CULTURA

* Comemorarea marelui istoric Gh. I. Bratianu
O trista jumatate de veac

* Noaptea de Inviere

* Striptease intelectual

* Cartea saptamanii
Omul si pacatele lui

* REPORTAJ - Parapantistii, acesti Icari ai mileniului III
Zburatorii

* Ionut Rus e cel mai inalt baimarean
Gulliver in Tara Maramuresului

* Comemorarea marelui istoric Gh. I. Bratianu
O trista jumatate de veac

Acum 50 de ani, marele istoric Gheorghe I. Bratianu a murit in inchisoarea de la Sighet. Ca un respectuos omagiu, sambata, 19 aprilie, Fundatia Academia Civica si Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului si Rezistentei au organizat o intalnire de comemorare si o slujba de pomenire dedicate unuia dintre cei mai reprezentativi Bratieni ai veacului trecut. Nascut in 1898, acesta s-a stins in acelasi sinistru lacas in care a decedat, alaturi de multi altii, si Dinu Bratianu. Data precisa a plecarii sale dintre cei vii nu se cunoaste, fiind presupusa a fi 23, 24 sau 26 aprilie 1953. Din spusele cardinalului Alexandru Todea si din memoriile parintelui Alexandru Ratiu, s-au consemnat urmatoarele, privitoare la imprejurarile mortii sale: regulamentul inchisorii prevedea ca pe timpul plimbarii in curte, detinutul sa nu ridice privirea in sus, pentru a nu putea comunica cu alti camarazi aflati in celulele dinspre plimbator. Bratianu ar fi incalcat aceasta regula si, ca urmare, a fost batut bestial de gardianul Lavita. A cazut la pat, bolnav fiind dinainte, si in cateva luni s-a stins, din cauza unui complex de boli de stomac si diaree evoluata in dezinterie, totul pe fondul unei epuizari avansate. Locul suferintei sale a fost celula cu numarul 73, care ii poarta astazi numele. Gheorghe Bratianu a fost inmormantat in Cimitirul Saracilor de la Cearda, acolo unde, vorba Anei Blandiana, ”sta si azi de straja la fruntarii”. Desi s-a vehiculat si zvonul ca s-ar fi sinucis, fiicele martirului neamului refuza hotarat sa accepte aceasta ipoteza. Prin insistentele urmasilor sai, in 1971 au fost dezhumate ramasitele presupuse ca fiind ale sale si au fost duse la conacul familiei de la Florica, in judetul Arges, unde au fost depuse intr-un mormant decent. Dar, ca si in cazul lui Maniu, identificarea se pare ca nu a fost exacta, deci osemintele acestuia zac in continuare la Sighet. Anterior comemorarii de la Memorialul sighetean au avut loc alte manifestari dedicate lui Gheorghe Bratianu la Bucuresti, Iasi, si pe 20 aprilie la Paris, unde Maria, fiica istoricului, si-a comemorat tatal impreuna cu romanii din diaspora. Pe marginea evenimentului savarsit in Marmatia au vorbit Gh. M. Barlea (directorul Memorialului), Teodor Almas (presedintele filialei locale PNL), Andreea Dobes (muzeograf), iar slujba religioasa a fost oficiata de protopopul ortodox al Sighetului, parintele Gavril Pop. Opera istoricului, de o vastitate si importanta deosebita, a fost doar partial reeditata in anii ’80, reproducan- du-se o parte a titlurilor interbelice. Daca exista cineva care doreste sa-i cinsteasca memoria cu adevarat, acela va trebui sa ii reediteze intreaga opera, drept cel mai potrivit semn de gratitudine fata de marele Mecena care a promovat, mai hotarat ca nimeni altul, sentimentul de uniune al romanilor din Basarabia si Bucovina cu cei de dincoace de Prut.

