CULTURA

* Sitarul care a zburat de la Faimar si Ceramar in SUA
Intre oale de sarmale Si amfore decorative

* Natiune, naratiune, fictiune
ARHANGHELII

* Ma tot mir
Prin os, Partidului

* Sitarul care a zburat de la Faimar si Ceramar in SUA
Intre oale de sarmale Si amfore decorative

Cornel Sitar este membru al Academiei de Arte Traditionale Sibiu, din 1995. Meseria de olar a invatat-o de la parintii Petru si Floarea. Primele forme ceramice le-a modelat in 1962. Din 1978, a inceput sa lucreze in atelierul ramas mostenire de la tatal care, in 1947, primea o diploma ce-i atesta statutul de ceramist-olar si, in 1977, era recunoscut, post mortem, ca membru al Academiei Artelor Traditionale de la Sibiu. Producerea ceramicii a devenit o afacere de familie, sotia, fratele si cumnata lui Cornel Sitar fiind ”angajatii” atelierului de ceramica.

Cele aproape 12.000 de piese ceramice pe care Cornel Sitar le produce intr-un an insumeaza cam 160 de forme si dimensiuni. Ceramica traditionala, specifica zonei Baia Mare, Baia Sprie si Targu Lapus, cuprinde ulcioare, farfurii, castroane, oale de sarmale si cratite pentru fiert lapte. In categoria ceramica contemporana se inscriu vaze, fructiere, amfore, butelci pentru tuica si vin, masti originale, opaite, miniaturi si felinare pentru gradini sau interioare. Atelierul mesterului, de dimensiuni apreciabile, adaposteste sute de vase, unele puse la uscat, altele pregatite pentru ardere sau gata decorate. Intreaga familie Sitar e prinsa in procesul la capatul caruia lutul capata forme elegante si culori pastelate. Procesul tehnologic e destul de complicat. Argila rosie, de buna calitate, specifica zonei Baii Mari, se da prin valturi, se calca cu piciorul si se framanta cu mana, dupa care se fasoneaza la roata, se zvanta si se aplica torti, daca e cazul. Decorarea presupune aplicarea unui strat de angoba (alba, verde, neagra sau albastra) si pictarea vaselor. Dupa uscarea finala, vasele trec printr-o prima ardere, apoi sunt glazurate si arse a doua oara, pentru a ajunge in forma finala. Cele mai multe vase sunt comercializate in cadrul targurilor de arta traditionala din tara sau de peste hotare. Din cand in cand, mesterul primeste comenzi din strainatate (Franta, Austria, Germania sau SUA). Sigur este ca oamenii n-au timp sa se plictiseasca, media de 1.000 de piese produse pe luna impunand un ritm intrerupt doar de sarbatori. Ca o recunoastere a calitatii produselor sale, Cornel Sitar a avut o expozitie personala la festivalul “Maria Tanase” de la Craiova, iar in 1999 a participat la Congresul National de Ceramica din SUA, prilej cu care a vizitat cele mai mari fabrici americane de ceramica, remarcand ca exista ceva diferente intre acestea si fabricile baimarene unde a lucrat (Faimar si Ceramar). Visul ceramistului este acela de a deschide, in curtea casei de pe strada Eminescu, un muzeu al ceramicii, dedicat memoriei tatalui sau. Aflat, deocamdata, in stare de proiect, visul va deveni realitate in primavara anului viitor. Vom putea admira, alaturi de vasele traditionale maramuresene, celebra ceramica de Hurezu si ceramica din Moldova, un cuptor vechi de ars ceramica si o roata a olarului fara motor.

Premii si diplome obtinute de Cornel Sitar

l Premiul I la Targul de ceramica de la Sibiu 1986; 1988; 1991; 1992.
l Marele premiu “Constantin Colibaba” la Targul de ceramica “Ochiul de paun” de la Radauti, 1991.
l Marele premiu la Targul de ceramica romaneasca “Cocosul de Hurez”, 1991 si Diploma de onoare in 1999.
l Marele premiu la Targul de arta populara, Craiova, 1998.
l Diploma de mester in ceramica traditionala la Targul de ceramica, Cluj Napoca, 1996 si 1997.
l Premiul special al juriului la Expozitia Nationala “Ceramica traditionala de la sfarsit de mileniu”.
l Premiul special la Targul international de ceramica de la Klagenfurt, Austria, 2000.
l Premiul I la Targul de ceramica romaneasca “Cucuteni 5000”, Iasi, 1987, 1988, 1993, 1994, 1995, 1997 si 1998; Premiul “Ion Diaconu” in 1996 si Marele premiu in 1991.
l Premiul I la Targul de ceramica de la Radauti, in 1986.
l Premiul pentru arta autentica la Targul de ceramica Sibiu, 1990.
l Premiul special la Targul mesterilor populari de la Craiova, 1999.

