CULTURA

* Artisti din Austria, Ucraina si Romania au expus la Galeriile U.A.P.
Fotografii de arta spun adio U.A.P.

* Ma tot mir
Saptamana sarbatoreasca

* Natiune, naratiune, fictiune
ARMINDENUL

* GAZETA va recomanda
Cartea saptamanii
Despre razboi si pace

* Artisti din Austria, Ucraina si Romania au expus la Galeriile U.A.P.
Fotografii de arta spun adio U.A.P.

Vineri, 2 mai, a avut loc vernisajul unei inedite expozitii de fotografie, manifestare organizata de catre Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Monumente Maramures si Fotoclubul “7 zile”. Au expus lucrari Cosmin Bumbut, Voicu Bojan, Petrut Calinescu, Vasile Dorolti, Silviu Ghetie, Alexandru Paul, Bernhard Seidel, Gheorghe Breban, Oleg Tishkovets si Rene Triebl. Fotoclubul “7 zile” are o activitate unica in tara si foarte probabil in tot sud-estul Europei.

Ideea unei tabere pentru artistii fotografi i-a apartinut lui Silviu Ghetie, apoi cativa prieteni ai fotografului baimarean s-au raliat acestei initiative. Prima editie s-a desfasurat in Negresti, urmatoarele trei (incluzand-o pe cea incheiata saptamana trecuta) desfasurandu-se la Sighetu Marmatiei. Fotografii au fost cazati la Muzeul Satului din Sighet pe perioada taberei, iar fotografiile au fost realizate in toate satele din Maramures.

Fotografii care si-au expus lucrarile la Galeriile U.A.P. au profesii si preocupari diferite: Alexandru Paul este operator (a obtinut un premiu la Palme d’Or), clujeanul Voicu Bojan este sef de editura, Bernhard Seidel este un om de stiinta austriac care a cantat cu Joan Baez si a carui pasiune o reprezinta studierea broastelor si a tantarilor, sibianul Gheorghe Serban se ocupa cu promovarea fotografiei romanesti pe Internet, iar despre arhitectul ucrainean Oleg Tishkovets am mai scris de curand. Pentru baimareni, Cosmin Bumbut, Silviu Ghetie si Vasile Dorolti sunt nume ce nu mai au nevoie de nici o prezentare.

Supararea fotografilor

In cele sase zile cat a tinut tabara de pictura supararile artistilor fotografi au fost legate de faptul ca a fost frig, ca au fost plouati prin satele maramuresene prin care au trecut si ca li s-a spart presoul de cafea. Marea suparare a aparut insa abia la sosirea in Baia Mare. Uniunea Artistilor Plastici nu a sprijinit in nici un fel tabara de fotografie dar, pentru a-si demonstra existenta, a perceput o taxa pentru inchirierea Galeriilor pentru vernisaj. “Ne-au pus sa platim sala aia pe care n-au reusit s-o zugraveasca de zece ani. Nici n-au vrut sa ne lase sa ne expunem lucrarile pana nu le-am dat banii in mana, cu toate ca le-am promis ca le viram banii in cont. Toti suntem foarte suparati, motiv pentru care nu vom mai expune niciodata acolo”, a declarat dupa vernisaj unul dintre expozanti. Aceasta fiind situatia, nu ne ramane decat sa va recomandam cu caldura sa nu ratati probabil ultima expozitie de arta fotografica gazduita de Galeriile U.A.P.

