Curs valutar
Euro
4.5680 RON
Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc
1.4823 RON
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
bonta emese pe 29.02.2024 la 09:22
Domnilor ziaristi, sunteti intr-o grava eroare din nou, sunt in muzeu de pe vremea lui Ceausescu, domnul Alexa 
G. Buju pe 16.01.2024 la 01:04
Felicitari lui !
Bun si de cinste Morosan !!
De mirare e ca polutucii din acelashhh aluat moroseni nu fac
Pompiliu Barbu pe 14.11.2023 la 16:08
Un om deosebit! De ar face fiecare roman pe sfert din ce a facut acest om Romania ar fi departe!
Nelu Botiș pe 29.09.2023 la 14:27
1. Stimate domnule Teremtus, cu tot respectul, vreau sa va comunic faptul ca Bonta Emese nu va respecta.
2.
* Descoperiri arheologice inedite in Piata Libertatii
M2 si butoaiele misterioase
* Natiune, naratiune, fictiune
Scriitorul român
* Descoperiri arheologice inedite in Piata Libertatii
M2 si butoaiele misterioase
La mijlocul lui decembrie 2003, arheologii de la sectia de istorie a Muzeului Judetean au inceput sapaturile arheologice la cladirea de secol XVIII, situata in Piata Libertatii nr. 17 (punct de lucru pe care l-au numit M2). Descoperirile din curtea cladirii sunt extrem de interesante si, cel putin deocamdata, o explicatie a functionalitatii acestora scapa specialistilor
La sfârsitul lunii februarie 2004, sapaturile arheologice au fost intrerupte in cladirea din Piata Libertatii nr. 17 din Baia Mare. Munca arheologilor se rezuma in aceasta perioada la supravegherea lucrarilor mecanizate care se desfasoara in zona, recuperarea obiectelor care mai apar si desenarea in plan a obiectivelor nou descoperite.
Lipsa concluziei ferme
Arheologii au descoperit mai multe straturi de nivelare, datând din secolul XVII pâna in secolul XX. In mod firesc, cel mai bine pastrat a fost stratul superior, datând din secolul XX, realizat din pietre de râu (probabil dupa al doilea razboi mondial). Straturile superioare “se remarca” si prin lipsa de materiale arheologice diversificate, singurele piese gasite fiind fragmente ceramice, e adevarat, in cantitate mare. Descoperirile spectaculoase au inceput la adâncimea de 2,70 m. In aripa estica a cladirii si in curtea acesteia a fost scoasa la iveala o retea de grinzi a carui functionalitate inca nu a fost stabilita. Exista mai multe ipoteze de lucru: in zona terenul este mlastinos, grinzile având in acest caz rolul de consolidare a terenului; ar putea reprezenta faza veche, de lemn a cladirii, un argument constituindu-l faptul ca au fost descoperite patru grinzi suprapuse; grinzile, impreuna cu scândurile descoperite in apropierea acestora ar fi reprezentat o amenajare de santier; in fine, ultima ipoteza, destul de hazardata, sustine ca grinzile ar reprezenta un sistem de fortificatii, in care acestea ar fi fost dispuse in caroiaj si umplute cu emplecton.
