In India In 1698 si achizitionat de Thomas Pitt, guvernatorul din Madras, care l-a dus In Anglia si l-a “taiat”. In 1717 a fost achizitionat de Coroana franceza, servind drept podoaba regilor Ludovic al XV-lea si Ludovic al XVI-lea, lui Napoleon Bonaparte pe cand era prim consul si mai apoi Imparat, regelui Charles al X-lea si Imparatesei Eugénie.

Diamantele furate

La sfarsitul lunii septembrie a acestui an, la Luvru a fost organizata o expozitie care a reunit produsele celor mai celebri 111 bijutieri din Intreaga lume. In 29 septembrie 2004, doua diamante In valoare de 11,5 milioane euro au disparut din cadrul expozitiei. Prima piesa era un diamant alb de 47 de carate, evaluat la 6 milioane de euro, iar cea de a doua piesa era un diamant albastru de 30 de carate, In valoare de 5,5 milioane euro.

Ioan BOTIS





* Un copil aplica ceea ce-a vazut pe Discovery
Flotila de pe Valea Izei

Valea Izei. Locul unde Incepe si se sfarseste Maramuresul. Inima, plamanul, artera principala a Tarii de Sus. Pentru a putea cuprinde toate cate se afla prin satele si pe dealurile Izei, ar trebui sa se editeze o lucrare voluminoasa. Azi, aflati doar un fragment din aceasta adevarata inedita Saga.

Satul Oncesti, asezat Intr-o Ingusta depresiune de pe putin adanca Vale a Izei, n-a mai vazut apa suficienta pentru plutirea unei luntri, de la inundatiile din 1970. Inconjurat de dealuri Inalte, fara vreun lac ori balta, departe de cursurile majore de apa, de porturi si dane. Primul cerc de navomodelisti se afla la peste 100 de kilometri.

Corabiile lui Petrica

Scoala din sat abia de are un profesor de desen, iar caminul cultural serveste doar la gazduirea nuntilor. Cu toate acestea, un micut morosan se viseaza pe mare… Petru Godja, un baiat firav, Inalt pentru varsta sa (12 ani), are o pasiune neobisnuita pentru acele locuri. In tinda casutei cu numarul 249, pe o masa de lucru, se aliniaza o adevarata flotila: barci cu panze (una dotata chiar cu o catapulta-Inchipuita dintr-o prastie pentru doborat vrabiile), luntre, o barca din Marile Sudului (cu flotor dublu), monoxile, plute. Sub masa, scheletul celei mai mari constructii Incepute de Petre Godja: o corabie cu mai multe catarge, din care a confectionat deja carena, cioplita din lemn trainic, de stejar. De fapt, stejarul este lemnul sau favorit, In detrimentul bradului, plopului sau teiului, esente mai lesne de prelucrat. De ce stejar? Pentru ca tine cat pamantul, este greu de cioplit, dar lesne de finisat. si apoi, padurea de stejar “se pravale” pe Oncesti. Sculele baiatului sunt modeste: surubelnita tatalui, cutitele din bucataria mamei, ac si ata, ceva sarme, cuie, fleacuri. De unde a Invatat Petrica meseria? De nicaieri. “Mi-a venit asa… Am vazut o data la televizor cum se fac vapoarele, pe canalul Discovery”, se destainuie baiatul, timid, parca stanjenit de mestereala mainilor sale. Corabii pe care nu i le apreciaza nimeni. Constructorii de modele de nave care apar la televizor traiesc departe, Intr-o alta lume. Mama sa, deh, ca morosenii conservatori, mi-a destainuit ca “l-am si batut, numa’ sa renunte la cioplit lemne, dar pana la urma, tat o facut ce o vrut. Nu stiu ce sa ma mai fac cu iel!” Pasiunea Invinsese.

De unul singur

Cand le-am spus alor sai ca ceea ce dureaza Petrica se numeste navomodelism, s-au uitat la mine ca la un picat din luna. “Ce-i aceie?!” Nici vecinii de o seama cu Petrica nu Il pricep, pentru ca atunci cand se joaca langa unda Izei, ei confectioneaza doar barcute de hartie. E mai simplu si fara efort. Copilul care nu stia denumirea mestesugului sau n-a participat nicicand la vreo sedinta a vreunui cerc de specialitate si nimeni nu-l sprijina (ba Inca mai si rad de el, raii!), dar ciopleste Induiosator de naiv sau, uneori, profund artistic. Barci, luntre si vase de razboi, echipament naval ca pentru o lupta pe care o duce, demiurgic, cu nu-se-stie-cine. Poate cu anonimatul ori cu pustiul din sat si din sufletul sau calator… Convins fiind ca Petrica Godja ar trebui sprijinit, i-am consemnat si adresa. Ar avea nevoie de Incurajare, de o trusa de daltite, de materiale felurite, pe care nu le poate obtine decat de la cei din bransa, de carti si reviste din domeniu. Poate vreunul dintre cititori va poposi o data la poarta casei sale din Oncesti... Cred cu tarie ca din botul acela de om poate iesi un navomodelist sau constructor de nave.

