CULTURA

* 96 de ani de la nasterea lui Petre Lenghel-Izanu
Autorul de monografii

* Natiune, naratiune, fictiune
Somn usor...

* Continuarea valorilor maramuresene

* Tinerii artisti maramureseni au pornit
Pe urmele lui Hollosy

* Artele vizuale - motor de evolutie sociala

* INTERVIU - Donald Edward Davis, doctor in stiinte sociologice
Un american la stâna Pietricelei

* 96 de ani de la nasterea lui Petre Lenghel-Izanu
Autorul de monografii

La 14 iunie 1908, in comuna maramureseana Bârsana, intr-o familie numeroasa, s-a nascut cel care avea sa devina cunoscutul dascal si folcorist Petre Lenghel Izanu. Numele sau de familie a fost Lenghel, dar si-a adaugat ulterior, dupa moda snobilor carturari valahi, si supranumele Izanu, adica ”Cel de pe Iza”.

Dupa scoala primara, la inceputul anilor ‘20, Petre Lenghel Izanu a absolvit Preparandia (Scoala Normala) din Sighetu Marmatiei, devenind indata un invatator redutabil, bun gospodar si remarcabil intelectual de tara. Dupa periplul sighetean si serviciul ostasesc, s-a intors in satul sau natal, ocupându-se de alfabetizarea scolarilor comunei.

Cine a fost Izanu?

Pe plan stiintific, se poate considera ca Lenghel-Izanu a fost elevul lui Dimitrie Gusti si al lui Ioan Bârlea, folcloristi de calibru, a caror opera a fost compilata, in buna parte, pe scheletul traditiilor maramuresene. Din punct de vedere politic, interesant, renumitul invatator a fost toata viata un comunist convins, insa un comunist de sorginte franceza, de tipul idealist, precum Lucretiu Patrascanu, si nicidecum un parvenit dornic doar de accedere. Dupa anii interbelici, fructuosi, in care a pregatit generatii intregi de elevi si a acumulat o multime de material folcoric inedit, in perioada razboiului, sub dominatia horthista, Lenghel-Izanu s-a refugiat la Arad. Dupa razboi, revenit acasa, acesta devine inspector scolar, apoi profesor de limba româna. Vazând insa adevarata fata a comunismului s-a retras in sine, refuzând sa aduca prinos de jertfa tatukului Stalin si preferând calduta si mai sigura automarginalizare. In deceniile de activitate pe teren, invatatorul Lenghel a cules enorm de mult folclor, de toate tipurile, inclusiv colinde crestine, chiar si atunci, in anii comunismului. A fost foarte iubit de satenii de pe Iza, Mara si Cosau, pentru ca acestia l-au simtit ca pe unul ”de-al lor”. A publicat mult material in diferite lucrari colective si culegeri de folclor, iar multe altele i-au ramas pâna azi, in manuscris. Dintre cartile sale mai reprezentative, amintim culegerea intitulata ”Folclor poetic nou”, editata la Bucuresti in 1965. Insa opera sa, prin care ramâne un monument singular, este ”Monografia comunei Bârsana”, terminata in 1938, alaturi de manualul de ”Geografie a Maramuresului” pentru scoala primara, din aceiasi ani antebelici.

Monografiile

Prin anul 1938, Dimitrie Gusti a propus ca fiecare asezare maramureseana sa aiba propria monografie, ca un prim pas pentru ulterioara editare a Cartii Maramuresului. In acest scop, Academia a instituit chiar si niste premii si finantari generoase, insa a venit razboiul si apoi comunismul. Asa ca azi, dupa 70 de ani de la acel indraznet proiect, abia daca vreo 10 sate din Tara Maramuresului au propriile lor monografii (Sighetul nu are nici una), cât despre cea a intregului tinut, nici macar nu poate fi vorba. Monografia Bârsanei, editata in spirit gustian, idee reluata de alti cercetatori locali abia dupa 1980, a fost editata in Baia Mare in anul 1979, sub numele ”Daina mândra pân Bârsana”, luând forma unei sinteze dintre vechea monografie, acum modificata si trunchiata dupa cum o cerea Partidul Comunist, si monografia folclorica a comunei, ca singura cale posibila, e drept ca de compromis, de a vedea lumina tiparului. Petre Lenghel-Izanu a decedat la Baia Mare in 1979. In centrul comunei natale, pentru care a facut atâtea, troneaza bustul lui Mircea Vulcanescu, al carui nume il poarta si scoala generala. Pe Lenghel l-au uitat cu totii. Noi, nu. Si va amintiti de el si dumneavoastra, cei care cititi acum aceasta scriere.

