CULTURA

* Nudul - eliberat de interdictiile inceputurilor
Femeile goale sunt in stare naturala

* Natiune, naratiune, fictiune
LUMINATIA

* Ma tot mir
Tamisa - Dambovita, via Crasna

* Nudul - eliberat de interdictiile inceputurilor
Femeile goale sunt in stare naturala

Nascuta la 12 septembrie 1982, in Baia Mare, Alexandra Pasca este studenta a Facultatii de Arte Plastice din Bucuresti, sectia Arte Vizuale. Primele expozitii de fotografie le-a avut in 1998-1999, la Galeriile de Arta din Braila. In anul 2000 a obtinut premiul II la concursul de fotografie organizat de ziarul ”Uj szo”. A participat cu lucrari la Targul International de Arta Vizuala Bucuresti (2001), Tabara Internationala de Pictura de la Bekes - Ungaria - si Foto Casa Vernescu (2002), iar in acest an a expus la salile Dalles si Institutul Goethe din Bucuresti.

Inceputurile nudului in fotografie au trecut printr-o perioada de camuflaj, pe alocuri, de scandal. “Primele lui incidente fotografice faceau apel la umbrela picturii: modelele unor Eugen Durieux, A. Calavas, Eadweard Muybridge erau prinse in insectarul . Alibiul acestor nuduri era : fotografiile serveau unor pictori care nu-si puteau permite modele vii!” afirma Andrei Mladinescu. In ultimele decenii, genul s-a eliberat treptat de interdictiile inceputurilor. In mod firesc, tonul l-a dat Occidentul, unde au aparut primele grupuri de nudisti care, din “apostoli” ai unei mode excentrice, se dovedeau tot mai mult inaintemergatorii unui stil de viata.

Nudul – tabu si feminism

In Romania, artistii interesati de nud sunt relativ putini (Ion Grigorescu, Cosmin Bumbut, Alexandra Croitoru). In randul acestora si-a facut intrarea, de putina vreme, Alexandra Pasca. “Decupajele” corpurilor fotografiate de tanara baimareanca au o discretie ce face sa dispara chiar si nuantele de erotism subtil ce caracterizeaza, in general, nudul in fotografia de arta. Deloc lascive, dimpotriva, pe alocuri incarcate cu energie, nudurile Alexandrei au o expresivitate ce induce dorinta privitorului de a completa vizual ansamblul. Lucrarile pe care ni le propune Alexandra Pasca sunt lipsite de o pretiozitate studiata, neavand pretentia de a fi “semnate” de un maestru. Mai varstnicul, mai experimentatul si mult mai titratul Radu Suciu crede, insa, in talentul Alexandrei si in faptul ca tanara baimareanca are un viitor sigur in arta fotografica. Dupa lupte seculare, care au durat mai multi ani, feminismul si-a atins, in linii mari, scopurile (aprecierea apartine Ruxandrei Balaci, pentru ca noi credem ca deja si le-a depasit). Este adevarat ca marele val feminist a determinat schimbari de gandire, a generat conflicte si semne de intrebare. Important ramane faptul ca, pentru femei, feminismul a insemnat preluarea controlului asupra trupului lor, si, prin trup, asupra psihicului. Poate de aceea, nudurile Alexandrei Pasca nu au o conotatie sexuala, nelipsita in trecutul deloc indepartat. “Post feminismul afiseaza de-acum o feminitate nonsalanta, dezinhibata, pretioasa si seducatoare” (Alexandra Balaci). Goliciunea frumusetilor feminine surprinse fie intr-o atitudine angelica, fie intr-una provocatoare nu mai este vazuta demult ca o placere vinovata. Sau, cel putin, inca n-am ajuns sa recunoastem...

“Femeile nude par sa fie in starea lor naturala; barbatii, nu se stie de ce, par pur si simplu dezbracati.” - New York Times ”Desi poate parea bizar, nudul masculin a fost mai tabu decat cel feminin, datorita multiplelor filtre culturale patriarhale pana nu demult in vigoare.” - Ruxandra Balaci “Nudul - inclusiv cel masculin - a devenit, in Vest, la fel de familiar precum McDonald’s.” - Andrei Mladinescu