Ioan BOTIS



* Ma tot mir
Saptamana sarbatoreasca

A mai trecut o saptamana linistita peste o Romanie amortita. Oamenii au incercat sa mai uite de necazuri sarbatorind, dupa putinta, Pastele si candva apreciata zi de 1 Mai. Prilej de glorificare a conducatorilor iubiti in alte vremuri si de betii proletare, Ziua Internationala a celor ce muncesc a fost sarbatorita si anul acesta in mod traditional cu mici si bere. Chiar daca numarul celor care muncesc in Romania este intr-o continua scadere. Asa se explica si initiativa partidului de guvernamant de a oferi bere gratis clasei muncitoare la sediul PSD din Bucuresti. Costurile sunt mici comparativ cu castigul electoral obtinut. Cum era si firesc, s-au inregistrat mai multe cazuri de intoxicatie alimentara. Dovada a nivelului ridicat de trai pe care romanii il inregistreaza sta faptul ca pana si cainii au suferit in urma abuzurilor alimentare. Pentru ca aducerile aminte sa fie cat mai complete, am fost informati ca un maghiar a inceput filmarile la o productie cinematografica intitulata “Ceausescu si Poporul”. Filmul va fi o parodie la adresa “epocii de aur”. Ca tot am ajuns sa pomenim de un maghiar, trebuie amintit ca s-au intensificat actiunile celor ce-si doresc autodeterminarea urmasilor lui Arpad din Transilvania. In contrapartida, Gheorghe Funar a reusit performanta de a amenda Consulatul Ungariei din Cluj, orasul de bastina al fetelor de la Ckeeky Girls, acuzate ca ar fi deturnat intr-un avion atentia pilotilor de la treaba cu mansa, dupa ce au pus ele mana pe mansa, moment in care pilotii au scapat de sub control situatia si avionul. Mult mai legate de glia strabuna decat de spatiul aerian al altor tari, prostituatele din Hunedoara s-au adaptat economiei de piata, multumindu-se cu siderurgistii locali de la care percep taxe pentru prestarile de servicii efectuate, cu scadenta in ziua de chenzina. Nu prea mai exista comenzi pentru combinatul siderurgic, dar oferta pentru siderurgisti se mentine bogata si diversificata. Ceva mai in rasarit, in tara in care a fost descoperit mormantul lui Gilgamesh, “fetitele” arabe, satule de dictatura care le-a ingradit dreptul la exprimare si practica, au lansat o ofensiva de proportii impotriva ocupantilor straini. In Irak mai sunt si ceva romani. Nu stim in ce masura romanii vor participa la luptele corp la corp cu araboaicele, dar stim ca nici una dintre cele cinci zone de ocupatie in care va fi impartit Irakul nu va fi administrata de romani. Polonezii vor primi in administrare una dintre zone. De ce n-om fi fost si noi catolici? Ca de straduit ne-am straduit sa fim mai catolici decat papa (care-i polonez) in razboiul de curand incheiat. Poate o fi de vina si Verheugen asta, care n-a avut alta treaba decat sa foloseasca cuvinte de scadere la adresa liderilor politici de la Bucuresti. Ma consolez cu faptul c-o sa-l ia la rost primul nostru ministru: “Ce coruptie la nivel inalt, ma baiete? Arata-mi unul si-l mananc”. Toata treaba asta parca pute. Si se face tot mai cald…

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
ARMINDENUL

Studentii cauta prin buzunar ultimii bani ramasi de la cheful de saptamana trecuta, isi vand casetofonul, colectia de tricouri cu Metallica si pornesc spre 2 Mai; nostalgicii vechiului regim, isi pun pe cap sepcutele cu cozoroc scurt si carnetul de partid cu scoarte rosii in buzunarul de la piept si ies la tarina; minerii fac inca un chef cu vodka inainte de disponibilizare, bugetarii se pregatesc cu avant de munca, gazetarii isi ascut creioanele… “Mai e Rai” – spune o vorba veche, din popor. Ziua dedicata zeului vegetatiei, protector al vitelor, cailor, holdelor semanate, viilor si livezilor se numeste Armindeni in Transilvania, Banat, Bucovina si Moldova, unde este celebrat la 1 mai, si Sangiorz in Muntenia si Oltenia, unde este praznuit la 23 aprilie. In tara Lapusului, aceasta sarbatoare se celebreaza de Rusalii. Obiceiurile se pastreaza in toate zonele, indiferent de data sarbatorii, chiar daca ritualul a fost contaminat cu diverse elemente specifice locului. Principalele secvente ale acestei sarbatori sunt: impodobirea cu ramura verde, substitut al zeului vegetatiei, a stalpilor portilor si caselor, a intrarilor in adaposturile vitelor si in alte anexe gospodaresti pentru protectia oamenilor si animalelor de fortele distrugatoare ale spiritelor malefice; implantarea in curte, in mijlocul satului, la stana de oi, in tarina, intre hotare a unei prajini inalte cu ramuri verzi in varf sau chiar a unui arbore intreg, curatat pana spre varf de crengi si impodobit cu cununi de flori si spice de grau numit Arminden, Maial, Pomul de Mai; organizarea petrecerilor campenesti, la iarba verde, la padure, la vii si livezi unde se manca miel fript si se bea vin rosu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sangelui si apararea oamenilor si vitelor de boli, in special de ciuma. Tot in aceasta zi, tinerii se rostogolesc (tavalesc) prin iarba, pentru a fi sanatosi ca si iarba noua, se spala pe maini si pe fata cu roua pentru a fi curati. Femeile striga pe nume strigoii, pentru a-i impiedica sa fure mana vitelor cu lapte si belsugul holdelor semanate. Se poarta pelinul la palarie, in san, in buzunare, se impodobesc ferestrele si icoanele cu ramuri sau frunze de pelin, intr-un ritual apotropaic. Local, Armindenul se considera inceput de vara si limita calendaristica pana cand se mai putea semana porumbul. Simbolistica ramurii verzi sau a Pomului de Mai a fost atenuata de traditia inspirata de episodul din Noul Testament al omorarii copiilor de Irod. Conform legendei, dupa ce ar fi taiat o zi intreaga capetele copiilor, mergand din casa in casa, ar fi pus seara, ca semn, o ramura verde la locuinta unde au ajuns si de unde urma sa inceapa a doua zi macelul. Dar, in timpul noptii, oamenii au pus ramuri verzi la toate casele, inseland pe Irod si salvand pe pruncul Iisus. Daca ati trecut cu bine de Paste, de miel si oua rosii, de vin, de pelin si de sticla cu horinca agatata in varful Pomului de Mai, bucurati-va… e luni, ne-am intors la serviciu…