Teofil Ivanciuc



* Natiune, naratiune, fictiune
Somn usor...

Fata clopotarului, fata din popor, cu mare credinta in cele sfinte si vechi, se culca seara (mai devreme decât gainile), când bateau clopotele si se trezea numai pe la prânz, când se intorcea tatal ei acasa, cu urechile tiuind de la zgomotul clopotului celui mare. Verginica Posmag era fata mare si se enerva când vecinele o povesteau ca-i fata batrâna, de aceea s-a pus ea pe dormit, ca sa-si viseze ursitul. De aceea dormea ea mult, ca sa poata visa cât mai multi ursiti, sa aiba de unde alege, desi pâna acum nici unul din cei visati nu s-a pogorât in batatura. Si cât s-a bucurat ea intr-o noapte, când i-a visat pe Adrian Nastase si Petre Roman, amândoi pe acelasi cal, urmariti indeaproape de Antonio Banderas ce cânta la chitara o melodie a lui Marcel Pavel, in timp ce Adi Mutu o suna de pe celular pe fix. Cum se trezea isi nota in carnetelul ei ursitii, programând pentru fiecare o intâlnire, o iubire fantasitica, intotdeauna având ca fundal ciresul lui Gavrila, de pe dâmb. Se scurgeau anii si Verginica, tot asteptând sa-i vina zburatorul ei, ajunsese experta in ale somnului, reusind sa doarma doua zile fara intrerupere. In culturile arhaice, somnul este asociat mortii temporare sau unei calatorii in lumea de dincolo. In basme, eroul reinviat, intotdeauna rosteste: “greu somn am mai dormit”, iar in mitologia greaca, Somnul (Hypnos) este frate geaman cu Moartea (Thanatos). Dupa cum spune Mircea Eliade, a invinge somnul, a ramâne “treaz”, inseamna a face proba unei extraodinare forte spirituale, “inseamna a fi pe deplin constient, adica: a fi prezent in lumea spiritului”. In acest sens, noaptea din gradina Ghetsimani apare tragica prin incapacitatea discipolilor de a veghea alaturi de Iisus. La romantici, somnul si visul reprezinta modalitatea de a depasi contingentul si de a se intoarce intr-un timp mitic. Pentru Blaga, somnul este o fisura in cotidian care faciliteaza contactul cu transcendenta: “Când suntem trezi, suntem in lume. Când dormim, dormim in Dumnezeu”. In folclor exista o adevarata “cultura a somnului si a visului”. Somnul este o trasatura esentiala si definitorie pentru om, caci numai duhurile, spiritele rele si demonice nu dorm. Satul traditional poseda un bogat arsenal de mijloace magice, de la cântecul de leagan, pâna la descântecele de insomnie, de inducere, favorizare sau de pazire a somnului. Orele de somn, ca si cele de veghe rituala, erau strict reglementate in cultura traditionala: “Daca dormi in sarbatori mari, somnoros vei fi peste tot anul”. Cu multa atentie este urmarit comportamentul omului in timpul somnului (I. Evseev): “Se crede ca acela care are un somn usor este destept la minte, iar cel ce doarme greu, acela ii cam bondolan”. Asa treceau zilele si noptile si din câte traise in vis, Verginica zicea ca nu mai e fata mare, dar babele tot fata batrâna ii spuneau.

Emanuel Luca



* Continuarea valorilor maramuresene

Salonul artelor de la Biblioteca Judeteana ”Petre Dulfu” gazduieste o expozitie ce reuneste lucrarile realizate in timpul Taberei Nationale de Etnografie si Arta Populara de la Baia Mare, de copii din 22 de judete ale tarii. Timp de zece zile micii artisti au realizat masti, icoane, desene, picturi, vase ceramice, zgardane si piese vestimentare traditionale. Cea de a doua editie a acestei tabere a fost organizata de Agentia Teritoriala a Taberelor si Turismului Scolar Maramures, in colaborare cu Muzeul Judetean Maramures, Palatul copiilor din Baia Mare si Biblioteca Judeteana ”Petre Dulfu”. Organizatorii au considerat ca aceasta editie a fost cea mai reusita si spera ca editia a treia, care se va desfasura vara viitoare, sa fie una internationala. Marea câstigatoare a salonului a fost Mihaela Opris, din Jibou. Juriul a acordat 47 de premii si diplome, rasplatind realizarile artistilor in devenire.