Teofil IVANCIUC





* INTERVIU
Dan Negru, realizator de emisiuni TV, talentat de la Mama Natura
Albul Negru

Este unul dintre cei mai spontani realizatori de programe TV din Romania si un preferat al publicului. Dan Negru, prezentatorul de la Ciao, Darwin!, a fost saptamana trecuta prin Maramures, Insotind un bun prieten. Fara fite de vedeta, inteligent, modest, ne-a surprins prin raspunsurile date la Intrebarile noastre.

Am stat la taifas prea putin timp pentru ce ar fi vrut sa povesteasca maramuresenilor, dar ce-a “iesit” din dialogul asta? Ia sa citim... Reporter: Ce te-a atras la radio si televiziune?
Dan Negru: Era iuresul de dupa ‘89... Imi placea muzica si am facut emisiuni radiofonice. Am trecut la TVR Timisoara si apoi am fost “pescuit” de Antena 1. Nu cred ca sunt mai breaz ca altii, ci mai degraba am norocul unor formate bune de emisiuni si al unor profesionisti din preajma mea. Asta e cheia succesului.
Rep.: De cati oameni e nevoie si cat costa o astfel de emisiune?
D.N.: In echipa mea suntem 40. Academia Vedetelor, Batem Palma sau Ciao Darwin au costuri foarte mari, dar si ratinguri pe masura (cifrele sunt confidentiale). Pregatirile pentru filmari dureaza aproape o saptamana, iar Inregistrarea propriu-zisa Incercam sa o facem In ritm “de direct”, aproape doua ore. Nu e stres, stresul si nervii Intinsi sunt atunci cand lucrezi In mina. Aia-i naspa! Noi sa nu ne plangem. Stam ca boierii, caldut, vorbim, facem poze.
Rep.: Ce succes a avut acest format de emisiune In tara din care provine?
D.N.: Acest format l-am adus din Italia, unde a mers foarte bine. De o jumatate de an l-au cumparat ungurii si polonezii. Eu chiar am fost la Budapesta. Ungurii ne-au chemat sa le aratam cum se face (am fost si In Polonia), dar Romania ramane prima tara care l-a cumparat.
Rep.: De ce sunt romanii mai tristi decat In alte perioade?
D.N.: Se aud multe voci care spun: ”dom’le, ce trist e!”. In pofida acestui fapt, o sa vedeti multe masini bune, oameni care Isi construiesc case, carciumile pline. Daca mergi In Germania la ora 14, tragi cu tunul si nu vezi un om la birt. La noi e plin. Stau baietii... Nu e o tara ca sa zici ca toti suntem daramati, la pamant, la zid. Cred ca e o tara care creste. Mergand din Baia Mare la Timisoara, nu vezi un sat In care sa nu se ridice o casa, ceva. Se fura, nu se fura, nu stiu asta, dar nu e ”daramator”.
Rep.: Deci suntem pe drumul cel bun?
D.N.: Eu sunt marunt, nu ma dau rotund. Basescu, Nastase, astia sa se pronunte.

Carte de vizita

S-a nascut In Timisoara la 23 februarie 1971. Dan Negru a studiat “cu brio” la: Liceul Economic, Facultatea de Drept si Facultatea de Jurnalistica In orasul de pe Bega. si-a Inceput activitatea In mass-media din orasul natal, la RTV Timisoara. Apoi, a urmat calea succesului In Capitala. Este realizator de emisiuni la Antena 1 de mai multi ani, unde a prezentat divertisment “de mare rating”. Are o iubita si un ciobanesc german, pe nume Ghita. Colectioneaza ceasuri si Inainte de fiecare debut al vreunei emisiuni pe care o prezinta, Isi cumpara unul (sa-i poarte noroc). Crede ca este un tip loial, calitate pe care o apreciaza In mod deosebit, si daca ar intra In politica, s-ar face “spagar”.