Emanuel LUCA



* GAZETA va recomanda
Cartea saptamanii
Despre razboi si pace

Motto: Pentru cei care nu l-au incercat – razboiul este placut

Mereu prezenta, din zorii omenirii si pana in zilele noastre, ideea spectrului negru al razboiului ce ameninta serenitatea, blandetea si starea de normalitate a pacii capata acum conotatii distincte. Un filosof olandez din evul mediu, pe numele sau Erasmus din Rotterdam, subtil cunoscator al artei razboiului (cu cunostinte dobandite in special de la strategii antici) prezinta, in paginile unei carti reduse ca dimensiuni, intreaga tipologie a declansarii, desfasurarii si consecintelor razboaielor de-a lungul vremilor. In debutul cartii sale, Erasmus face o prezentare mai mult decat elocventa grozaviilor produse de razboi : “Daca printre lucrurile omenesti exista vreunul de care trebuie sa ne apropiem cu sovaiala, mai mult, de care trebuie sa fugim cu orice chip, blestemandu-l si respingandu-l cu oroare, acela este, fara indoiala, razboiul, decat care nu exista nimic mai nelegiuit, mai dezastruos, mai plin de primejdii si cu urmari mai durabile, mai monstruos si mai total nedemn de un om, ca sa nu spun de crestin…” Este luat apoi in discutie motivul divin al creatiei omului: Pe fiecare dintre celelalte vietuitoare Dumnezeu le-a prevazut cu arme proprii: “furia taurilor a inarmat-o cu coarne, mania leilor cu gheare, cocosilor le-a dat pinteni…”. Numai pe om natura l-a facut gol, slab, plapand, neinarmat, cu carnea delicata, cu pielea neteda. Natura a voit apoi ca omul sa datoreze binefacerea vietii nu atat siesi cat bunavointei altora, pentru ca sa inteleaga ca este facut pentru prietenie. De aceea Dumnezeu a creat omul, ca pe o imagine a sa, anume ca acesta, asemenea unei divinitati pamantene, sa aiba grija de bunastarea tuturor. Acest lucru il simt pana si animalele, deoarece le vedem nu numai pe cele pasnice, dar si panterele si leii, precum si fiarele mai salbatice decat acestea , recurgand, in caz de mari primejdii la ajutorul omului. El este asadar, pentru toti, ultimul azil, el este cel mai sfant altar pentru toate, el este ancora sacra pentru oricine. GAZETA va recomanda aceasta carte ca pe una care ar avea menirea de a va readuce la crudul cotidian, dupa mirifica sarbatoare a Invierii. Un prezent din care nu putem si, poate, nu avem dreptul sa evadam.

Emanuel LUCA