CULTURA

* ”Unchiul Vanea” - un spectacol la care publicul nu se asteapta
Un Cehov la ospiciu

* Natiune, naratiune, fictiune
SAMEDRU

* Ma tot mir
Toata lumea pierde

* ”Unchiul Vanea” - un spectacol la care publicul nu se asteapta
Un Cehov la ospiciu

Acum o saptamana, Teatrul Municipal Baia Mare a reusit sa ofere publicului baimarean o noua premiera: “Unchiul Vanea”, regia artistica fiind semnata de Gelu Badea, iar scenografia de Gelu Badea si Mihai Valu. Piesa lui A.P.Cehov, cel mai important reprezentant al teatrului realist rus si totodata cel mai mare dramaturg european – dupa Ibsen – al secolului trecut, s-a bucurat de succes.

Drama Unchiul Vanea prezinta un grup de oameni invinsi, in mijlocul carora Vanea reprezinta omul care si-a sacrificat viata trudind pentru un ideal care s-a dovedit a fi fals. Ion Tifor, Wanda Farcas, Dana Moisiuc, Aurora Prodan, Valeriu Doran, Adrian Matioc, Claudiu Pintican, Catalin Mares si Claudiu Maier dau viata unor personaje care populeaza o lume de infranti. Originalitatea spectacolului consta in aceea ca, oferind un alt fel de Cehov, actiunea se desfasoara intr-un ospiciu. Ca in alte drame ale lui Cehov, atitudinile personajelor sunt lipsite de vigoare, tonul general este unul deprimant, oamenii fiind striviti de realitatile vietii, realitati pe care le considera inexorabile. “Vinovatii” Gelu Badea si Mihai Valu au stiut sa profite de faptul ca teatrul lui Cehov refuza formula “piesei bine facute”, realizand un teatru antiteatral, care presupune o simplificare maxima a intrigii. Intr-o lucrare avand ca subiect istoria teatrului am gasit o formulare care pare a fi facuta de unul dintre spectatorii Unchiului Vanea: “Sentimentul tragic cehovian consta in spectacolul acestor fiinte condamnate a continua sa-si traiasca existenta lor cenusie, infrangerea si resemnarea. Si trairea lor este atat de intensa, atat de intim-personala, incat parca personajele nici nu dialogheaza intre ele, ci fiecare personaj, obsedat de problemele lui, de sentimentele, de ideile, de aspiratiile lui, le exprima in tot atatea monologuri. Personajele cehoviene monologheaza tot timpul”. Gavriil Pinte a tinut sa precizeze ca, la fel ca in Don Juan, in Unchiul Vanea nu trebuie cautate neaparat simboluri. Anumite gesturi trebuie doar sa trezeasca stari; nu comporta obligatoriu un simbolism abscons, ce se cere decriptat. Mi-a placut in mod deosebit jocul lui Valeriu Doran si cel al lui Claudiu Pintican, fara sa minimalizez rolul celorlalti actori in realizarea unui spectacol de calitate. Si pentru ca actiunea piesei se desfasoara intr-un ospiciu, am tinut sa aflu si parerea unui specialist. “Sunt absolut de acord cu ce a spus Gavriil Pinte: teatrul baimarean a intrat in secolul XX. Admir ca a spus-o foarte concis. Este un spectacol deosebit, nu numai pentru publicul avizat din Baia Mare, de foarte mare subtilitate, cu care se va iesi la festivaluri si se vor castiga premii”, a declarat Ioan Serban, psiholog, colaborator al Teatrului Municipal pentru partea finala a spectacolului si fost “practicant” de teatru.

”Trebuie oferit publicului un spectacol la care el nu se asteapta. Altfel, e ca si cand ai vedea un meci de fotbal in reluare, cu rezultatul deja cunoscut.” – Gavriil Pinte, regizor. ”Multumim actorilor pentru reprezentatia din aceasta seara. Am avut, pe alocuri, senzatia ca asist la o sedinta a Consiliului Judetean.” – Cristian Anghel, primar. ”Un spectacol bine gandit, ducand aceasta piesa intr-o viziune cu totul si cu totul aparte, inedita si interesanta.” – Valeriu Doran, actor.

