CULTURA

* Muzeul Maramuresului primeste 50.000 de euro
Intalnirea europeana a textilelor

* Natiune, naratiune, fictiune
De la Tisa, pan’ la Nisa

* Ma tot mir
Nunta la indo-europeni

* Muzeul Maramuresului primeste 50.000 de euro
Intalnirea europeana a textilelor

In perioada 18-23 septembrie, la Prato, un orasel situat la 20 km de Florenta, a avut loc o conferinta la care au participat reprezentanti ai muzeelor europene si nu numai (au fost prezenti si muzeografi din SUA, Japonia si Africa de Sud) cu profil textil.

Muzeul Maramuresului a fost reprezentat la Prato de catre directorul institutiei, Grigore Man, care a dat curs unei invitatii a muzeului italian. Important este faptul ca vizita s-a soldat cu “intrarea” Muzeului Maramuresului – singurul muzeu din Romania, ca de altfel, din tot Rasaritul Europei - in familia muzeelor europene de acest profil.

Daca noi nu vrem, Europa ne vrea

Intalnirea europeana a muzeelor cu patrimoniu textil s-a desfasurat pe mai multe sectiuni. Important este faptul ca s-a pus problema situatiei muzeelor de acest profil in momentul actual si de viitor. Specialisti din cele zari au hotarat ca Muzeul, ca institutie, nu trebuie doar sa expuna trecutul, ci sa si pregateasca viitorul. “In acest sens, noi avem Muzeul Etnografic, unde avem o colectie foarte importanta de costume populare”, a declarat pentru GAZETA, Grigore Man. Vizita in patria exilatului Ovidiu s-a soldat cu punerea la punct a doua programe de dezvoltare. Muzeul Maramuresului “a prins” un program pe care il va coordona, avand ca parteneri doua muzee, unul din Italia si celalalt din Marea Britanie. “Suntem inca in stadiu de obtineri de aprobari, dar, in principiu, ele sunt obtinute. Ni s-a propus ca acest program sa fie in valoare de 300.000 de euro, dar n-am putut sa acceptam, pentru ca trebuia depusa o contributie de 5% si noi nu ne permitem. Partenerii nostri in acest program au acceptat propunerea noastra de reducere a valorii proiectului la jumatate, fiecare urmand sa primeasca 50.000 de euro”, afirma, cu o unda de regret in voce, Grigore Man. Intrarea in proiect s-a facut, totusi, bine. Cei care au facut armata isi aduc aminte de una dintre formularile cazone celebre: “Daca nu stii, te invatam; daca nu poti, te ajutam; daca nu vrei, te obligam!” Situatia unei Europe pe post de sergent intre bibani se aplica si in domeniul culturii, pentru ca acelasi Grigore Man afirma: “Sunt sigur 99,9% de faptul ca proiectul va fi aprobat. Uniunea Europeana ii obliga sa-si ia parteneri din Est. Pana acum, nu i-a obligat nimeni. E o conditie de baza si de aceea ne-au luat ca parteneri”. Una peste alta, Muzeul Maramuresului a obtinut doua burse pentru doi specialisti (pe care inca nu-i are) in restaurari de textile la Universitatea londoneza. “Despre al doilea program, nu va pot da multe detalii, pentru ca informatia se fura. Tot ce pot sa va spun este ca va fi un program de modernizare a componentei textile din cadrul Muzeului Judetean”, a afirmat directorul institutiei amintite.

Textile invizibile si camasi din urzici

“Dincolo de participarea la aceasta conferinta, am realizat ceva si mai important. Am legat relatii cu oameni din Italia si din alte tari. Propuneri concrete am primit din partea slovenilor, slovacilor si, bineinteles, din partea italienilor care au venit cu o propunere mai speciala: un consilier cultural al unei provincii din Italia mi-a facut o invitatie, ca sa vad cum gandesc ei, cum pun in practica ideea de turism cultural si cum se desfasoara activitatea in institutiile muzeale. Ideea este sa-si cunoasca trecutul si sa se lege de locurile natale”, afirma Grigore Man. N-avem suficient spatiu pentru a relata parte din experienta traita de directorul Muzeului Judetean Maramures in Italia; amintim doar ca o profesoara universitara din SUA a promis ca va veni cu studentii domniei sale in Maramures, ca un ghid italian a scris o carte despre “locuri italiene” bazata pe relatarile unor persoane cu capacitati paranormale, ca cele mai minunate confectii, receptate pozitiv de corpul uman, sunt cele din urzici si canepa, ca s-au inventat textile “invizibile” si ca, in cadrul unor circuite turistice, consiliul provincial (un fel de Consiliu Judetean la noi) asigura 50% din masa de pranz a excursionistilor. Urzici avem, tunelul lui Cosma maine-i gata, Moisei si Sapanta este, agroturismul este minunat si, ca urmare, avem un viitor sublim precum camasile obtinute de occidentali prin tehnologii spatiale. Invizibil…

