CULTURA

* Speranta pentru maine

* Catedra si sevalet

* 9 Martie - Mucenicii celor 40 de pahare

* Ma tot mir - Ambivalenta lui 3 * Speranta pentru maine

Colegiul Universitar Babes Bolyai din Sighetu Marmatiei, patronat de Facultatea de Geografie a Universitatii cu acelasi nume din Cluj Napoca, este cea mai solida unitate de invatamant a municipiului. Cercetarea stiintifica, aspect primordial onorant pentru oricare institutie academica, este o prezenta vie si in plina expansiune aici. Fondat in 1998 si specializat pe geografia turismului, colegiul sighetean de scurta durata a fost ulterior imbogatit cu o noua sectie, cea de gestiune economica si teritoriala.

Pentru anul universitar 2003-2004 s-a aprobat infiintarea unui nou profil, cel de protectia mediului. Interesat de cercetarea stiintifica, am ramas placut surprins de volumul imens al lucrarilor stiintifice elaborate de colectivul de cercetatori ai colegiului. Colectivul propriu de cadre didactice al acestuia este compus din cinci doctoranzi. Cu exceptia unuia dintre ei, toti se afla in faza finala a doctoratului, a carui teza o vor sustine probabil chiar in acest an. Temele lucrarilor sunt incitante: Nicolae Boar, directorul institutiei, si-a ales ca subiect ”Regiunea transfrontaliera a Maramuresului”, Marin Ilies ”Geografia regiunii tara Oasului”, Gabriela Ilies ”[ara Maramuresului-geografie regionala”, Mihai Hotea ”Muntii Maramuresului-studiu de geografie umana” si Nela Steleac, de la sectia de gestiune economica, lucreaza la o teza de analiza economica.

Acelasi energic colectiv participa ori de cate ori se iveste ocazia, la tot felul de simpozioane si sesiuni de comunicari de nivel national sau international. Vorbind numai despre perioada 2000-2002, in revistele recunoscute de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice si al Invatamantului Superior (CNCSIS), doctoranzii sigheteni au publicat un numar de 19 comunicari, la care se adauga sase studii publicate in reviste din Ucraina, Polonia si Slovacia. Pentru uz didactic s-au elaborat si multiplicat in regie proprie trei cursuri. Sotii Ilies au tiparit la editura Dacia in 2001, ”Metode de studiu a geografiei Romaniei”. In volume colective aparute la Sighetu Marmatiei, Timisoara, Cluj Napoca, Deva si Oradea, trei dintre cadrele universitare sighetene au punctat cu alte 11 studii. Pentru uzul general, turistic, cercetatorii sigheteni, la care s-au adaugat si dr. in etnologie Mihai Dancus (in doua cazuri), universitarii clujeni Pompei Cocean si Nicolae Hodor (la alta lucrare), precum si studenti ai colegiului, au fost tiparite cinci harti turistice: una a municipiului Sighetu Marmatiei, doua ale tarii Maramuresului, o alta a tarii Oasului precum si cea a regiunii transfrontaliere romano-ucrainene a Maramuresului. Nici cercetarea stiintifica studenteasca n-a fost neglijata, inregistrandu-se participari la sesiuni de referate la Oradea si Targoviste. Relatiile externe ale colegiului sunt fructificate prin prezenta, chiar in acest moment, a studentei Daniela Popsa la un program de perfectionare in Italia si a drd. Gabriela Ilies la un curs aprofundat de cercetare stiintifica in Bruxelles-Belgia, ambele burse desfasurandu-se pe o durata de trei luni. S-au castigat doua granturi privitoare la regiunea transfrontaliera a Maramuresului, pentru anul in curs depunandu-se documentatia necesara aprobarii altor trei.