Teofil IVANCIUC



* Noaptea de Inviere

N-ar mai fi crestin cel care n-ar avea, intr-o lume sufocata de incertitudini, siguranta ca, in Noaptea de Inviere, clopotele vor incepe din nou sa bata. Tacerea din turlele bisericilor sfarseste o data cu Invierea celui care a invins moartea. Pentru ca viata sa-si urmeze cursul firesc, pentru ca oamenii sa fie mai buni inca un an, pentru ca Lumina izvorata din intuneric sa ne lumineze calea lipsita de pacatele pe care El le-a luat, din iubire, asupra Lui.

In noaptea asta de vineri, fariseii

l-au omorat pe Domnul Iisus – imi spunea bunul meu, in timp ce mai arunca un pumn de sare peste pieile inca crude ale mieilor taiati. Doamne, cum L-au mai schingiuit si L-au batjocorit, ca s-a intunecat si soarele de atata rautate a oamenilor. Duminica noaptea, Domnul Iisus va invia, si atunci vor crede si fariseii ca e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu – ma instruia in continuare fostul presedinte de CAP, aplecat peste cosul din nuiele in care legase strans pieile de miel. Apoi, s-a urcat la ceruri, dar o sa vina intr-o zi sa ne judece pentru pacatele noastre. Du-te si te spala pe maini, nu vezi ca te-ai facut tot sange… Cunoastem toti episodul biblic al jertfei lui Iisus, insa, cu cat ne departam de copilarie, vraja incepe sa se destrame, mitul isi pierde puterea caci nu mai e dublat de rit. Chiar daca indeplinim an de an aceleasi miscari, pacatuim scormonind in adancul nostru dupa justificari si explicatii mature ale actiunilor noastre. In joia celor 12 Evanghelii, clopotele nu mai au puterea sa acopere zgomotul radiourilor si televizoarelor unde preotii cu inalte studii isi desarta invataturile, in Vinerea Mare, toaca nu mai cadenteaza zornaitul armurilor soldatilor romani de sub Cruce; pana si pasca e mai cleioasa si vinul mai acru… Va propun, de aceasta data, un exercitiu de iubire, nu doar o descriere a Marii Sarbatori a Luminii. Mergeti in Vinerea Mare in satele posomorate sa invatati durerea din ochii plansi ai vaduvelor ce ies plecate din pronaosul jos al bisericilor de lemn. Inconjurati biserica, alaturi de mosii satelor, in ritmul de toaca ce te coboara tot mai mult in moarte. Apoi, peste toate se lasa linistea; in sambata ce urmeaza, oamenii se retrag, invinsi, departe de biserica, departe de mormantul Domnului. In acest timp, pana si trupul uita de hrana, desi in aer mai pluteste inca adiere de fripturi si coptaturi ce tradeaza speranta oamenilor in marele praznic ce va urma. Invata sa asculti noul ritm de toaca din Noaptea de Inviere, ce va reface drumul lui Iisus pe pamant, invata sa iei Lumina de la ceilalti si sa pasesti alaturi de iei intr-o noua viata – caci in zilele acestea ai murit si ai inviat si tu, spre a fi mai frumos si mai curat, si toate lucrurile trebuie invatate din nou. Impartaseste-te din Trupul si Sangele lui Iisus spre a te boteza din nou alaturi de cei dragi. Daca ai invatat sa faci toate acestea, cu sufletul in palma, nu-ti mai ramane decat sa rostesti “Hristos a Inviat!” si sa-i asculti pe cei dragi spunandu-ti “Adevarat a Inviat!”