Ioan BOTIŞ



* Natiune, naratiune, fictiune
ARHANGHELII

Sub sabia de foc a Arhanghelilor, se pleaca si ultimele frunze aprinse ale anului ce va sa moara in curand. Ei vegheaza asupra multor case si biserici, hotarand intre prietenii si dusmanii ce vor trece pragul. Pecetluiesc juraminte de viata si de moarte, binecuvantand nasteri, legaturi de sange si plecari peste apele cele intunecate. Sub suflarea lor, oamenii isi pregatesc hainele de sarbatoare, pentru o mare veste. Arhanghelii, reprezentari mitice, in calendarul popular, ale Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril din calendarul ortodox, sunt celebrati in data de 8 noiembrie. Se crede ca Arhanghelii preiau sufletele mortilor si le conduc, dupa caz, in Rai sau in Iad. In reprezentarile populare, acesti conducatori ai cetelor ingeresti si “responsabili” cu transportul sufletelor mortilor poarta nu numai aripi, ci si sabii. Arhanghelul Mihail mult mai prezent in folclorul romanesc in comparatie cu Arhanghelul Gavril, pastreaza uneori cheile Raiului, este sluga la Scaraotchi (I. Ghinoiu), adesea se lupta cu el, vegheaza la capul bolnavului daca acesta este ursit sa moara sau la picioarele lui, daca mai are zile de trait. Mai apare, in folclorul poporului roman, ca patron al tiganilor; prezice, in rol de nas, moartea cumatrului. In credinta crestina, trei sunt Arhanghelii “cei aproape de tronul Domnului”: Mihail (invingator al balaurilor), Gavril (vestitor si initiator) si Rafael (calauza a medicilor si a calatorilor). Ierarhiile ceresti sunt o imagine a ierahiilor pamantesti si relatiile lor reciproce trebuie sa le inspire pe cele ale oamenilor: Functia revelatoare apartine celui de-al treilea cor, al arhanghelilor, ei dirijeaza ierarhiile umane, astfel incat sa se poata produce intr-un mod ordonat inaltarea spirituala catre Dumnezeu, convertirea, cuminicarea, uniunea si, in acelasi timp, miscarea procesiva a lui Dumnezeu insusi (Pseudo-Dionisie Areopagitul). Ingerul striga peste pamant si in acest sfarsit de toamna, semanand intre noi speranta si teama, vestind inca o data (pentru a cata oara?) viata de dincolo de iarna ce sta sa se astearna peste vietatile pamantene.

Emanuel LUCA



* Ma tot mir
Prin os, Partidului

Pe vremea cand Dan Ginguta, pe atunci Soim al patriei, recita a nu stiu cata oara, in fata oglinzii, poezia “Prinos Partidului”, scrisa de un poet de curte al vremii, astazi asemuit cu un animal de curte al taranului roman care a votat Constitutia, efort depus repetitiv doar ca sa iasa bine serbarea, oricare ar fi fost aceea, dedicata Partidului care facea lumina in case (intre 5 si 6, respectiv 20 si 22 a.m., exceptie facand zilele in care Steaua batea Dinamo sau, mai rar, invers) si mai cald afara, ca sa nu se leneveasca romanul si sa iasa cu drag la defilare, in gradele suplimentare de afara, nu banuia ca, peste vremuri, un alt Partid, aplicand principiul formulat de Miron Costin, potrivit caruia nu vremea e supt om, ci omul este supt vremi, ii va da posibilitate sa verifice ca Partidul e in toate si toate-s in Partid, ca poti sa votezi chiar daca esti supt, brihanul iti obstructioneaza oarecum nefiresc sira spinarii si buzunarele iti sunt mai goale decat cele ale imperialistilor de la Woodstock, chiar daca ai avut statutul de pionier fruntas (ca pe ala de futecist nu l-a mai prins, din cauza de tot felul de elemente destabilizatoare, agenti di aginturi straine si legionari iesiti intr-un decembrie afara, la caldura si cu chef de scandal), asta in conditiile in care noua revolutie agrara n-a fost inca infaptuita, Dracula Park este un proiect in care toti isi baga tepele, Nastase Adrian are mai multi fani decat Nastase Ilie (probabil pe considerente de serviciu si retur, Tiriac preferand sa faca cuplu cu cel de-al doilea, ca primul nu conteaza, nici in economia frazei si nici in economie in general), Romania a devenit tara tuturor posibilitatilor – includem intr-o scurta periegheza a aducerii aminte curvele ieftine si de lux, copiii institutionalizati si cei geniali, presa venala, corupta, tributara unor interese oneroase si GAZETA de Maramures, lantul Patapievici-Cioroianu-Ungureanu si veriga lipsa din antropogeneza, Cozmanca, pentru a ajunge la concluzia ca, asa cum spunea Jose Ortega y Gasset, nu istoria se repeta, ci oamenii repeta faptele trecutului.

Ioan BOTIŞ