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
De la Tisa, pan’ la Nisa

Cum nu se da luat tapinarul de langa uiaga de spirt, scriitorul de la OJT, politicianul din scaunul tapitat, sindicalistul revoltat de langa Prefectura, tot asa nu se mai lasa borseanul, viseuanul si osanul dus de pe malurile Senei. Acolo, maramureseanul redescopera rotacismul limbii romane, arta lui Brancusi, filosofia lui Cioran, teatrul lui Ionesco. E o chemare spre marea cultura, altfel nu-mi explic cum poti abandona spatiul mioritic (deal-vale, manea-latino, castane-bere) fara sa duci acolo un ghiul, o piesa de rezistenta de la fostul CAP, o insigna de pionier. Gandesc si parintii celor plecati ca e normal ca in procesul de aderare la UE si la structurile nord-atlantice, progeniturile lor sa faca un serviciu tarisoarei uitate intr-un colt de lume. Asa ca, in fiecare pachet trimis din spatiul european, unde oamenii de rand isi beau cafeaua pe euro, pun cate un teanc de amenzi, procese verbale, citatii, spre a intelege mai bine cei de acasa legile europene. Stau acolo pana aprofundeaza constitutia tarii respective si cunosc indeaproape gradele jandarmilor. Dupa aceste studii, se intorc tinerii in satele pustii, hotarati sa puna umarul la accelerarea procesului de reforma. De aceea se incepe cu “infrastructura” gospodariei. Cu banii castigati intr-o luna reusesc sa-si paveze cu marmura curtea parinteasca, pentru a da bine cu inalta cladire ce-si intinde plictisita umbra peste casa mica din barne. Acolo, in micul palat, isi amenajaza un muzeu al calatoriilor lor prin vestul batranului continent. Pe coloratele cergi de lana (mostenire de la o raposata ruda) se pot admira: una bucata ambalaj de whisky, o oglinda luata suvenir dintr-o parcare din Italia, o ceasca de cafea, cu tot cu farfurie si lingurita, inscriptionata “Bar du Sport Montpellier”, doua telefoane mobile, nedumerite ca n-au semnal de satelit frantuzesc, asteptand cuminti sa fie decodate. Pe dalele de marmura din curte, un porc ingrasat pentru intoarcerea fiilor adunatori, se scarpina de numarul de inmatriculare cu stelute albastre al unui automobil parcat neregulamentar langa caruta cu doi cai putere. Ne pregatim de aderare... cu solul primitor in care rodeste samanta de hamburger, coca, miros de second-hand, multumind in gand guvernului ca ne mai permite sa ne pastram acelasi salariu de 20 de ori mai mic decat dincolo, caci numai asa n-o sa reusesc niciodata sa-mi pun microcentrala si termopane la tara, conservand specificul arhitecturii maramuresene.

Emanuel LUCA



* Ma tot mir
Nunta la indo-europeni

Pe vremea lui Ceasca, toata lumea invata, din manuale scrise de specialisti in secere si mai mult in ciocane, despre faptul ca familia este celula de baza a societatii mutulateral dezvoltate. In minunatul spatiu geo-politic pe care-l locuim, familia a aparut inca din vremea in care piatra tinea loc de secera, ciocan, coasa si haranfogaua. Taman se trecuse de etapa in care ginta matriliniara (in care numai mama era cunoscuta) si ginta patriliniara (in care numai tatal era cunoscut) fusese inlocuita cu familia monoparentala. Pastrand obiceiurile neolitice, tiganul rege al rromilor din Romania penticostala si-a vandut - pentru 200 de porci mancati la nunta - printesa, fiica proprie si personala, unui conational de aceeasi etnie, ca termenul de specie se refera la grohaitorii cu portocale-n gura. O tipa, care cica-i raportorul Romaniei pentru UE, s-a scandalizat pe motiv ca fata e prea mica si ca s-a petrecut si un viol, ca barbaria n-a disparut din tara lui Dracula si ca autoritatile romane e mute, surde si perverse. Europa ar trebui sa fie mai atenta la pastrarea traditiilor si sa nu uite ca pe vremea cand cucutenienii slefuiau falusuri din os, Bruxelesul era sub apa. Ce daca nunta la tigani nu-i ca la ei? si ce daca gaborul isi bate piranda cu biciul? Daca asa cere traditia… Pentru bani, si ursu’ joaca, motiv pentru care un tip pe nume Ursu a fost nas mare la violul cu pretentie de nunta. N-ar fi nici o problema daca individul in cauza n-ar fi fost, cu ceva vreme in urma, seful Politiei Romane. Pana la urma, nu-i de mirare nimic. si-n alte tari se petrec lucruri ciudate. Indienii din Madras si-au “cununat” animalele, un saudit s-a casatorit cu patru femei in aceeasi zi, niste albanezi si-au vandut un copil, rezultat in urma unei casatorii fructuoase, pentru un televizor color si pana la urma, casatoria asta, de tip el cu ea, nu-i mare scofala. Specialistii Universitatii din Bremen au demonstrat ca oamenii cu orientari homosexuale sunt mai buni in politica. D-aia Anna Lindh a fost asasinata, premierul cecen Anatoli Popov a fost otravit si Nastase se uita urat la “casatoria” liberalo-pedista. Bine ca mai avem traditii si rau ca n-avem suficienti homosexuali in Guvern.

Ioan BOTIS