Ioan BOTIS



* Tinerii artisti maramureseni au pornit
Pe urmele lui Hollosy

Saptamâna trecuta, Fundatia Culturala “Onisa Art” a prezentat vernisajul taberei de creatie plastica pentru tineret “Pe urmele lui Hollosy”, editia I. Prin intermediul vernisajului s-a prezentat publicului baimarean munca micilor artisti.

Fundatia Culturala “Onisa Art” organizeaza cursuri intensive prin care doreste sa-i invate pe tineri sa descifreze tainele artelor. “Incercam sa-i invatam ce inseamna frumosul si sa faca diferenta dintre arta si amatorism”, a spus Silvia Onisa, presedinta organizatiei si dascalul micilor artisti, in cadrul vernisajului. Fundatia se adreseaza atât elevilor si studentilor, cât si adultilor care vor sa se se initieze in artele plastice.

Tabara artelor plastice

“Lucram in asa fel incât sa se vada spatiul, atât ce este in fata cât si ce este in spate. Un rol important il are si studierea formelor. Stim ca in arta, geometria este foarte importanta”, a spus Silvia Onisa, incercând sa descrie activitatea elevilor. La aceasta tabara au participat atât elevi din anii terminali de liceu sau studenti la arte, cât si scolari din clasele a III-a sau a IV-a. Cursurile sunt benefice tuturor celor care vor sa se inscrie la Liceul de Arta sau celor care vor sa se indrepte spre o facultate de profil. Prin intermediul fundatiei, elevii au ocazia sa studieze si albume, lucru pe care profesoara l-a recomandat elevilor atunci când sunt in cautare de raspunsuri.

Cautând inspiratia

Ori de câte ori se vorbeste despre arta, se ajunge si la inspiratie. Micutii artisti au fost sfatuiti sa nu caute inspiratia in exterior. “Sufletul vostru trebuie sa va spuna ce sa faceti. Naturaletea vine din sufletul vostru si va ajuta atunci când aveti nevoie”, le-a transmis Onisa, elevilor. In cadrul vernisajului, fiecare participant la tabara de creatie “Pe urmele lui Hollosi” a primit o diploma, drept rasplata pentru efortul depus. Asa au ajuns tinerii artisti posesorii primelor diplome ale primei tabere de creatie destinata Muzeului de Arta Europeana. Tinerii au fost apreciati si pentru rabdarea de care au dat dovada. Cursurile fundatiei sunt foarte importante pentru cei care le urmeaza. Alexandra si Alexandru Calugarescu sunt doi frati gemeni, in vârsta de 8 ani si jumatate. Ei participa la aceste cursuri de la inceputul anului 2004 si sunt foarte incântati de realizarile lor. Fundatia si-a stabilit ca obiectiv pentru anul viitor realizarea de jucarii din materiale reciclate, pe care sa le poata oferi copiilor din orfelinate. Tot ca obiectiv viitor s-a stabilit si imbunatatirea interioarelor personale. Atelierul de lucru al fundatiei este la Camera de Comert si Industrie Maramures, etajul 6, camera 22. Urmatoarele cursuri incep in data de 1 septembrie si se adreseaza tuturor celor interesati, indiferent de vârsta. Singura conditie este sa fie interesati de arta plastica.

Mihalea Mihalea



* Artele vizuale - motor de evolutie sociala

Intr-o lume aflata in plina criza a reperelor de ordin politic, economic, social si, nu in cele din urma, cultural, rolul si locul artei in societate se cer regândite permanent. Astfel, situarea unei scoli de arta in logica dinamicii contemporane devine o misiune dificila, solicitând din partea celor implicati o intelegere profunda a fenomenului si asumarea unei viziuni capabile sa ofere o cheie de lectura a viitorului.

Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca este continuatoarea celui mai vechi invatamânt artistic din România. O astfel de traditie se cere gestionata in sensul construirii unui invatamânt academic, select si rafinat, balansat de unul experimental, ludic, capabil de actiune culturala radicala, novatoare. Invatamântul artistic clujean este deschis interdisciplinaritatii si conectat la schimburile de idei contemporane, Universitatea de Arta si Design propunându-si un program eliberat de blocaje antinomice de tipul etic-estetic, aparenta-esenta, Est-Vest, public-privat, mizând pe flexibilitate conceptuala si mobilitate deschisa. “Scopul nostru este valorizarea optimista a culturii prin repozitionarea artelor vizuale ca motor de evolutie sociala in contextul românesc”, motiveaza Rectorul UAD, pictorul Ioan Sbârciu. In prezent UAD beneficiaza de un corp profesoral consolidat in ultimii ani cu multi artisti tineri si de un bun prestigiu national si international. Procesul de compatibilizare a planului de invatamânt si a managementului universitar cu cele ale institutiilor similare europene a condus la largirea ariei specializarilor studiate, prin infiintarea sectiilor Foto-Video-Procesare computerizata a imaginii, Pedagogia artei, Pictura murala si Conservare-Restaurare, care se adauga celor traditionale: Pictura, Sculptura, Grafica, Ceramica-Sticla-Metal, Arte textile, Design. In cadrul UAD studiaza anual aproximativ 1000 de studenti, urmând un ciclu complex de studii universitare de lunga si scurta durata, si studii postuniversitare - masterat si doctorat in arte vizuale. Programele de studii universitare urmaresc educarea si profesionalizarea studentilor, in functie de o specializare care isi desfasoara activitatea dupa un plan propriu de invatamânt elaborat pe module de studiu: discipline fundamentale - teoretice si practice, discipline de specializare si specializare complementara care pot fi obligatorii si optionale. Programele de studii postuniversitare urmaresc atât extinderea si perfectionarea experientei profesionale in aria unei specializari artistice prin sondarea in profunzime a unor noi conexiuni conceptuale si/sau de natura tehnica, stilistica, cât si dezvoltarea unei componente de cercetare inter si multidisciplinara, fiind o completare fireasca a pregatirii profesionale din acest domeniu. UAD creeaza astfel toate premisele pentru un invatamânt superior de calitate, asigurând atât conditii de profesionalizare de un inalt nivel prin programul educational, prin ofertele educationale, expozitii, simpozioane, burse, cât si conditii optime de viata, asigurând cazare in caminele studentesti. Universitatea de Arta si Design a infiintat in 2001 Centrul de Cercetare “Explorari creative in arta si design” in care sunt implicate peste 35 de cadre didactice si cei mai valorosi studenti ai institutiei, acesta fiind acreditat ca Centru de Excelenta in creatia artistica in iunie 2003. Centrul are drept fundament specificul procesului de invatamânt si de cercetare in artele vizuale si are la baza abordarea sistematica a continuturilor teoretice si aspectelor operative de o mare diversitate pentru formarea specialistilor in domeniu. UAD este membra a Uniunii Universitatilor Clujene, a Ligii Europene a Institutiilor de Arta (ELIA), a Asociatiei Universitatilor Europene (EUA), a Consiliului International al Conducatorilor Scolilor de Arta (ICFAD) si a retelei de scoli prezidata de Duncan of Jordanstone College of Art and Design din Dundee, toate aceste afilieri fiind o dovada a activitatii majore desfasurate la UAD Cluj-Napoca, si a recunoasterii acestei institutii la nivel international. UAD acorda o deosebita importanta colaborarilor internationale, acestea reprezentând o componenta esentiala a politicilor de dezvoltare institutionala. S-au stabilit in acest sens relatii cu diverse institutii prestigioase din Austria, Belgia, Cehia, Elvetia, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Olanda, Marea Britanie, Republica Moldova, SUA, Suedia, Ungaria, fiind semnate acorduri inter-institutionale de recunoastere a diplomelor de studii, adoptând Sistemul European de Credite Transferabile. UAD acorda anual un numar foarte mare de burse in cadrul programului european SOCRATES-ERASMUS, la Scoala Regionala de Arte Frumoase din Nantes, Franta; Scoala Superioara de Arte Decorative din Strasbourg, Franta; Scoala Superioara “Francisco Ferrer”din Bruxelles, Belgia; Institutul de Arte Frumoase ”Saint-Luc” din Liège, Belgia; Universitatea Castilla La Mancha din Cuenca, Spania; Universitatea Tarii Basce din Bilbao, Spania; Academia de Arte Frumoase Abadir San Martino delle Scalle din Palermo, Italia; Universitatea Angliei Centrale din Birmingham, Marea Britanie, precum si in cadrul programului regional CEEPUS, la Universitatea de Arte Aplicate si Design din Budapesta, Ungaria; Academia de Arte Frumoase din Cracovia, Polonia; Academia de Arte Frumoase din Zagreb, Croatia; Facultatea de Arte Frumoase din cadrul Universitatii Tehnice din Brno, Cehia; Facultatea de Design Industrial din cadrul Academiei de Arte Frumoase din Ljubljana, Slovenia; Departamentul de Arte Textile din cadrul Universitatii Ljubljana, Slovenia; Academia de Arte Frumoase, Arhitectura si Design din Praga, Cehia; Academia de Arte Frumoase si Design din Bratislava, Slovacia. Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca stabileste anual un program evenimential complex, expozitii, simpozioane, evenimente nationale si internationale in care sunt implicati activ, cadre didactice si studenti ai universitatii. Au devenit traditie Expozitia Absolventilor, organizata anual in luna iunie si Academia de Toamna “Europa Artium”, organizata anual in octombrie - noiembrie, acestea marcând simbolic cadrul temporal de actiune intensa in spatiul si sub egida UAD, toate manifestarile fiind dedicate publicului larg sau specializat din Cluj-Napoca. (A.T.)



