CULTURA

* Se implinesc 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare
Pustiitorul morosenilor

* Profesor universitar la romanii din Ungaria
Lectia de romana

* Obiceiuri care s-au pierdut
Sanzienele la Huta Baitei

* Natiune, naratiune, fictiune
Semnele Sanzienelor

* Se implinesc 500 de ani de la moartea lui Stefan cel Mare
Pustiitorul morosenilor

La 500 de ani de la moartea marelui voievod Stefan cel Mare, se cuvine a rememora adevarul istoric * Domnitorul moldav a pustiit in cateva randuri tinutul strabunicului sau, Bogdan Voda * Motivul urii: prezenta vitejilor maramureseni din oastea lui Sigismund

La 2 iulie 1504, in cetatea Sucevei, s-a stins marele voievod al Moldovei, Stefan cel Mare si Sfant, strastranepot al maramureseanului Bogdan Voda Descalecatorul. Morosenii rasuflau in sfarsit usurati: lunga sa domnie nu le-a adus nimic bun, ci numai sabie si parjol.

Ostile lui Stefan au ars in cel putin doua randuri orasele regale si satele romanesti, ca represalii pentru ajutorul dat de vitezele sale neamuri regelui maghiar in campaniile sale militare. Nici o scriere medievala nu aminteste ceva despre danii de carti, ridicari de manastiri si biserici, ori alte fapte bune pentru moroseni, ce ar fi putut fi savarsite de Stefan, ca in alte parti transilvane, precum Ciceul, Vadul sau Feleacul. Luptele dintre moldoveni si maramureseni au inceput hat devreme. A nu se uita, incepand din secolul XIV si pana in 1733, Maramuresul a facut parte integranta din regatul Ungariei, dusmanul traditional al statului situat la est de Carpati.

Motivul urii

Inainte de 1406, probabil prin 1396, invadatorii din ”Muldova” au produs distrugeri in Maramures, arzand orasele regale si multe alte asezari. Este prima calcare cu osti ”soldovene” a tinutului originar al acestora. In vremea lui Stefan cel Mare, moldovenii erau singurii “dusmani externi” ai maramuresenilor. Astazi se crede ca motivul primei ”calcari” ar fi fost un raspuns la gestul vitejilor maramureseni din oastea regelui Sigismund, care l-au insotit pe acesta in campania din Moldova. Cheia urii lui Stefan pentru tinutul sau de bastina credem ca isi are izvorul in lupta de la Baia, in care a invins regatul maghiar. Atunci, in decembrie 1467, maramuresenii in frunte cu Coroi din Oncesti, prezenti langa Matias Corvin, l-au ocrotit pe riga cu trupurile lor, reusind sa-l scoata viu la liman, in Tara Brasovului.

