CULTURA

* Orasul artistilor pe harta lumii: GAZETA vă prezintă o fabuloasă poveste despre arta, viata boema, prejudecati, sicane si dueluri in celebra Colonie a pictorilor din Baia Mare.

* Saptamana Patimilor

* Renasterea Manastirii Peri: Cea mai mare dorinta a romanilor din dreapta Tisei este renasterea Manastirii Peri, locul unde s-a tradus pentru prima oara Biblia in limba romana.

* Cartea saptamanii - Raiul de taina al ortodoxiei

* Ma tot mir - Curling romanesc – “N-are rost sa ne mai ascundem dupa unghii, vorba lui Gica Hagi. Suntem un model pentru toate natiile lumii. De-o vreme incoace putem admira evolutiile de exceptie ale unor sportivi de ambele sexe intr-un sport ce se bucura de o mare popularitate in randul natiilor cu un nivel de trai ridicat: curling….”

* Orasul artistilor pe harta lumii

Istoria intregii picturi nu este altceva decat istoria diverselor modalitati de perceptie si traire vizuala, istoria acelor puncte de vedere din care omul a privit si a vazut lumea. La sfarsitul secolului al XIX-lea, a luat nastere Colonia Pictorilor de la Baia Mare. Pictura dominanta, pe plan european, a perioadei premergatoare a fost impresionismul. Despre pictorii impresionisti s-a spus ca s-au lasat condusi de subiectivitatea lor in fata spectacolului oferit de natura. Procesul de creatie al artistilor din grupul oficial de la Baia Mare a actionat invers: imaginatia lor s-a substituit realitatii, renegand in acest fel posibilitatea interdependentei dintre om si realitate. In tot cursul secolului al XIX-lea, artistii din Transilvania au fost nevoiti sa migreze - si nu o data sa emigreze - in cautare de lucru. Nimic nu permitea sa se prevada ca un tanar pictor münchenez, originar din Maramures, expatriat in 1878 in Bavaria, va contribui in mod cu totul neasteptat la schimbarea desfasurarii artei in Transilvania. La inceputul secolului trecut, Baia Mare a fost identificata cu artistii care dispuneau, conform unor statute, de “Colonie”, de “Scoala libera”, de edificii care adaposteau atelierele de pictura, de respectul consiliilor comunale si al primarilor, de cel al negustorilor in general, al celor de tablouri in special, si de admiratia evlavioasa a unei intelectualitati provinciale, pentru care imaginea in sine a naturii era primul si ultimul model de arta, insasi substanta acesteia. Viata “colonistilor” a cunoscut, inca de la inceput, pe langa realizari incontestabile, framantari si dispute, insotite de picanterii firesti unui mediu artistic, care au dat savoare si culoare existentei orasului. In inima orasului se contureaza o oaza de verdeata ce-ti taie respiratia nu numai prin frumusete. Emotia e data de umbrele unor mari artisti care si-au petrecut viata pe sub boltile verzi ale Coloniei Pictorilor. Pasesc cu sfiala pe dalele pietruite pe care si-au purtat pasii Hollósy Simon, Ferenczy Károly, Thorma János, Ziffer Sándor si atatia altii, spirite vizitate de muze, artisti si profesori care au facut, prin arta si munca lor, ca Baia Mare sa devina celebra in lume inca din secolul al XIX-lea.

Ateliere din impozitul pe bauturi

In 1896, Hollósy Simon, fondatorul Scolii Particulare de Pictura din München, era preocupat de gasirea unui loc pentru o scoala de vara, unde studentii sa beneficieze de un peisaj iesit din comun in vederea indeplinirii unor cerinte pedagogice conforme cu noile tendinte artistice. De loc din Sighet, Hollósy nu cunostea prea bine Baia Mare, dar ii avea ca studenti pe Thorma János si Réti István - doi baimareni care i-au descris frumusetea imprejurimilor orasului si l-au convins sa accepte invitatia primarului Olivér Turman de a petrece vara in oras, impreuna cu studentii lui. Mai mult, primarul baimarean le-a oferit si bilete de tren gratuite de la frontiera pana in oras. Nascuta o data cu sosirea primului grup a lui Hollósy, Colonia a atras sistematic elevi, studenti si artisti si s-a ajuns la stabilizarea permanenta a unui numar important de artisti. In acest fel s-a creat o colonie permanenta ce a dobandit identitate fizica prin terenul oferit de Consiliul Orasenesc din patrimoniul gradinii publice, in suprafata de 3ha de vegetatie luxurianta. Primele doua ateliere de creatie plastica au fost finalizate in 1901. Ironia face ca sursa financiara pentru constructia lor a provenit din impozite locale pe bauturi alcoolice. Istoria cunoaste si alte impozite ciudate: grecii au construit temple din banii stransi de prostituate, iar un imparat roman, autorul remarcii ca “banii n-au miros”, a introdus impozitul pe toaletele publice. Fiecare impozit pastreaza un specific local…