Emanuel LUCA



* Striptease intelectual

Gata cu joaca la teava, cu bataielile cu conotatii sexuale, cu jocul din buric, datul din fese si unduirile provocatoare. Ministerul Culturii si Cultelor (inca nu-i vorba de practicantele de streaptease) a hotarat sa se bata toba prin sat, sau dupa caz oras, si sa se dea de stire la tot romanul ca dansatoarele trebuie de acum inainte sa presteze la bara doar dansuri artistice si nu dansuri care provoaca o accelerare a miscarii hormonale a junilor, sau mai putin juni, romani si de alte nationalitati, oaspeti ai stabilimentelor de profil. Aceasta hotarare, aflata inca sub forma unui proiect de lege, s-ar putea sa schimbe mult din atmosfera barurilor de noapte. Dansul artistic presupune si o muzica pe masura. Ca urmare, “artistele” se vor produce pe fundalul sonor al muzicii lui Wagner, Beethoven, Liszt sau Verdi. Chopin nu, ca asta e mai romantic parca si te indeamna la unduiri. Ca probe de lucru in vederea angajarii dansatoarelor, propunem urmatoarele dansuri: piruete fara ridicarea piciorului, pe acordurile din “Inelul Nibelungilor”, ridicarea la bara, fara ridicarea poalelor, in sunetele “Aidei” si intoarcerea cu schepsis, decenta si ortodoxa, pentru a scoate in evidenta calitatea muzicii din “Tristan si Isolda”. Putin exotism n-ar strica totusi, ca urmare propunem si o dezgolire sumara a gambei “producatoarelor” de impresii artistice, pentru realizarea unei cat mai elevate combinari a muzicii cu dansul si imaginea unor forme arcuite ca o simfonie. In acest din urma caz, pentru a verifica si artistica epilare a “produ-catoarelor”, propunem ca dansul sa fie executat pe muzica din “Barbierul din Sevilla”. Ar mai fi de rezolvat o mica problema: intr-o asemenea efervescenta culturala, minunatele creaturi traitoare pe langa bara, si la propriu si la figurat, nu pot fi, in aceste conditii, decat niste intelectuale rasate. Dupa modelul gheiselor japoneze, “fetele” isi vor demonstra aprioric, cum ar zice Kant, calitatile de poli-gloate. In economia meseriei lor, ca si in cea a politicienilor, treaba asta cu limbile joaca un rol foarte important. Da’ cultura jenerala? Pai daca intra-n bar Pruteanu si “artistele” nu stie sa vorbeste corect roma-neste, cum ii? Si daca ele nu a citit Kirkegaard, Schopenhauer, Heidegger si pe anticii filozofi greci cum poate sa intretina o conversatiune cu clientul? Dupa indicatiile ministerialilor, inspectorii nostri de la cultura vor trage niste ture prin barurile de noapte pentru a hotara care dans e artistic si care de-al sexului, in acest din urma caz el urmand a fi interzis. Am primit invitatia de a-i insoti in aceasta minunata periegheza, invitatie pe care o s-o onorez, ca sa-mi dau si eu cu presupusul care e artistica si care nu. Io m-as mira ca initiatorii acestui proiect de lege sa posede o varsta incadrata sub 60 de ani, moment in care te lasi de multe si altele te lasa… Daca Zoe Petre si Zoe Dumi-trescu-Busulenga vor ajunge dansatoare de striptease, in aceste conditii, nu-i mirare, da’ cum vor arata de acum inainte bibliotecarele si profesoarele universitare? M-apuc de o noua facultate. Ca sa se mire viitorii mei colegi de faptul ca stau nepermis de mult in sala de lectura.