Mai rau ca tatarii

Raspunsul nu a intarziat sa vina: in anul urmator, ostile moldovene au pustiit Maramuresul, arzand din nou orasele regale. Nobilii si autoritatile s-au refugiat in cetatea Hust, care a rezistat, restul cazand prada focului. Si in anii ce au urmat, campaniile de pedepsire au continuat la nord si la sud de Gutai, motiv pentru care Baia Mare si Camara sa de aur s-au inconjurat cu ziduri de piatra. Sighetul, mai modest, si-a incropit palisade de lemn si o fortificatie de piatra in jurul bisericii reformate. Un an mai tarziu, in 1469, a avut loc o campanie moldoveneasca de pedepsire in secuime, poate si in Maramures, condusa de spatarul al doilea, Filip Pop. In 1472, riga de la Buda a purces la reinnoirea privilegiilor oraselor regale greu incercate ale Comitatului, ca rasplata pentru suferintele indurate, si pentru credinta lor fata de rege. Matei Corvin si Stefan cel Mare au fost impacati de Nicolae si Bartolomeu Draggfy, care au primit drept rasplata zeci de sate in Maramures, provocand aici razmerite ale fostilor proprietari, cnezii romani ai locului. Ultima (?) invazie moldoveneasca in Tara descalecatorilor a avut loc prin 1490 (relatata de o diploma din anul 1499). Nobilii ale caror acte au ars atunci in incendiile provocate de ostenii lui Stefan, l-au asemuit pe acesta cu pradatorii turci. Probabil evenimentul a avut loc in 1492, cand in Maramures a avut loc o rascoala a nobilimii locale si a taietorilor de sare, cu sprijin din Moldova, spun putinele diplome pastrate. Comitele a fost alungat temporar, vrednicul nobil Ladislau de Dolha a fost omorat, si din nou jalea a cuprins Comitatul. Asa ca nu e de mirare ca in 25 iulie 1504, la doar trei saptamani de la decesul longevivului voievod moldovean, regele le-a cerut comitilor si obstii nobililor din comitatul Maramures sa fie gata pentru o interventie in Moldova, lipsita de influenta lui Stefan. Istoria necosmetizata a Maramuresului releva un lucru dovedit: in intreg veacul al XV-lea, singurul inamic dinafara al tinutului a fost vecinul de la rasarit: Moldova lui Stefan cel Mare. Iertatori cum suntem, nu vom recunoaste ca stramosii nostri au zis la 2 iulie 1504: ”Bine ca s-a dus, am scapat de o belea!”, ci vom refuza doar in a casca ochii admirativ la momentele festivisto-pesediste ale comemorarii mortii sale, ce vor fi atat de pline de prost gust luxos.

Teofil IVANCIUC



* Profesor universitar la romanii din Ungaria
Lectia de romana

La ultimul recensamant, comunitatea romana din Ungaria si-a restrans considerabil randurile. La fel si numarul elevilor care urmeaza o forma de invatamant cu predare in limba romana. Profesorul universitar Cornel Munteanu se numara printre cei care promoveaza cultura si limba romana in aceasta comunitate, pe cale de disparitie.

Odata cu inaintarea spre trambitata integrare europeana, guvernul roman se grabeste sa implementeze programe de sustinere a invatamantului cu predare in limba materna, in colaborare cu guvernele tarilor respective. Insa astfel de proiecte se limiteaza, de obicei, la minoritatile din Romania, in timp ce numarul elevilor din scolile cu predare in limba romana din afara granitelor se afla intr-un continuu regres. Lipsa unui program permanent de sustinere a invatamantului cu predare in limba romana, asemanator celui implementat de guvernul maghiar in Romania prin care elevii primesc burse de sprijin si bani pentru rechizite, se resimte si la Facultatea de litere din cadrul Univesitatii ELTE din Budapesta unde, de aproape opt ani, preda si profesorul universitar Cornel Munteanu din Baia Mare. “Astfel de posturi sunt ocupate in urma unui concurs organizat in baza unei colaborari guvernamentale dintre cele doua tari. Ministerul Invatamantului trimite o oferta din care Facultatea de litere din cadrul Univesitatii ELTE din Budapesta alege un profesor. Eu ma aflu deja la al doilea , iar seful de catedra e hotarat sa nu renunte la colaborarea cu Baia Mare. La inceput am fost destul de sceptic, pentru ca nu cunosteam limba maghiara si multi dintre studenti nu vorbeau romana. Mai era si necesitatea coborarii stachetei exigentei, dar am invatat sa ma pliez in functie de doleantele elevilor. Oricum, satisfactii exista din toate punctele de vedere. E extraordinar ca si elevii maghiari sunt interesati de cultura romana”, a spus Cornel Munteanu.