Duelul dintre maestru si elevi

In mod paradoxal, Hollósy, pictorul fara de care n-ar fi luat fiinta Centrul Artistic de la Baia Mare, a fost aproape eliminat din orizontul artistic al orasului chiar de catre cei ce au beneficiat de indrumarile si reputatia lui. “In istoria artei nu este un fenomen necunoscut ca maestrul mai mic, popularizatorul unei tendinte noi, sa aiba o influenta mai percutanta decat deschizatorul de drumuri”, sustine istoricul de arta Németh Lajos. Inca din a treia vara petrecuta la Baia Mare, Hollósy a inceput sa se indeparteze de vechii sai elevi si prieteni. Spre consternarea bravilor cetateni ai orasului, incetul cu incetul s-a aflat ca “sotia” lui Hollósy nu-i era de fapt sotie, casatoria nefiind legala. Dupa un an, Hollósy s-a reintors neinsotit. Singuratatea artistului este insuportabila, motiv pentru care Hollósy a fost impresionat - si nu numai - de o casierita originala din Linz. Prietenia lor a devenit tema preferata de discutie a intregului oras, societatea selecta devenind tot mai rezervata fata de artist. Réti, Thorma, Ferenczy si Grünwald, bine introdusi in structura sociala a orasului, s-au indepartat de maestrul lor de odinioara. Tensiunile au culminat intr-o seara de sambata cand, dupa cateva schimburi dure de replici intre sotia lui Hollósy pe de o parte, Thorma si Réti pe de alta parte, maestrul i-a provocat pe cei doi la duel. Si pentru ca artistii sunt oameni de cuvant, duelul a avut loc. Recunoscand rolul decisiv al lui Hollósy in constituirea scolii de pictura de la Baia Mare, vorbind dupa cativa ani despre maestru, Réti afirma: “La urma urmelor, insa, a trebuit sa recunoastem ca granitele capacitatii lui Hollósy s-au dovedit in realitate mult mai inguste decat ne-am imaginat in vremea entuziasmului nostru tineresc. Ne-am dat apoi seama ca sterilitatea si incapacitatea lui artistica se datorau, pe langa stilul de viata, pe de o parte lipsei de vointa, pe de alta lacunelor din cultura sa”. In replica, Hollósy, care sustinea ca soarele s-a invartit pentru el in fiecare zi doar pentru a creste barbati din copii si dusmani din prieteni, afirma: “Azi pot sa spun: pe cat i-am iubit, pe atat mi s-a facut greata de ei. Imi pare rau ca in schimbul prieteniei noastre ei au pretins un pret pe care eu n-am fost dispus sa-l platesc”.