Ioan BOTIS



* Cartea saptamanii
Omul si pacatele lui

Prin anii ’60, Arhimandritul Ilie Cleopa a realizat un indreptar de spovedanie pentru monahi si preotii de mir. Indreptarul de spovedanie, lucrare aparuta la Editura Eikon, cuprinde si recomandari pentru spovedania mirenilor. “Orice crestin e bine sa faca macar o data in viata Spovedanie generala, la o manastire, iar apoi se poate Spovedi oricand la preotul lui. Pacatele nu pot intra in cer, fara Spovedanie nu poate intra in cer nimeni. Atentie insa ca, diavolul are un siretlic: cand iti faci pacate, iti da curaj, iar cand sa le Spovedesti, iti aduce rusinea. Sa nu ne rusinam, fratilor, la Spovedanie, ca sa fim iertati, ci mai bine sa ne rusinam de a mai face pacatele…”, ne indeamna parintele Cleopa. Mantuitorul Iisus Hristos i-a poruncit Apostolului Petru: “Ia cheile imparatiei cerurilor si oricate vei lega pe pamant vor fi legate si in cer si oricate vei dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri”, iar dupa Inviere le-a zis Apostolilor: “Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute”. Prin aceste cuvinte a intemeiat Sfanta Taina a Spovedaniei, fara de care nici un om nu poate sa se mantuiasca. Cartea parintelui Cleopa trateaza modul in care trebuie facuta Spovedania crestinilor ortodocsi, contabilizand in acelasi timp nu mai putin de 922 de pacate impartite in cele facute din mandrie, slava desarta, desfranare, manie, zavistie, lacomie a pantecelui, lene si nepasare, pacate impotriva Duhului Sfant, strigatoare la cer, impotriva poruncilor Bisericii, ale limbii, fata de lucrarea cea dreapta a Sfintei Rugaciuni si alte patimi si rautati felurite si subtiri. Pentru crestinii practicanti, lectura cartii Arhimandritului Cleopa reprezinta cu siguranta un indreptar duhovnicesc. Pentru ceilalti, poate fi o oglinda ce ofera 922 de variante ale unui singur om. Noi ne-am recunoscut in vreo 673 de ipostaze.

Ioan BOTIS



*REPORTAJ - Parapantistii, acesti Icari ai mileniului III
Zburatorii

Unul dintre visele obsesive ale omului este zborul. Senzatiile traite sunt greu de descris in cuvinte. Parapanta, o nascocire a urmasilor legendarului Icar, le-a dat posibilitatea catorva aventurieri curajosi sa-si implineasca visul. Mai mult, zborul cu parapanta a devenit un sport care a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare surprinzatoare. In urma cu 11 ani, in Baia Mare a luat fiinta clubul “Paranord”, care i-a adunat pe toti iubitorii de zbor la mare inaltime. Clubul “Paranord” Baia Mare s-a format din dorinta a patru parasutisti sa zboare tot timpul anului (parasutismul fiind conditionat de existenta unui avion din care sa se faca salturile si practicandu-se doar vara). Parapantismul se poate practica tot timpul anului, singurele conditii care trebuiesc indeplinite fiind cele meteorologice. Nu se poate zbura pe vant puternic, turbulente sau lipsa de vizibilitate. In rest, cerul e liber. In 1992, clubul “Paranord” Baia Mare a cumparat prima parapanta (de undeva din Suceava), dar nimeni nu stia sa o foloseasca si nici nu aveau instructiuni. Pana la urma, baimarenii au facut rost de manuale si au pornit pe dealuri, incercand sa zboare. “Procesul” a fost anevoios si primul zbor le-a reusit abia dupa patru luni. “Nasterea parapantismului in Romania a avut loc in 1996, cand Pepi Gasteiger, instructorul echipei nationale a Austriei, a organizat un curs de instructori. Acolo am invatat bazele teoretice si practice. De atunci se zboara rational si corect in Romania, pana atunci am zburat dupa ureche”, si-a amintit Gheorghe Muresan, presedintele clubului baimarean. Dependenta de zbor vine din senzatiile traite in aer. “Percepi lumea din ce-a de-a treia dimensiune, inaltimea. Privit de sus, pamantul pare misterios, iar impresiile sunt coplesitoare. In plus, mintea pilotului trebuie sa functioneze ca un computer, sa evalueze permanent situatia meteorologica, sa observe de unde bate vantul, cum se deplaseaza curentii de aer si cum poti sa-i folosesti in favoarea ta pentru a reusi sa te ridici cat mai sus, pana la nori”, a spus Gheorghe Muresan, incercand sa descrie senzatia unica de plutire.