Butoaiele misterioase
In sapatura au fost gasite doua butoaie cu inaltimea de 1,5m si diametrul de aproximativ 1m, care constituie partea inedita a descoperirii. “Continutul butoaielor este absolut diversificat, fapt care impiedica stabilirea unei concluzii ferme in ceea ce priveste functionalitatea lor”, afirma arheologul drd. Dan Pop. Butoaiele contin pietre de râu (aparent fara nici o logica cu contextul descoperirii), resturi de turnare (zgura), mii de sâmburi de fructe (cirese, visine, struguri, piersici, caise, coarne) si coji de nuci. Lesne de observat ca sunt fructe care se coc in perioade diferite ale anului. In fiecare butoi au fost descoperite vase intregi si fragmentare – cam 30-40, numarul lor putând fi cunoscut cu exactitate doar dupa terminarea lucrarilor de restaurare. Datarea ceramicii (de remarcat ca nu exista multe tipuri de vase) este deocamdata incerta, dar este posibil sa apara surprize, ea putând fi mult mai veche decât cladirea. Butoaiele mai contin, in mici cantitati, oase de la diferite animale (cele mai multe sunt de la porc), fragmente de sticla de mici dimensiuni si bucati de piele, in mari cantitati. Unele dintre acestea au avut, de asemenea, o functionalitate incerta, altele sunt, cu certitudine, parti de incaltaminte. Nu exista nici o logica pentru existenta bucatilor de piele in butoi, alaturi de tot restul inventarului. Nici macar un pielar de meserie, contactat de arheologi, nu a putut gasi o explicatie cât de cât plauzibila. Ar mai fi de amintit un zar (descoperit printre resturile celui de al doilea butoi, tocmai in momentul in care scriam materialul de fata). O fi semn de noroc… Cercetarile vor continua intr-un alt punct de lucru, in care se spera descoperirea continuarii sistemului de grinzi, fapt ce ar putea duce la elucidarea functionalitatii constructiei. Un ultim fapt de semnalat: cheltuielile necesare efectuarii sapaturilor arheologice (300 de milioane de lei) au fost suportate, conform legii, de Primaria Baia Mare, care este beneficiarul lucrarii.
Ioan BOTIS
* Natiune, naratiune, fictiune
Scriitorul român
Scriitorul român isi sterge politicos buzele cu o batista de matase brodata, saltându-si burta peste cureaua din ce in ce mai strâmta a pantalonilor. E multumit. Cartea sa, scoasa intr-un tiraj de 40.000 de exemplare, s-a vândut in mai putin de doua saptamâni. Pe biroul scriitorului român, din impunatoarea vila de pe malul lacului din tara vecina, asteapta nerabdatoare trei oferte de la marile edituri europene pentru a-i cumpara manuscrisul. Acest lucru il indispune putin. O linie imaginara incepe sa prinda contur la radacina nasului. E aceeasi atitudine concentrata, aceeasi tensiune ca in noptile de veghe si ruga, la picioarele reci si insensibile ale muzei. Chelnerita cu degete lungi de pianista ii aduce nota de plata. Peste fruntea lui abatuta de gânduri (oare câte domnite a framântat el din lutul sfarâmicios al cuvintelor, câte crime s-au savârsit sub pana lui, câti generali au câstigat bataliile doar dintr-o miscare violenta a incheieturii lui?) se asterne lumina blânda a jocului de copil. Numara grabit pretul mesei copioase, zabovind putin mai mult asupra bacsisului, cât valoarea unei carti tiparita in editie de lux, pe care il strecoara multumit in buzunarul incapator al chelneritei. Scriitorul român zâmbeste intelegator la iesirea din hotel, acordând un autograf de doua pagini studentei de la filologie care-l urmareste insistent de o saptamâna. Dupa câtiva pasi, nu mai tine minte cum o cheama, desi ea stia pe de rost numele personajelor din trilogia ce-o publicase in vara trecuta. Scriitorul român isi face timp sa asculte drama femeii de serviciu de la Electrica, si-o imprumuta cu bani sa-si plateasca rata la noul automobil luat pe firma unchiului, inginer la aceeasi institutie. Tot el, scriitorul român, isi cheama discipolii in vastele lui apartamente, dictându-le pagini cutremuratoare de la inceputul carierei lui. Pe atunci, le spunea scriitorul român, stateam saptamâni in sir la usile celor unsi de guvernele tarii, cersind bani pentru fiecare fila ce trebuia tiparita pe o hârtie mai proasta decât cea din baile lor de serviciu. Pe atunci, dragii mei, vodka mea de zi cu zi avea gust de stampila electorala. Pe acele vremi, era mult mai bine sa ai o verisoara indragostita de tine, la Prefectura, decât sa ai talent. Talentul ti-l papau chelneritele si manuscrisele ingalbeneau, uitate in sertarele unei comisii de specialitate. Azi, aveti noroc, nu se mai intâmpla la fel. Astfel le vorbea scriitorul român in acea zi de 1 aprilie, anul de gratie 2004, pustilor din grupa mare pregatitoare, de la gradinita cu program prelungit, indemnându-i, cu toata convingerea, sa se faca scriitori români, intr-o Românie a promisiunilor de intâi aprilie.