Programe de viitor

In curs de derulare se afla doua contracte avand ca partener Primaria Sighetu Marmatiei, unul intitulat ”Fundatia Carpatica-Maramuresul stravechi intr-o lume noua”, celalalt fiind sustinut cu fonduri PHARE si denumit ”Oameni de azi pentru comunitatea de maine”. Pentru a ilustra capacitatea colegiului de pregatire a resurselor umane este suficient sa mentionam ca zece din cei treisprezece angajati prinsi in aceste contracte sunt actuali sau fosti studenti ai acestuia. Desi nu toate treburile merg ca unse, fiind inerente frecusurile date de situatia financiara total dependenta de Cluj, starea de sanatate a Colegiului Universitar din Sighet este una buna. [ara Maramuresului dispune, dupa cum e arhicunoscut , de un potential turistic exceptional. Acestui loc i-au lipsit dintotdeauna oamenii instruiti sa faca ceea ce trebuie si banii. Odata cu prima promotie de absolventi, resursele umane specializate in turism nu au continuat sa mai fie o problema. Acum mai ramane de rezolvat cealalta hiba, a resurselor financiare, care poate fi rezolvata prin programele PHARE si SAPARD. Nimic nu ar mai putea frana dezvoltarea ofertei si infrastructurii turistice a regiunii. Trebuie doar sa vrei.

Teofil IVANCIUC



* Catedra si sevalet

“Publicului baimarean, dupa ce s-a familiarizat cu Saloanele Anuale ale Medicilor, cu concertele Orchestrei Medicilor din Cluj si Bucuresti, adesea la coordonate de maxima valoare, i se ofera o surpriza” (Kovacs Bertalan). Autorii surprizei se numesc Inspectoratul Scolar al Judetului Maramures, Casa Corpului Didactic si Muzeul de Arta “Centrul Artistic Baia Mare”, iar surpriza a fost reprezentata de vernisajul Salonului Anual al Profesorilor de Arte Vizuale.

Ceramica, lemn, pastel, hartie, bronzuri, sticla, graffiti, portelan glazurat, tempera pe hartie, ceracolor, ulei pe panza si tapiserie. Cam acestea ar fi ingredientele unei retete ce se vrea de succes. Muzeul de Arta gazduieste incepand din data de 6 martie lucrari realizate de 24 de profesori de arte vizuale. Pentru prima oara, in ultima jumatate de secol, este realizata o astfel de expozitie.

Un profesor de filozofie nu este neaparat si filozof, un dascal de istorie nu este decat rareori si istoric. Profesorii de arte vizuale au incercat sa demonstreze ca sunt si artisti, fapt ce le-a reusit in cea mai mare masura.

Un alt fel de dialog didactic

De bun augur a fost prezenta masiva a elevilor la vernisajul expozitiei. “Expozitia este un prilej de multumire sufleteasca si de regandire a statutului omului de la catedra, in acest caz dublat de postura de creator de arta. Sincretismul si consonanta dintre necesara eleganta a bornelor in care se intampla dialogul didactic pe de o parte si pe de alta parte framantarile din atelierul de creatie, dau un intreg valoric, semn al unui optimism de mare noblete si profunzime adesea ignorate sau descoperite prea tarziu. In acest moment cheia care deschide o fereastra spre acest tip de rezonanta sufleteasca, este aceasta expozitie care inseamna o dispozitie spre un cald dialog dintre public, elev - profesor, artist, pentru savarsirea si desavarsirea statutului ideal de OM”, afirma in catalogul expozitiei profesorul Kovacs Bertalan. Profesorii s-au aflat - si se mai afla inca - in fata unui examen dificil. Ochii critici ai elevilor, deveniti pentru o vreme examinatori, sunt evaluatori extrem de severi si de greu de multumit. Marea majoritate a profesorilor care si-au expus lucrarile la aceasta prima editie a Salonului Anual al Profesorilor de Arte Vizuale este parte componenta a Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Cei mai multi dintre ei nu se afla la prima manifestare de acest gen, activitatea expozitionala realizata de-a lungul timpului cuprinzand expozitii personale si participari la diferite expozitii de grup, simpozioane nationale si internationale, anuale ale artelor, targuri de arte vizuale si tabere internationale de pictura si sculptura.