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
SAMEDRU

Pana de curand, cand m-am uitat in calendar sa vad cat mai am pana-mi taie persoanele abilitate curentul si telefonul din cauza unor mici neintelegeri financiare, mergeam linistit la serviciu in fiecare dimineata cu aceeasi “uniforma” de canicula, invatat fiind cu soarele baimarean din concediul petrecut pe plaiurile natale. Abia cand m-a atentionat “politicos” tata, c-ar fi vremea sa mai trec pe acasa la o sedinta prelungita de crapat lemne, mi-a rasarit si mie in minte ideea neagra ca-i aproape Samedru, cel care imparte anul in doua anotimpuri: vara, de la Sangiorz pana la Samedru si iarna, de la aceasta data pana la Sangiorz. De aceea, pana pe 26 octombrie, curtea casei trebuie sa fie plina de lemne, asezate cuminti sub streasina surii, ca niste soldati vechi, proaspat ferchezuiti pentru inspectia de dimineata. Se presupune ca aceasta zi a Sfantului Mare Mucenic Dimitrie este inceputul unui an nou, un argument in acest sens il constituie si traditia celtica, unde Anul Nou incepe la 1 noiembrie. La noi, in aceasta zi se serbeaza Mosii lui Samedru, numiti si Mosii de Toamna sau Mosii cei Mari. In ajunul sarbatorii se aprind focuri pe inaltimi, la raspantii, in mijlocul satului, langa ape si in alte locuri unde se considera ca se aduna spiritele. Copiii sareau peste Focul de Samedru, in scop de purificare si vindecare, iar apoi mergeau acasa, luand cu ei taciuni pentru a-i arunca prin livezi, pentru a spori rodul pomilor in anul viitor. Samedru este considerat si ziua soroacelor pentru diferite slujbe, invoieli si inchirieri. Expirau vechile intelegeri facute la Sangiorz si se faceau altele noi, ceea ce constituia un prilej de aldamasuri, veselie, dar si de unele neintelegeri: “La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii” (I. Ghinoiu). Daca tot vine frigul, nu-mi mai ramane decat sa traiesc cu speranta ca vecinul de alaturi are microcentrala si ca va incalzi si peretii apartamentului meu, ca vecinul de sus ma va inunda in iarna asta si cu apa calda, ca pustii din fata blocului nu vor face gripa cand voi deschide eu geamul si ca bunicul va intelege intr-o buna zi de ce refuz eu cu incapatanare sa duc “doua-trei cosuri de lemne uscate pentru atatat focul” la bloc.

Emanuel LUCA



* Ma tot mir
Toata lumea pierde

Fiecare dintre noi recepteaza orice fel de pierdere ca pe una cu valoare de catastrofa. Nu e de mirare ca, in aceste conditii, PSD-ul este ingrijorat de pierderea de imagine pe care o inregistreaza in ultima vreme, din cauza scandalurilor in care sunt implicati ministrii Puwak si Beuran. Colac peste pupaza, s-a mai trantit, cu zgomotul colacului cazut peste latrina, un nou scandal, de care Micky Spaga nu este strain. Pierderile continua pentru partidul aflat la guvernare, treaba mirosind din ce in ce mai tare si mai neplacut. Europa s-a cam prins de unde vine mirosul si a cerut sa se aseze capacul pe colac. Fara sa tina cont de amintita cerere, PSD-ul se straduie sa acopere rahatul si, mai mult, il promoveaza pe Mazare, care-i un tip destul de greu de digerat. Daca unii inregistreaza pierderi de imagine, altii dau vadite semne de pierdere a memoriei. Emil Constantinescu a uitat subit si dintr-o data ca n-a votat Constitutia si ca n-a facut nimic pentru a-i aduce schimbari, sustinand ca modificarile trebuiau facute acum cativa ani. La vremea aceea era mai preocupat de stergerea urmelor fiului domniei sale, implicat in cazul “Tigareta II”. Disparut, initial, ca magarul in ceata, devenit, ulterior, tap ispasitor, ca iedul avea relatii, Trutulescu s-a dovedit a fi, mai nou, un om care nu suporta detentia, din cauza de boala. Ca veni vorba de Constitutie, merita amintita prestatia Irinei Loghin, care i-a indemnat pe copiii unui sat, in care s-a produs artistic, sa nu voteze Constitutia. Chiar si fara indemnul reprezentantei PRM-ului, tot aia era. Da’ ea n-a aflat. Acum cateva zile, fara sa stiu ca americanii au pierdut 30 de soldati in Golf, sinucisi cu totii, mi-am pierdut telefonul mobil si, chiar daca sunt mester in a deregla orice aparat care are butoane, pierderea mi s-a parut ireparabila. Dupa cateva ore, un ins a sunat la redactie, reclamand ca, in urma unei operatii, pe care n-a cerut-o si n-a dorit-o, si-a pierdut testiculele. Pus in fata unor atari pierderi (de imagine, de memorie, de vieti omenesti si de testicule), m-am simtit un privilegiat. Intre timp, mi-am recuperat telefonul…

Ioan BOTIS