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
LUMINATIA

Peste satele maramuresene se asterne tacerea, noaptea si frigul. Anul a imbatranit, timpul s-a invechit si incepem sa simtim in maduva oaselor scrumul unui anotimp al mortii. Terminand “cu cele pamantene” (vinul fierbe in butoaie, malaiul a atipit in poduri incapatoare, claile de fan stau cuminti asteptand boturile umede ale vacilor), oamenii acestor locuri se intorc cu fata spre lumina, spre acea promisiune a vietii de dincolo de moarte. Cu lumanari aprinse, cu ofrande si rugaciuni, taranii refac, in fiecare an, la inceput de noiembrie, legatura cu mosii, cu cei care au trecut deja inspaimantatorul prag al mortii. De pe cer, luminile coboara in cimitire, intre crucile vechi, mangaind trupul mormintelor, aducand printre cei vii, umbrele mosilor sfatosi, ale parintilor plecati prea devreme peste intunecata apa, ale nenuntitilor, ale nelumitilor. E timpul in care mai poti simti sarutul bunicii inainte de culcare, mirosul ierbii aplecate de coasa tatalui, imbratisarea celui care a imbracat pe vecie camasa de mire. Sufletele stramosilor vin in aceasta noapte, in satele de unde au plecat candva, in mijlocul celor dragi. De aceea, aceasta sarbatoare, consacrata mosilor, e insotita in mod obligatoriu de ofrande (pomeni) rituale, care au menirea de “a imbuna” pe acesti zei tutelari ai neamului si casei, de a repara anumite greseli din timpul vietii, de a ajuta sufletul celui plecat sa-si gaseasca linistea. Lumanarea aprinsa in aceasta noapte este simbolul luminii, al sintezei materiei cu spiritul: ceara si fitilul reprezinta materia din care se naste flacara spirituala. Poporul roman acorda o mare importanta lumanarii celor morti, menite sa conduca sufletele lor prin intunericul lumii de dincolo. Lumina ei e prezenta atat la inmormantare, cat si la toate sarbatorile de cinstire si pomenire a mortilor “Daca pe lumea asta nu dai lumanare de pomana, n-ai lumina pe lumea cealalta” (A. Gorovei). In noaptea “Luminatiei”, la flacara lumanarilor, se intorc mosii sa vada cat le-au mai crescut nepotii, cum a iesit horinca anul asta, daca li s-a insurat feciorul, daca ne mai aducem aminte de ei.

Emanuel LUCA



* Ma tot mir
Tamisa - Dambovita, via Crasna

Dupa sase ani de eforturi neprecupetite, puse in slujba Coroanei britanice, seful Guvernului insular, Tony Blair, a facut o aritmie cardiaca, resimtind palpitatii si dureri in zona pieptului. Un comunicat de presa anunta ca premierul “s-a simtit putin rau”. Acuzele aduse de presa britanica si opinia publica, ce au condamnat interventia din Golf, se pare ca au exercitat presiuni nedorite asupra inimii lui Blair. Presiuni - de alta natura - a exercitat si Octav Cozmanca asupra liderilor locali ai PSD-ului, in momentul in care s-a constatat ca urnele sunt goale, buletinele de vot neatinse, birturile pline de absenteistii carora li se rupea intr-un loc de Constitutie si norma nefacuta. Mesajul era destul de clar: ori se voteaza la modul serios Constitutia, nu asa la misto, ori viitorul sefilor locali va fi sumbru in cadrul partidului. Dupa sase saptamani de eforturi neprecupetite puse in slujba partidului, care nu aflase de el pana nu l-a uns prefect de Maramures, Ioan Buda a facut un preinfarct. Un comunicat de presa anunta ca prefectul “s-a simtit putin prost”. Cozmanca n-a inteles ce cauta in propozitie cuvantul putin. Un magician a slabit 27 kg dupa 44 de zile in care n-a mancat nimic. Urmarea a fost ca omul a iesit din capsula de sticla, suspendata deasupra Tamisei, in care fusese izolat. E drept ca efortul sau va fi recompensat cu 7 milioane de dolari, pe care-i va primi in schimbul publicarii jurnalului sau, scris in timpul izolarii. Fara sa posteasca, Micky Spaga “s-a simtit putin uzat fizic si psihic”, iesind, ca urmare, din Guvern. Gurile rele spun ca Micky a primit oferte mai mari de 7 milioane de dolari ca sa nu-si publice jurnalul, scris in vremea guvernarii. Trebuie sa recunoasca toata lumea ca ii batem pe britanici aproape la toate capitolele. Buda s-a imbolnavit mult mai repede decat Blair, iar Micky a castigat pe malurile Dambovitei, fara sa slabeasca nici un gram, mult mai mult decat prapaditul de iluzionist atarnat deasupra Tamisei. Unde mai pui ca in raul Crasna curge palinca de la ceva horincii ramase nesupravegheate de niscaiva votanti “anesteziati”, in timp ce pe raurile lor nu curge nici macar ceai adus din fostele colonii sau dominioane. E drept ca ei si-au facut prima Constitutie in 1215, da’ urma scapa turma…

Ioan BOTIS