Paris – Baia Mare – Budapesta

In perioadele 1910-1912, respectiv 1967-1973, s-au construit noi ateliere ce au completat patrimoniul coloniei. Patronimul de “Colonie a Pictorilor” va deveni atat de uzitat, incat il gasim consemnat in inscrisuri topografice de prin 1930. Scoala artistica de la Baia Mare a atras trei categorii de participanti: colonisti temporari, rezidenti si creatori de obarsie locala. Ponderea majora a apartinut la inceput colonistilor temporari, ce includeau studentii Scolii lui Hollósy si cativa artisti deja formati, care intre 1896-1901 au luat parte la programele de vara organizate din mai pana in septembrie. Din 1902, Hollósy se retrage, dar drumul era deja deschis. Baia Mare inceteaza sa fie doar o colonie temporara din anii 1912-1914, cand structurile institutionale devin stabile si permanente prin trecerea de la colonie spre invatamant artistic propriu si organizare profesionala specifica a artistilor rezidenti. Réti István spunea ca a devenit o tendinta generala intre tinerii artisti ca “in fiecare iarna sa te duci la Paris sa inveti, sa vezi, chiar traind in cea mai mare lipsa, apoi, vara, sa mergi la Baia Mare sa pictezi, iar toamna sa faci expozitie cu vanzari la Budapesta”. Profesorii care au continuat scolile de vara la Baia Mare au fost Grünwald Ivány Béla, impreuna cu Thorma János, Ferenczy Károly si Réti István. Cheltuielile studentilor erau reduse, intrucat nu exista o taxa pentru frecventarea scolii, ci doar se adunau sumele necesare intretinerii atelierelor. Un reper important in timp sunt cele doua volume dedicate scolii baimarene, aparute la Miskolcz in 1927, care au pus aceasta scoala in circuit european. Activitatea artistica a avut doua hiatusuri importante in perioada celor doua razboaie mondiale, dar cel mai mare recul l-a cunoscut intre anii 1980-1989, cand a fost lichidat Liceul de Muzica si Arte Plastice si sistemul politic a exercitat o mare presiune asupra intregii societati.

Sicane intre artisti

Nici lumea artistica nu e ferita de desertaciunile omenesti, admiratia stand alaturi de invidie, viata boema alaturi de prejudecati si geniul alaturi de micime sufleteasca. Artistii sunt si ei oameni, cu bune si rele. Nu putine sunt exemplele care ne arata ca un artist este un om, dincolo de geniu si arta. Micile sicane pe care si le faceau unii altora, atunci adevarate drame, acum doar istorii ce starnesc zambete, circula si astazi printre locuitorii coloniei. Nesfarsitele dispute dintre Mikola András si profesorul sau Ziffer Sándor sunt de notorietate. Nu se stie sau nu se spune de unde a pornit dusmania, cert este ca ei se aflau mereu pe baricade opuse. Gurile rele spun ca Mikola povestise ceva despre Ziffer cu niste baieti de la Secu, care, in acest caz, nu era manastire. O istorie ilara este cea in care Mikola i-a jucat o festa lui Ziffer. In preajma artistilor din colonie existau cativa oameni cu chipuri aparte care serveau ca modele. Unul dintre ei, un batran cu o barba care ii dadea un aer deosebit, i-a fost model intr-o zi lui Mikola. Afland de la acesta ca urmeaza sa pozeze lui Ziffer, Mikola András i-a sugerat sa mearga sa se tunda si sa-si dea jos barba spunandu-i ca nu se poate prezenta in fata ditamai profesorului in asa hal de neingrijire. Omul, naiv si fara sa poata fi acuzat de nimic, l-a ascultat pe maestru si “s-a pus la punct”. Cand l-a vazut, Ziffer s-a luat cu mainile de cap. Ce sa mai faca cu bietul om? Tuns, ras si frezat, chipul omului devenise cu totul altul si nu mai prezenta nici un interes. Ziffer Sándor – un evreu hatru – este personajul a nenumarate snoave. Se spune ca intr-o zi s-a intalnit cu rabinul caruia i-a recunoscut ca s-a botezat la romano-catolici. Intrebat de catre rabin din ce motiv a renuntat la religia lui si s-a convertit la catolici, artistul i-a raspuns: “Schiop sunt, surd sunt, pictor sunt, sa mai fiu si jidan?”

Epicentrul creatiei

Intre branduse si tufe de “bulgari de zapada”, cladirile coloniei adapostesc locuintele pictorilor Alexandru Sainelic si Nicolae Balaj precum si atelierele a 15 artisti plastici locali. In cladirea veche a Scolii de Pictura lucreaza designerii Petru Hutira si Stefan Schneller, picteaza Valentin Muste, Mihaela Ganta, Nicolae Suciu, Traian Hrisca si Mircea Bochis si creeaza artistii plastici Judit si Gheorghe Craciun. Ateliere mai recent construite sunt gazde pentru sculptorii Törös Gábor, Kádár Károly, Nicolae Balaj si Traian Moldovan, a pictorului Mihai Olos si a familiei de artisti plastici Cristina si Aurel Cucu. Lucrarile textile, ceramica, tablourile sau sculpturile au ca punct comun aceste ateliere “bantuite” de muze, colonia pictorilor constituind epicentrul creatiei artistice din oras. Nu multe orase romanesti se pot lauda cu asemenea densitate de “minti luminate”, dovada stand faptul ca, in anul 1900, Baia Mare aparea consemnata pe o harta a celor mai importante colonii artistice din lume.