Lipsuri si satisfactii

Una dintre problemele scolilor cu predare in limba romana din Ungaria este lipsa cartilor. “Primim manuale si bibliotecile sunt foarte bine dotate, insa nu prea avem acces la ultimele noutati editoriale. Cand merg din tara, intotdeauna iau cu mine o geanta de carti. Problema pentru care aceasta comunitate risca sa-si piarda identitatea nationala este lipsa unor lideri care sa uneasca comunitatile mici de romani. Acesta e si motivul pentru care lucrez la un studiu de sinteza despre viata romanilor din Ungaria. Vreau sa ramana ceva in urma acestei experiente, fiindca acestia spun ca in 50 de ani nu va mai ramane nimic din aceasta comunitate. De aceea, cred ca guvernul ar trebui sa se concentreze si pe aceste comunitati restranse, nu numai pe cele mari, fiindca interes de a cunoaste cultura romana exista. De exemplu, o parte dintre elevii mei doresc sa faca un tur al Maramuresului si m–au rugat sa le stabilesc un traseu.”

Scolile cu predare in limba romana din Ungaria primesc la cerere sprijinul autoritatilor locale sau al asociatiilor culturale, insa nu exista un program permanent de sprijin din partea guvernului.

“Cauza scaderii numarului de elevi din Ungaria care frecventeaza o scoala cu predare in limba romana este si lipsa de alternative in continuarea studiilor si gasirea unui loc de munca. Desi urmeaza un liceu cu predare in romana, cei mai multi elevi aleg o facultate in maghiara, pentru ca altfel nu au decat posibilitatea de a lucra in invatamant.” - Cornel Munteanu, profesor universitar.

Ioana LUCACEL



* Obiceiuri care s-au pierdut
Sanzienele la Huta Baitei

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, Dragaica sau Sanzienele sunt sarbatorite in fiecare an la aceeasi data: 24 iunie. De regula, traditiile de Sanziene au fost legate de solstitiul de vara, cand crestinii credeau ca Soarele trebuie ajutat, prin diferite ritualuri, unele dintre acestea de sorginte precrestina, sa-si urmeze drumul sau cosmic.

Pe vremuri, in ziua de Sanziene, fetele culegeau florile cu acelasi nume ca si cel al sarbatorii, isi impleteau cununite si se impleteau cu ele. Spre seara, cununitele de sanziene erau aruncate peste varful caselor, pentru a ajuta astrul luminos sa treaca de ceea ce era considerata o cumpana in drumul sau ceresc.

Zanele noptii

Despre Sanziene se credea ca sunt un fel de divinitati ale noptii, inzestrate cu puterea de a da rod animalelor din batatura, campurilor si femeilor. Lor le era atribuit si rolul de a apara semanaturile de vijelii, inundatii si grindina. Potrivit traditiilor populare, in noaptea de Sanziene se deschid portile cerului si ale pamantului, iar sufletele celor morti se intorc acasa pentru a sta la masa cu cei vii. De cum se insereaza, se spune ca incep sa bantuie ielele si strigoii. In zonele de munte, oamenii ies din case cu torte aprinse si inconjoara hotarele satelor pentru a le apara de duhuri si de animalele salbatice. In Muntii Rodnei se fac focuri la hotare si se aprind roti de cauciuc pe care feciorii satului le leaga cu o sarma si le invart deasupra capului. Este singura noapte din an cand oamenii pot sa vorbeasca cu fiarele salbatice. Sanzienele, inzestrate de traditia populara cu bunatate si frumusete, pot fi si divinitati malefice, atunci cand sarbatoarea lor este uitata; zanele pot atunci sa lase animalele sterpe, sa aduca grindina asupra ogoarelor si bolile asupra oamenilor.