Cupa cu surprize

Clubul “Paranord” organizeaza de sase ani Cupa Maramuresului, o competitie de zbor cu parapanta. In acest an, parapantistii baimareni doresc mai mult un festival care sa-i reuneasca pe cei mai buni piloti. Se urmareste reducerea laturii competitionale (unde sunt concursuri e ambitie si risc de accidentare). Cupa Maramuresului 2003 doreste sa iasa din tipare, de aceea se preconizeaza multe probe surpriza (am reusit sa “smulgem” unul din secrete: aruncarea la tinta cu un cartof!). Paranordistii zboara cu mintea si cu inima cu o placere greu de egalat, lasand la o parte orgolii si ambitii personale. “Nu ne consideram o societate inchisa, nu am refuzat niciodata pe cineva care a dorit sa vina sa zboare cu noi. Suntem o trupa faina de amici si fiecare iesire la zbor inseamna relaxare si distractie. Urcam in masini cu sotiile si copiii nostri, care se bucura de o escapada la iarba verde si ne destindem dupa o saptamana de munca”, a declarat Gheorghe Muresan despre atmosfera din cadrul clubului.

Unde se zboara?

Din punct de vedere al legislatiei traficului de zbor, in octombrie 2002 a fost adoptata o lege care reglementeaza regulile de trafic in zonele in care se zboara cu parapanta. Pentru ca s-a inregistrat o crestere a aeronavelor si elicopterelor particulare, se simtea nevoia unei asemenea legi care sa ofere siguranta zborului cu mijloace ultrausoare. Se are in vedere declararea unor “rezervatii de zbor pentru parapanta”, pilotii aeronavelor fiind sfatuiti de catre turnurile de control sa ocoleasca zona. Din punct de vedere al locurilor potrivite pentru zbor, Maramuresul ofera foarte multe posibilitati, iar membrii clubului se considera niste rasfatati ca traiesc aici. Muntele Ignis e printre locurile lor favorite, pentru ca e un colt de natura superb, unde diferenta de inaltime intre decolare si aterizare este de 750 de metri, are orientare sudica si exista posibilitatea accesului cu masina. Este important sa poti ajunge cu masina cat mai aproape de locul de decolare, pentru ca echipamentul cantareste in jur de 25 kg. La Chiuzbaia exista un teren concesionat Clubului “Paranord”, Mogosa, Copalnic-Manastur sau Negresti fiind alte locuri potrivite acestui sport. Franta, Austria Muntenegru, iar din acest an si Turcia, sunt cateva din tarile in care parapantistii maramuresenii au participat la competitii. In septembrie 2002, 70 de piloti de parapanta din Romania (printre care si cei de la Paranord) au organizat o expeditie in Muntenegru, pe coasta Adriaticii. Participantii spun ca stancile care se pierd in mare ofera o priveliste magnifica si zborul devine magic.

Cum se zboara cu parapanta

Parapanta este un aparat de zbor confectionat din material textil, asemanator cu parasuta aripa. Spre deosebire de parasuta, atunci cand se umfla cu aer, parapanta are profil aerodinamic capabil sa dezvolte portanta. Cu ajutorul portantei, parapantele performante pot plana pe distante destul de mari. Pilotul atarna suspendat sub voalura parapantei intr-un ham special (seleta). Viteza de inaintare si directia sunt controlate cu ajutorul a doua comenzi. Decolarea se poate face prin alergare pe o panta sau prin tractare cu dispozitive speciale. Daca viteza vantului este suficient de mare, se poate decola si fara alergare. Parapanta nu este conceputa pentru saltul din avion. Neavand alta sursa de energie decat energia potentiala datorata diferentei de nivel, parapanta trebuie sa “sacrifice” altitudine pentru a plana. Totusi, cu ajutorul curentilor ascendenti se poate urca la inaltimi superioare locului de decolare.