Domnisoara Pogány

Nu intotdeauna valoarea este direct proportionala cu celebritatea. O artista de valoare mediocra, eleva a scolii baimarene de pictura, sotie de ziarist si traitoare in cunoscuta asezare Somcuta, respectand moda vremii, a ajuns intr-o localitate destul de cunoscuta in epoca, Paris, unde l-a cunoscut pe Brancusi. In ale carui gratii a intrat… Rebelul elev oltean al francezului Rodin a fost fascinat de ochii, nurii si alte cele ale somcutencei Margit. Ochii migdalati, de origine asiatica, au fost eternizati de artistul cu guba si itari intr-o sculptura cunoscuta azi in toata lumea. Nurii mai putin. Pentru o relatie de doi ani, ferestrele sufletului sunt de ajuns. In cele din urma, redevenind terestru, Brancusi a deschis ochii. Sotia lui Thorma János, Margit, s-a bucurat de o mare “popularitate”, castigata prin aplicarea procedeelor patentate de o celebra inaintasa in ale meseriei, Maria Magdalena. In restul timpului, Kiss Thorma Margit picta. Diferenta de varsta intre cei doi era apreciabila si deloc in favoarea lui János, care, inainte de a fi sot fusese profesor. Mariajul celor doi s-a desfasurat tumultos pe parcursul a opt ani. Un autoportret in care Thorma János si-a pictat coarne de berbec spune multe despre comportamentul rudei sale indepartate, devenita sotie, confirmand barfele vehiculate de gura targului. Ramasa vaduva, Margit si-a continuat viata ritmata de aceleasi trepidari pana in momentul in care locomotiva gandirii logice a deraiat. Au urmat nopti bantuite de demoni si zile chinuite de remuscari. Ratacind prin biserici de toate riturile, Margit Thorma isi impartea banii intre preoti si loterie. Era iubita de copiii din colonie pentru zaharul candel pe care il oferea cu generozitate in schimbul urzicilor si a furnicilor rosii. (Multumiri lui Judit si Gheorghe Craciun, familiei Sainelic, Valentin Muste Tiberiu Alexa, Traian Moldovan, Mihai Musca si Raoul Sorban)