Emanuel LUCA
M2 si butoaiele misterioase
* Natiune, naratiune, fictiune
Scriitorul român
* Descoperiri arheologice inedite in Piata Libertatii
M2 si butoaiele misterioase
La mijlocul lui decembrie 2003, arheologii de la sectia de istorie a Muzeului Judetean au inceput sapaturile arheologice la cladirea de secol XVIII, situata in Piata Libertatii nr. 17 (punct de lucru pe care l-au numit M2). Descoperirile din curtea cladirii sunt extrem de interesante si, cel putin deocamdata, o explicatie a functionalitatii acestora scapa specialistilor
La sfârsitul lunii februarie 2004, sapaturile arheologice au fost intrerupte in cladirea din Piata Libertatii nr. 17 din Baia Mare. Munca arheologilor se rezuma in aceasta perioada la supravegherea lucrarilor mecanizate care se desfasoara in zona, recuperarea obiectelor care mai apar si desenarea in plan a obiectivelor nou descoperite.
Lipsa concluziei ferme
Arheologii au descoperit mai multe straturi de nivelare, datând din secolul XVII pâna in secolul XX. In mod firesc, cel mai bine pastrat a fost stratul superior, datând din secolul XX, realizat din pietre de râu (probabil dupa al doilea razboi mondial). Straturile superioare “se remarca” si prin lipsa de materiale arheologice diversificate, singurele piese gasite fiind fragmente ceramice, e adevarat, in cantitate mare. Descoperirile spectaculoase au inceput la adâncimea de 2,70 m. In aripa estica a cladirii si in curtea acesteia a fost scoasa la iveala o retea de grinzi a carui functionalitate inca nu a fost stabilita. Exista mai multe ipoteze de lucru: in zona terenul este mlastinos, grinzile având in acest caz rolul de consolidare a terenului; ar putea reprezenta faza veche, de lemn a cladirii, un argument constituindu-l faptul ca au fost descoperite patru grinzi suprapuse; grinzile, impreuna cu scândurile descoperite in apropierea acestora ar fi reprezentat o amenajare de santier; in fine, ultima ipoteza, destul de hazardata, sustine ca grinzile ar reprezenta un sistem de fortificatii, in care acestea ar fi fost dispuse in caroiaj si umplute cu emplecton.
Butoaiele misterioase
In sapatura au fost gasite doua butoaie cu inaltimea de 1,5m si diametrul de aproximativ 1m, care constituie partea inedita a descoperirii. “Continutul butoaielor este absolut diversificat, fapt care impiedica stabilirea unei concluzii ferme in ceea ce priveste functionalitatea lor”, afirma arheologul drd. Dan Pop. Butoaiele contin pietre de râu (aparent fara nici o logica cu contextul descoperirii), resturi de turnare (zgura), mii de sâmburi de fructe (cirese, visine, struguri, piersici, caise, coarne) si coji de nuci. Lesne de observat ca sunt fructe care se coc in perioade diferite ale anului. In fiecare butoi au fost descoperite vase intregi si fragmentare – cam 30-40, numarul lor putând fi cunoscut cu exactitate doar dupa terminarea lucrarilor de restaurare. Datarea ceramicii (de remarcat ca nu exista multe tipuri de vase) este deocamdata incerta, dar este posibil sa apara surprize, ea putând fi mult mai veche decât cladirea. Butoaiele mai contin, in mici cantitati, oase de la diferite animale (cele mai multe sunt de la porc), fragmente de sticla de mici dimensiuni si bucati de piele, in mari cantitati. Unele dintre acestea au avut, de asemenea, o functionalitate incerta, altele sunt, cu certitudine, parti de incaltaminte. Nu exista nici o logica pentru existenta bucatilor de piele in butoi, alaturi de tot restul inventarului. Nici macar un pielar de meserie, contactat de arheologi, nu a putut gasi o explicatie cât de cât plauzibila. Ar mai fi de amintit un zar (descoperit printre resturile celui de al doilea butoi, tocmai in momentul in care scriam materialul de fata). O fi semn de noroc… Cercetarile vor continua intr-un alt punct de lucru, in care se spera descoperirea continuarii sistemului de grinzi, fapt ce ar putea duce la elucidarea functionalitatii constructiei. Un ultim fapt de semnalat: cheltuielile necesare efectuarii sapaturilor arheologice (300 de milioane de lei) au fost suportate, conform legii, de Primaria Baia Mare, care este beneficiarul lucrarii.