Lavinia COTARCEA



* Ionut Rus e cel mai inalt baimarean
Gulliver in Tara Maramuresului

S.O.S. Cautam oameni de peste doi metri (desi, recunoastem ca avem rau de inaltime)! Dupa un timp, necesar interceptarii mesajului, GAZETA l-a identificat. Este cel mai inalt baimarean. Privit de jos in sus, apoi de sus in jos. O vesnicie, atat parea ca a durat timpul scurs pana am ajuns “in varf”. Ionut Rus, persoana cautata de “Serviciile Secrete” ale GAZETEI, a dialogat cu noi, dar numai si numai pentru voi, despre “Inaltimea Sa”. 2.04 m inaltime! Este cel mai inalt baimarean. Ionut Rus are 20 ani si l-am intalnit in sala de sport. La “incomensurabilitatea” sa nu putea fi “ratat” de vreo echipa sportiva din oras. De peste sapte ani, cel mai inalt baimarean get-beget este “incadrat” in echipa de volei “Explorari” Baia Mare. Nu mai are mult si poate il ajunge pe Ghita Muresan (2.35 m). Ai crede ca locuieste intr-o casa fara acoperis, de teama sa nu se loveasca, sau ca sta mereu cu capul aplecat (sa nu se trezeasca cu vreun cucui). Poarta 48 la pantof, iar la imbracaminte poarta marimea cea mai mare. “Cand gasesc haine mari le cumpar pe toate. Nu am siguranta ca maine mai gasesc ceva pe masura. La sacou port marimea 58 si mi le fac la comanda pentru ca nu-mi gasesc niciodata unul care sa-mi vina bine”, spune Ionut despre dificultatea de a te imbraca “la inaltime”. Pana la 13 ani a avut o inaltime normala (1.70 m), dar in momentul in care a inceput antrenamentele de volei, a crescut foarte mult intr-un timp foarte scurt (zece centimetri in sase luni!), fapt nu tocmai favorabil sanatatii sale. Cresterea subita i-a provocat o malformatie a coloanei vertebrale. “Am probleme cu coloana vertebrala, inelele sunt deplasate si am o vertebra in plus fata de alti oameni. In termeni medicali ii spune spina bifidas. Am facut acupunctura, dar degeaba. Ma simt bine o perioada, apoi durerile revin. Nu e chiar usor sa fii un om inalt. Sunt avantaje si dezavantaje”, a afirmat Ionut.

Cucuie si fete

Singurul impediment pe care l-a avut a fost in momentul alegerii iubitei. “Nu pot sa ma plang. Imi place ca sunt inalt. Vad intotdeauna primul tot ce se intampla. Pe strada, toata lumea se uita dupa mine si se distreaza pe seama mea. Am prieteni mai mici de inaltime, care de cate ori au ocazia urca pe scaune sau paturi sa fie mai inalti decat mine. In schimb, fetele imi spun: . Este foarte greu sa-mi gasesc o fata dupa inaltimea mea, ar trebui sa aiba peste 1.75 m.” Sa spunem ca problema cu fetele este rezolvabila, insa Ionut trebuie “sa stea tot timpul cu ochii in patru” ca nu cumva sa se loveasa de vreun panou atarnat de stalp. “ Am avut cucuie peste cucuie. Tot timpul trebuie sa stau aplecat. Mi s-a intamplat de multe ori sa dau cu capul in panourile din statiile de autobuz. Odata eram in Centru Vechi, ma grabeam sa ajung in statia de autobuz si dintr-o data boom… A sunat capul meu! Si acum mai am semne”, isi aminteste amuzat Ionut Rus. Intampina dificultati din cauza inaltimii si e unul din putinii care-l inteleg perfect pe Ghita Muresan. Altfel, cel mai inalt baimarean este probabil un fan al povestii “Gulliver in tara piticilor”.

Gabriela VALEAN