Lavinia COTARCEA

Ioan BOTIS



* Saptamana Patimilor

Inviere, rugaciune, purificare, credinta si speranta. Sfintele Sarbatori de Paste bat la usa credinciosilor catolici. Oua incondeiate, miel umplut, prajituri si multe alte delicii culinare traditionale. GAZETA a intrat pe frecventa V.I.P.-urilor maramuresene pentru a afla unde isi vor petrece Sfanta Sarbatoare. Rezultatul puteti sa-l aflati chiar acum. Nu omitem ceea ce este mai important. Urarile de traditie: “Paste fericit!” si “Cristos a Inviat!” Dupa lungul Post al Pastelui ne simtim mai batrani, uneori mai pacatosi, caci postul nu inseamna numai oprelisti culinare, ci si un timp al constientizarii si asumarii pacatelor. Pastele reprezinta un scenariu ritual de innoire anuala a Lumii, deschis de Duminica Floriilor, inchis de Duminica Tomii si intersectat de noaptea Invierii Mantuitorului Iisus. Sarbatoarea se incadreaza in modelul preistoric de renastere simbolica a timpului si spatiului prin jertfa divinitatii adorate, substituita de o efigie, un om, un animal, pasare sau ou, arbore sau planta alimentara. Deosebirea fundamentala intre crestinism si alte dogme religioase consta in faptul ca jertfa prin substitutie a zeului precrestin a fost inlocuita cu jertfa Domnului Iisus Cristos savarsita o singura data pe Golgota, in numele tuturor oamenilor si reactualizata ritual, la aceeasi data (in a XIV-a zi a Lunii pline dupa echinoctiul de primavara) si in fiecare an, de credinciosi. Timpul ritual de 14 zile se degradeaza neincetat in Saptamana Patimilor, cand se deschid mormintele si se intorc spiritele mortilor (la Joimari), iar Iisus este tradat, chinuit, umilit si omorat prin rastignirea pe cruce. Dupa trei zile de haos si intuneric in care omenirea a ramas fara protectia divina, urmeaza miracolul Invierii Domnului din noaptea de Paste si actele de purificare din Saptamana Luminata, care readuc echilibrul si armonia. Asemanator celorlalte scenarii de innoire a timpului calendaristic, acum se fac sacrificii rituale (taiatul mielului, spartul oualor), se prepara alimente rituale (pasca, colacii), se aprinde lumina care anunta biruinta binelui asupra raului. Se considera ca in ziua Invierii “se deschide cerul” si e posibila comunicarea cu Dumnezeu – “cine moare in Saptamana Luminata, merge in Rai”. In acest timp sacru, nu are voie sa doarma nimeni: “In ziua de Pasti sa nu dormi, ca-ti ia strigoiul nafora dintre dinti si o vinde diavolului, iar apoi n-ai noroc ci numai saracie in casa”. Se spune si in Maramures: “Nu-i voie sa dormi in ziua de Pasti, ca-ti ploua vara fanul!” In dimineata de Pasti, trebuie sa te speli cu apa de pe urzica, ban (de argint) si ou rosu ca sa fi curat ca argintul, cautat (dorit) ca banul si sanatos si frumos ca oul rosu. Deoarece acest timp este propice vrajilor de tot felul, e bine sa porti in buzunare “sare slujita” pentru a te feri de farmecele ce s-ar putea “lega” de tine. In ziua de Pasti este obiceiul ca oamenii sa se sarute intre ei “ca sa se vada in ceea lume” – ca o dorinta de-a pecetlui relatiile dintre ei si intr-o post-existenta precara. La sarbatorile pascale, participa vii si mortii, fiind o celebrare a vietii vesnice. Astfel cojile oualor de Pasti sunt puse pe o apa curgatoare ca sa ajunga in tara Blajinilor si sa vesteasca mosii ca Iisus a inviat si a biruit moartea. De multe ori, aceasta mare sarbatoare a lumii crestine devine doar un prilej minunat de a oferi cadouri si de a recupera in cateva zile oprelistile gastronomice de pe parcursul Postului Mare. Dincolo de mitul crestin, tot mai mult teren castiga mult mediatizatul iepuras (iepurasul nu este o inovatie moderna, ci este simbolul pamantesc al zeitei Eastre) ce vine incarcat de cadouri. Ne-a mai ramas o saptamana de sperante: Iisus va invia si in acest an, readucand pacea si linistea in lume si in sufletele noastre.

Emanuel LUCA



* Renasterea Manastirii Peri

Manastirea Peri a fost una dintre cele mai vechi manastiri din Ardeal. In cadrul acestei manastiri au fost realizate primele primele traduceri ale cartilor bisericesti in limba romana. Cea mai mare dorinta a romanilor din dreapta Tisei este renasterea Manastirii Peri. Acum zece ani, proiectul parea o utopie. Perseverenta maramuresenilor din Apsa de Jos, si nu numai, a facut posibila implinirea unui vis. In aceasta vara vor incepe lucrarile de reconstructie a manastirii. Monahii de la Peri au tradus pentru prima oara Biblia in limba romana. Se pare ca manastirea nu a fost infiintata in 1368, asa cum arata istoriografia ucraineana, rusa si – din pacate – cea romana, ci mult mai devreme. Exista marturii despre existenta manastirii din 1243, dupa ce s-au retras tataro-mongolii din Ungaria. Monahii de la Peri s-au adresat regelui plangandu-se ca le-au disparut documentele de la manastire. Sunt izvoare care atesta existenta manastirii inca din secolele IX-X. Pentru refacerea acestui lacas, maramuresenii din dreapta Tisei s-au adresat autoritatilor din Ucraina si din Romania, solicitand sprijin financiar.