* INTERVIU - Donald Edward Davis, doctor in stiinte sociologice
Un american la stâna Pietricelei

Carte de vizita

S-a nascut in 1959 in Tenessee, SUA. A absolvit artele, filozofia si religia la Universitatea Chattanooga din Tennessee (1985). Este masterand in psihologie si ecologie sociala (West Georgia College si Goddard College, 1987), doctor in stiinte sociologice (Universitatea Tennessee, 1993). Este profesor de sociologie la Dalton State College (statul Georgia), dar a predat si in Franta. Membru a numeroase societati stiintifice americane si internationale, “unul dintre cei mai buni profesori ai Americii” (conform Who’s who America’s Teachers 2000). Ultimele carti: ”Istoria mediului din Apalasii sudici” si “Istoria fotografica a muntilor Georgiei de nord-vest”! Are in lucru o carte despre Carpatii nordici.

Donald Edward Davis este un stralucit sociolog american, autor a numeroase lucrari stiintifice in domeniul istoriei protectiei mediului. Acum, Davis se documenteaza pentru a scrie o carte despre Maramuresul de pe ambele maluri ale Tisei.

Dupa ce a petrecut câteva zile in Parcul National Ucrainean, sociologul american Davis a revenit in Maramures pentru a-si continua cercetarile unei lucrari despre modificarea habitatului din Carpatii Padurosi. A reusit sa depaseasca dezolarea de anul trecut, când a avut ghinionul ca o suferinta fizica sa-l impiedice in cercetari, concluzionând la finalul intâlnirii: “acum am facut progrese substantiale”.
Reporter: In ce zone ati intreprins cercetarile? Donald Davis: Zilele acestea am vizitat un sat ucrainean situat in depresiunea Tisei (Remeti), a carui zona economica porneste din vale si urca pâna sub munte. Apoi am fost la Bârsana, pe vaile laterale care adapostesc inca mult din felul traditional de viata al românilor, intr-o zona deluroasa. In fine, am urcat in Muntii Maramuresului, in zona Repedea-Farcau, unde am cercetat fenomenul pastoritului si al lucrului la padure.
Rep.: Cu ce impresii ati ramas dupa aceasta incursiune in miezul vietii contemporane maramuresene?
D. D.: Ca si in Muntii Apalasi, pe care eu ii numesc Carpatii Americii (desi sunt mult mai vasti, 2.000 de kilometri lungime si cu latimi de pâna la 300 de kilometri), modificarile aduse mentalitatii in ultimele decenii pun in pericol modul de viata traditional, care este pe cale sa dispara. Din câte am inteles, viata satelor românesti era altfel pâna in 1989, desi comunismul a rupt o parte a traditiilor ancestrale. Acum, contactele cu Occidentul fiind tot mai dese si consistente, oamenii au ajuns sa doreasca sa traiasca ca in ”lumea civilizata”. Nimeni nu-i va putea opri sa faca asta, si este doar o chestiune de timp pâna când totul se va ”moderniza”.
Rep.: Va veti reintoarce?
D.D.: Cu certitudine am sa revin, probabil chiar anul viitor. Dar vreau sa obtin mai intâi un grant pentru a putea lucra in România sau Ucraina (cel mai probabil voi preda sociologia) si pentru a-mi desavârsi cercetarile.