Ioan BOTIS
* Natiune, naratiune, fictiune
Scriitorul român
Scriitorul român isi sterge politicos buzele cu o batista de matase brodata, saltându-si burta peste cureaua din ce in ce mai strâmta a pantalonilor. E multumit. Cartea sa, scoasa intr-un tiraj de 40.000 de exemplare, s-a vândut in mai putin de doua saptamâni. Pe biroul scriitorului român, din impunatoarea vila de pe malul lacului din tara vecina, asteapta nerabdatoare trei oferte de la marile edituri europene pentru a-i cumpara manuscrisul. Acest lucru il indispune putin. O linie imaginara incepe sa prinda contur la radacina nasului. E aceeasi atitudine concentrata, aceeasi tensiune ca in noptile de veghe si ruga, la picioarele reci si insensibile ale muzei. Chelnerita cu degete lungi de pianista ii aduce nota de plata. Peste fruntea lui abatuta de gânduri (oare câte domnite a framântat el din lutul sfarâmicios al cuvintelor, câte crime s-au savârsit sub pana lui, câti generali au câstigat bataliile doar dintr-o miscare violenta a incheieturii lui?) se asterne lumina blânda a jocului de copil. Numara grabit pretul mesei copioase, zabovind putin mai mult asupra bacsisului, cât valoarea unei carti tiparita in editie de lux, pe care il strecoara multumit in buzunarul incapator al chelneritei. Scriitorul român zâmbeste intelegator la iesirea din hotel, acordând un autograf de doua pagini studentei de la filologie care-l urmareste insistent de o saptamâna. Dupa câtiva pasi, nu mai tine minte cum o cheama, desi ea stia pe de rost numele personajelor din trilogia ce-o publicase in vara trecuta. Scriitorul român isi face timp sa asculte drama femeii de serviciu de la Electrica, si-o imprumuta cu bani sa-si plateasca rata la noul automobil luat pe firma unchiului, inginer la aceeasi institutie. Tot el, scriitorul român, isi cheama discipolii in vastele lui apartamente, dictându-le pagini cutremuratoare de la inceputul carierei lui. Pe atunci, le spunea scriitorul român, stateam saptamâni in sir la usile celor unsi de guvernele tarii, cersind bani pentru fiecare fila ce trebuia tiparita pe o hârtie mai proasta decât cea din baile lor de serviciu. Pe atunci, dragii mei, vodka mea de zi cu zi avea gust de stampila electorala. Pe acele vremi, era mult mai bine sa ai o verisoara indragostita de tine, la Prefectura, decât sa ai talent. Talentul ti-l papau chelneritele si manuscrisele ingalbeneau, uitate in sertarele unei comisii de specialitate. Azi, aveti noroc, nu se mai intâmpla la fel. Astfel le vorbea scriitorul român in acea zi de 1 aprilie, anul de gratie 2004, pustilor din grupa mare pregatitoare, de la gradinita cu program prelungit, indemnându-i, cu toata convingerea, sa se faca scriitori români, intr-o Românie a promisiunilor de intâi aprilie.
Emanuel LUCA
Comentariile celorlalți
Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.
Comentează acest articol
Adaugă un comentariu la acest articol.