Proiect de 100.000 de dolari

“Documentatia tehnica este gata pregatita si depusa la Bucuresti. Asteptam sa primim un sprijin financiar de la Fondul Romaniei, fond administrat de cinci ministere si in care intra un procent din valoarea exportului Romaniei. Banii sunt alocati romanilor din afara granitelor tarii, iar daca anual se strang sase sute de milioane de dolari, cred ca vom primi banii necesari”, a declarat pentru GAZETA, cu putina vreme in urma, Ion Botos, presedintele Uniunii Regionale din Transcarpatia Dacia. Proiectul este estimat la 100.000 de dolari si presupune construirea unei biserici, a chiliilor pentru calugari si a unui centru de cultura, mai mult duhovnicesc, pentru romanii din dreapta Tisei. Ion Botos era suparat pe autoritatile din Maramures care promisesera multe si trimisesera ajutoare egale cu zero. Sprijin mai mare primisera romanii din Apsa de Jos din partea oradenilor. Intre timp, lucrurile par a se fi schimbat.

Consiliul Judetean Maramures exista

Saptamana trecuta, o delegatie a Consiliului Judetean s-a deplasat in Ucraina pentru a identifica si stabili datele necesare pentru proiectul de reconstruire a Manastirii Peri. Lacasul de cult urmeaza sa fie reconstruit in apropierea vechiului amplasament, in hotarul comunei Apsa de Jos. Uniunea Regionala Dacia a achizitionat terenul, in suprafata de 1,5 hectare, si a obtinut toate avizele prevazute de legislatia ucraineana pentru construirea manastirii. Consiliul Judetean Maramures a aprobat, prin hotararea nr.24/2003, suma de 100 de milioane de lei pentru proiectul de reconstruire a manastirii. “Proiectarea o va face arhitectul Dorel Cordos de la Sighet, cel care a facut proiecte pentru alte biserici si pe care il consider unul dintre cei mai buni, daca nu cel mai bun arhitect din Romania pentru bisericile ortodoxe. Si manastirea de la Barsana este proiectata de dansul, si cea de la Sapanta. Am vrut ca si la Peri, avand in vedere importanta acestei manastiri sa contribuim cu ce putem mai bun, noi, romanii din stanga Tisei”, ne-a declarat Pamfil Berceanu, vicepresedintele Consiliului Judetean. Abia dupa proiectare se va hotara daca se va incepe cu ridicarea bisericii sau a chiliilor pentru calugari. “Cu siguranta, Consiliul Judetean va mai aloca fonduri. Chiar am facut un angajament, fara a spune suma. Fiind in postul Pastelui, si responsabilitatea este mai mare. Intr-o prima faza va fi facut drumul de acces si reteaua electrica. Daca va fi cazul, in vara sau in toamna vom putea aloca ceva sume mai mari de 100 de milioane, dar cu siguranta din exercitiul bugetar al anului 2004 eu cred ca vor fi cel putin 50.000 de dolari”, a mai afirmat Pamfil Berceanu.

Ioan BOTIS



* Cartea saptamanii - Raiul de taina al ortodoxiei

Editura Eikon ne propune o noua colectie, “Biblioteca ortodoxa”, ce se vrea un indemn pentru cititori de a cunoaste si aprofunda trecutul si prezentul Bisericii noastre si rolul ei in spiritualitatea poporului roman. Primul volum din aceasta noua colectie, Maica Domnului – raiul de taina al ortodoxiei, ii apartine monahului Teofil Paraian de la manastirea “Brancoveanu”, pe care cei mai multi oameni o stiu sub numele de manastirea “Sambata”. Parintele Teofil este lipsit de vederea luminii, dar este luminat de vederea cunoasterii lui Dumnezeu si a dreptei credinte. Cartea monahului nevazator ne arata cu simplitatea credintei importanta Fecioarei Maria in credinta crestina, marcand si episoade din viata pamanteasca a Maicii Domnului mai putin cunoscute (sederea in Templul de la Ierusalim alaturi de alte fecioare, unde a fost educata timp de 12 ani). “Mai inalta decat cerurile” si “mai cinstita decat heruvimii”, Fecioara Maria ne este infatisata ca un exemplu de milostivire, icoana ei adevarata nefiind facuta de mana omeneasca, ci de Biserica, prin cuvant. Parintele Teofil ne avertizeaza ca se poate pacatui si dintr-o prea mare credinta in Maica Domnului, chiar si prin rugaciunile pe care credinciosii i le adreseaza. Doar Dumnezeu este cel care poate acorda sprijin si iertare, Maica Domnului putand fi doar intermediarul intre omenire si Dumnezeu. “In Scriptura se spune putin si in alta parte cei care spun despre Maica Domnului ceva sau vor sa spuna ceva deosebit, sau nu sunt competenti. N-au cum sa spuna. De ce? Pentru ca Maica Domnului, fiind smerita, n-a vrut sa fie pusa in atentia oamenilor”, afirma monahul care, in mod paradoxal, este autorul unei carti despre Nascatoarea de Dumnezeu. In preajma marii sarbatori a crestinatatii, lectura cartii parintelui Paraian se constituie intr-un indreptar de viata crestina.