Aranjamentele sunt interzise!

Rep.: Ce emisiune ai fi vrut sa faci, dar nu ai avut ocazia?
D.N.: Au fost multe emisiuni pe care nu am vrut sa le fac. Sunt n’spe mii de formate pe care le-am refuzat (am crezut ca nu e OK si nu o sa aiba succes). Echipa e constituita din oameni cu care lucrez de la Inceputuri, Inca de la Academia Vedetelor. Incet, Incet i-am adunat si am format o gasca, asa cum sunteti voi la GAZETA. Cati sunteti voi acolo? Vreo 15. Iaca!, noi suntem “doua redactii si ceva”. Televiziunea Inseamna echipa. si echipa a ales formatul asta, considerand ca e de succes. Daca nu avea succes, ne puneam toti 40 capul pe sina si trecea trenul peste noi, uite asa... tac, tac, tac!
Rep.: Primesc bani concurentii pentru a da raspunsuri aberante?
D.N.: Toti Imi pun Intrebarea asta. Daca am fi trucat ceea ce se Intampla la Calatoria In Timp, ziarele ne prindeau si ne ucideau (presa din Bucuresti e cu mult mai apriga decat cea din Timisoara, Arad sau Baia Mare). Presa sta cu ochii pe noi, pe Surprize, pe toate show-urile de succes. Avem In fiecare saptamana 400 de oameni, din care, cel putin 10 stau si urmaresc daca nu se Intampla ceva dubios. Daca la Andreea Marin venea un actor care se Intalnea cu maica-sa, care era actrita, emisiunea murea. Nimeni nu-si permite, Intr-un format care costa milioane de euro, sa trucheze. Daca azi Iti spun ca e un trucaj, tu o dai maine In GAZETA, poimaine o preia Evenimentul sau Jurnalul pe prima pagina si ne rupe. Oamenii aceia, dupa ce au iesit din emisiune, au dat tone de interviuri.

“As fi cel mai mare spagar!”

Rep.: Cum te-ai adaptat In Bucuresti?
D.N.: Nu m-am adaptat. M-am dus sa le iau banii, atat. Cand nu mai merge, ma Intorc. Pentru mine, Europa se gata la Sibiu. Dincolo de munti nu mai e Europa, e Turcia, cred. si referitor la presa, In general se citeste In Bucuresti, In tara, nu. In sondaje reiese ca In provincie doar 2% citesc presa, pe cand In Bucuresti, 6%. E orasul cel mai informat, de departe. Dar nu sufar Bucurestiul, ma enerveaza!
Rep.: Esti prieten cu Codrut Seres. Ii vei sustine campania ca amic sau ca om de televiziune?
D.N.: Il cunosc de cand am venit In Antena. Am mers la tenis, la fotbal, Impreuna. La fotbal nu le prea are, e “pe langa” cu fotbalul. Il capaceam rau de tot. Il capaceam si la tenis. Dar acolo ma mai batea si el. Recunosc, are mana tare si cand da o data... Dar cred ca ramanem prieteni si daca n-oi mai fi io In televiziune sau el In politica.
Rep.: Daca ar fi sa intri In politica, ce partid ai alege?
D.N.: Stau departe de politica, nu m-am implicat niciodata. M-as Inscrie In partidul In care se iau cele mai mari spagi. As fi cel mai mare spagar din tara. As lua cu tona.
Rep.: Acum nu se ia spaga In politica?
D.N.: Io nu am dat la nimeni, dar probabil se da.
Rep.: Ce te leaga de Maramures?
D.N.: Prietenii. Am fost de multe ori pe aici.

Optiuni si argumente

l Whisky sau horinca?
Nici una. Sunt abautor, afumator, afemeiat.
l Manele sau rock?
Ascult si Guta, dar Imi plac la nebunie AC/DC sau Dire Straits.
l Mama Natura sau Angelina Jolie?
Daca ar accepta, chiar si Angelina Jolie.
l Steaua sau Poli Timisoara?
M-ai daramat! Musai amandoua. Ma enerveaza ca tot fotbalul se Invarte In jurul Capitalei. Asa ca, Poli.
l Carnati sau salata?
Toate, frate! Ma scol chiar la 3 dimineata si Infulec. Sunt superfan mancare.
Da’, ce-ti veni cu salata? Abia astept sa taie ai mei porcul, de Craciun.

Ciprian DRAGOS, Nicolae TEREMTUS