“Aveti peisaje ”

Rep.: De ce Maramures?
D.D.: Sotia mea este originara din Ucraina. Dintotdeauna m-am simtit atras de estul Europei si de Muntii Carpati. Am ajuns in Maramures datorita faptului ca am prieteni in Cluj , un loc renumit pentru conservarea unui mod de viata prea putin atins de contemporaneitate. E locul ideal pentru a acumula informatia necesara ingemanarii celor doua aspecte ale problematicei simbioze: modernismul (cu dezradacinarile aduse de acesta) si felul de trai ancestral (in armonie cu natura).
Rep.: Solutii de pastrare a ceea ce a mai rams?
D.D.: Ar trebui ca autoritatile si guvernul român sa se implice. Sa-i incurajeze pe cei care isi pastreaza costumele populare, carutele si caii, casele si portile din lemn. Si organizatiile internationale de protectie a mediului sau culturale (UNESCO, WWF, Greenpeace), ar trebui sa activeze mai consistent aici. Din câte am inteles, in România nu exista un partid ecologist reprezentativ, iar ONG-urile sunt multe, mici si fara mare putere.
Rep.: Turismul ar fi o solutie?
D.D.: Da! Ceea ce am vazut, m-a impresionat profund. Multi americani ar da 200 de dolari pe noapte pentru o zi la izvoarele Vaii Satului din Bârsana, departe de beton, aglomeratie si kitsch. Aveti o regiune minunata, insa necunoscuta (cu exceptia obiectivelor turistice consacrate care, sincer, m-au cam dezamagit). Daca v-ati face reclama, ati putea trai usor numai din turism. Am vazut la Repedea peisaje elvetiene. Dar aici 1 hectar costa de 100 de ori mai putin ca in Elvetia, pentru ca n-aveti drumuri si infrastructura de calitate.

Pâna la indienii din Wisconsin

Rep.: Cea mai neplacuta impresie?
D.D.: Intrarea in România dinspre Ucraina. Desi plecarea propriu-zisa a demarat din Rakhiv (la doar 50 de kilometri de Sighet), pentru a ajunge aici am avut nevoie de trei zile, pe traseul Kolomya-Cernauti-Siret-Suceava-Cluj-Sighet. A fost un cosmar. Am trecut granita cu un contrabandist, cred… altfel n-as fi reusit. Cât timp accesul in Maramures va fi atât de greoi, va fi foarte dificil sa aveti multi turisti.
Rep.: Cea mai frumoasa amintire?
D.D.: Totul. Oamenii, locurile, obiceiurile, carutele, caii, oile, costumele traditionale, opincile, natura…
Rep.: Ce diferente sunt intre modul american si cel românesc de administrare a mediului natural?
D.D.: Enorme. De exemplu, indienii din Wisconsin sunt celebri prin faptul ca exploateaza padurea cu cea mai mare atentie. Ei folosesc si azi topoarele, caii de tractiune, stiu exact ce si cât sa taie. Oamenii de stiinta au facut un experiment din care a rezultat ca daca se valorifica total un metru cub de lemn, beneficiile sunt de circa 10.000 de dolari! In Maramures, padurea nu prea este ingrijita. Am inteles aspectul economic, faptul ca multi nu au din ce trai, decât din vânzarea cherestelei, dar totusi… Padurea mai trebuie si replantata, curatata, si in privinta asta românii sunt deficitari.

Optiuni si argumente

l Pizza sau friptura?
Mamaliga cu brânza de la stânele din munti.
l Vin sau palinca?
Desi as zice palinca, prefer totusi un suc de portocale.
l Mozart sau Genesis?
Amândoua.
l Blonde sau brunete?
Sotia mea.
l America sau Amazonia?
Undeva unde civilizatia inca n-a distrus totul, probabil… Europa de Est.

Teofil Ivanciuc