Ioan BOTIS



* Ma tot mir - Curling romanesc

N-are rost sa ne mai ascundem dupa unghii, vorba lui Gica Hagi. Suntem un model pentru toate natiile lumii. De-o vreme incoace putem admira evolutiile de exceptie ale unor sportivi de ambele sexe intr-un sport ce se bucura de o mare popularitate in randul natiilor cu un nivel de trai ridicat: curling. Dar cat de putini stiu ca numele acestui sport, pronuntat tendentios cu accent englezesc, cu prune bistritene in gura, asa, mai americanesc, provine din alaturarea a doua cuvinte curat romanesti, cel putin din punct de vedere lingvistic. Istoria acestui sport va retine asemanarile intre sportul amintit si practica romanului pornit pe calea ascensiunii politice: suprafata pe care se desfasoara ostilitatile e atat de alunecoasa incat, odata pornit, e greu sa te mai opresti; cei mai multi participanti stau, sau se misca, intr-o pozitie oarecum nefireasca, franti de sale; din cand in cand, cei care privesc aplauda; ca sa castigi mai trebuie sa dai din cand in cand in bilele adversarului, gest nepenalizat de arbitri si considerat ca facand parte din regulile jocului; nu in ultimul rand, se periaza la greu cand situatia o cere, pentru ca scopul sa poata fi atins. Romanii ar trebui sa revendice paternitatea acestui sport, dupa cum ar fi firesc sa revendice maternitatea noilor tehnici ale levitatiei descoperite, cica, de niste cercetatori britanici. Imperialistii aia retrograzi au reusit sa faca sa pluteasca o moneda de o lira sterlina din aur. Procedeul asta reprezinta o alta descoperire colectiva a clasei politice romanesti: cum sa arunci moneda nationala in aer, titlul lucrarii de (in)capacitate a clasei mai inainte amintite, ajunsa in curand la varsta de 14 ani, cand altii dau examenul de capacitate. De ce l-or da nu prea se stie, pentru ca viitorii elevi de clasa a IX-a nu vor avea manuale. Ministerul n-are banii necesari, iar cei existenti sunt in aer. Atat de sus, incat nu pot fi ajunsi. Ce ti-e si cu levitatia asta... Revoltat de aceasta situatie, un preot s-a suit la ceruri pentru a culege banisorii. Lipsindu-i aparatele de zbor si nestapanind tehnica levitatiei, popa a ales procedeul sinuciderii prin spanzurare langa cocina porcilor. Io zic ca si daca se spanzura langa cladirea Parlamentului, tot aia era. N-ajungea la bani... Chiar daca pare paradoxal, la bani ajung doar astia, practicantii de curling romanesc, atat de terestri, oameni care au invatat din opera lui Lucian Blaga cum sta treaba cu filozofia iederii: “Numai tarandu-te te poti inalta”. Am uitat sa va spun ca popa era din satul Jena, cuvant care nu inseamna nimic pentru alesii nostri. Banii nu vin la om, omul trebuie sa-i gaseasca. D-aia romanii distrug siturile arheologice de la Sarmizegetusa si Histria in cautare de banuti, ca banii din exporturi n-ajung la o cerere asa de saraca. Americanii vor doar papusi, nemtii pijamale, britanicii ciuperci salbatice si egiptenii capsatoare. Putem satisface usor cererea la export: le trimitem niste papusi purtatoare de ciuperci, gata imbracate in pijama si i-am capsat pe toti. “Suntem, efectiv, cu chilotii pe vine in fata populatiei”, afirma de curand Mona Musca. Sa fi stiut c-o sa scriu despre curlingul colegilor domniei sale de sport politic? M-as mira.
Ioan BOTIS