Disparitia Sanzienelor

La Baita de sub Codru, de Sanziene, s-a lasat cu chef. Din pacate, la fel ca in alte locuri, vechile obiceiuri au disparut. “Din cate stiu eu, mai demult, de Sanziene, baietii si fetele satului se intalneau la dans. Se faceau cununite din flori de sanziene pentru fetele nemaritate. Cununitele erau aruncate pe case si, in functie de inaltimea la care se agatau, se stia care dintre ele se va marita prima. Mergeau si la apa dimineata, ca sa vada cine le va fi ursit. Din pacate, obiceiurile astea au cam trecut in istorie. Mai sunt si astazi fete care isi fac cununite, din placere, dar ceea ce se intampla in ziua de azi este o serbare campeneasca si un spectacol folcloric pentru locuitorii comunei”, afirma Dumuta Dumitru, primarul din Baita de sub Codru. Saptamana trecuta s-a desfasurat a zecea editie a serbarii Sanzienelor la Baita de sub Codru. In urma cu zece ani, conducatorii comunei au hotarat sa organizeze aceasta sarbatoare intr-o poiana, un loc frumos in absenta oamenilor. De atunci, cu regularitate, in aceeasi zi a anului, locuitorii comunei se intalnesc, se destind si se distreaza impreuna. Primarul zice ca, dupa atatea zile de munca, oamenilor nu le strica “sa isi mai faca de cap, ca n-are nimeni treaba lor”. In fiecare an se aduna vreo 3-4000 de localnici, numerosi “comersanti” (autohtoni sau nu), oameni de diferite varste si categorii sociale. Ai senzatia, printre atatea obiecte de plastic multicolor expuse la vanzare, ca esti intr-un talcioc fanariot. Noroc cu peisajul si cu cei care au salvat sarbatoarea: membrii ansamblurilor “Mesesul” din Zalau, “Flori de Maramures” din Baia Mare, iubitorii de folclor autentic din Satulung, Finteusul Mare, Bicaz, Baita de sub Codru si copiii din Sarbi.

Emanuel LUCA



* Natiune, naratiune, fictiune
Semnele Sanzienelor

Mosul isi misca mustatile ingalbenite de fumul aspru al tigarilor, mestecand parca horinca din sticla ce-o primise de la noul primar. Dupa cateva gaturi de tarie, mosul se apuca sa povesteasca semnele pe care le vazuse: “Io am stiut ca iese Vasalica a nost din vale. Mi s-o aratat semne ca iese primar. Anu trecut de Sanziene, cand ieseam io de la horincie, am vazut cum se deschid cerurile si sa lasa o lumina alba peste casa lui. De atunci am stiut ca el trebe sa fie primar, ca io stiu sa vad semnele astea”. Daca asa mare importanta au semnele, e musai sa le stiti si dumneavoastra. Folclorul prezinta Sanzienile (Sancta Diana) ca si divinitati nocturne, care apar numai in cete, de obicei in numar fara sot si se manifesta foarte activ in ziua Sfantului Ioan Botezatorul (24 iunie), sarbatoare care a incorporat multe elemente precrestine, legate de solstitiul de vara. Aceste zane sfinte si fecioare rapite, scapa in aceasta noapte, din palatele zmeilor unde stau ferecate in timpul anului si plutesc in aer, canta si danseaza. Despre noaptea Sanzienelor se crede ca este magica, momentul in care minunile sunt posibile, in care fortele benefice, dar si cele negative, ajung la apogeu. In timpul ceremoniei nuptiale, zeita baga bob spicului de grau si miros plantelor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si Soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului in paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closca cu Pui), florile isi pierd din puterea tamaduitoare de boala, cucul inceteaza sa mai cante, apar licuricii in paduri, se intoarce frunza pe ulm, plop si tei etc. Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Sanziene. In ajunul acestei zile, se culeg flori de sanziene si se impodobesc portile, usile si ferestrele caselor, aparand astfel gospodaria de agresiunea zanelor si de duhurile necurate. Fetele se scalda in ape curgatoare, in locuri tainuite sau se tavalesc prin sanzienile inrourate spre a fi frumoase si indragite de-a lungul anului. Dupa alte cateva pahare de horinca, mosul le deslusi structura viitorului consiliu local si semnele ce se arata pentru alegerile din toamna. Toate astea, pentru ca in noaptea de Sanziene se deschid cerurile si cei initiati pot vedea semnele.

Emanuel LUCA