Lucrari in expozitie

Am remarcat cateva lucrari din multimea exponatelor. Gheorghe Craciun, prezent si la expozitia ”Iarna - profilul pictural al unui anotimp”, ne prezinta doua lucrari (desen/ grafit) cu titlul ”Luna lui cuptor”, in care peisajul este conturat pe un fond galben imprumutat parca din panzele lui Vincent van Gogh. Postmodernismul este prezent in expozitie prin lucrarile lui Mirel Caita: ”Sah mat” (metal si sticla), ”Eroticon post industrial” (graffiti) si ”Absolut condom” (tehnica mixta). Se pare ca tinerilor prezenti la vernisaj lucrarile le spuneau ceva. Trebuie sa recunosc ca pentru mine, depasit de viteza cu care lucrurile se modernizeaza chiar si in arta, mesajul artistului a ramas partial abscons. Mi-am adus aminte de picturile lui Salvador Dali in fata lucrarilor lui Alexandru Szabo: ”Vine circul” si ”Don Quijote” (ulei pe panza, respectiv tehnica mixta). Cele doua lucrari mi s-au parut remarcabile. Sunt convins ca dascalii-artisti sau artistii-dascali n-au urmarit imitarea stilului unor creatori consacrati, dar n-am putut sa nu realizez paralele intre lucrarile expuse si cele pe care le-am vazut doar in albume de arta. Tusul realizat de Felix Feldman, ”Spatiu interior”, m-a trimis cu gandul la grafica lui Max Escher. Cel putin interesante mi s-au parut portelanurile glazurate realizate de Iudita Craciun, toate trei purtand acelasi nume: ”Casa curcubeului” si exponatele Roxanei Cuceu: ”Geneza”, ”Armonie”, Sambure” (tempera, creion, pix, pastel, ceracolor). Dintre uleiurile pe panza prezente in expozitie le-am remarcat pe cele realizate de Mihaela Florentina Ganta (”Portret insorit”) si Bertalan Kovacs (”Portret”). Mai pot fi apreciate pastelurile Cristinei Cucu, tapiseria “Ipostaze” apartinand Georgetei Petras Luta, “Studiile” Mariei Stere si “Interioarele” in bronz si lemn semnate Marcel Stanciu. Timp de o luna, baimarenii ce vor sa se detaseze de cotidian pentru a savura metaforele culorilor si formelor o pot face vizitand expozitia gazduita de Muzeul de Arta “Centrul Artistic” Baia Mare. Lucrarile pe care le-am amintit acopera doar o mica parte din spatiul expozitional. Sunteti asteptati sa descoperiti intregul declansator de stari emotionale.

Ioan BOTIS



* 9 Martie - Mucenicii celor 40 de pahare

Saptamana asta poarta asupra ei mireasma calda a parfumurilor de primavara asezate pe gat de domnite si matasuri fine mangaind siluetele iubitelor. Ca intr-o veche stampa, tabloul acesta de inceput de martie incepe a povesti de lupta cavalerilor autohtoni cu negustorii de parfumuri frantuzesti, cu slavii asezati la umbra Turnului Macelarilor ce te imbie cu prajitoare de paine si flasnete, cu semintiile negre, cu asiaticii…Dupa lungi lupte, de o saptamana, se intorc voinicii pe la casele lor, victoriosi, cu prada bogata si incep a deserta la picioarele domnitelor rodul razboiului lor: aur, argint, vase lucrate cu grija, vesminte pentru iarna ce va sa vie, mirodenii, bauturi, toate asezate cuminte sub un martisor. Si totul capata moliciune de catifea, iar soaptele supuse ale cavalerilor ingenunchiati aduc aminte de vremurile demult apuse ale matriarhatului. Menestrelii isi schimba vocea si canta lin: “barbatii-s facuti din carne, femeile din otel”. Intr-o luna patronata de Marte, ti se pare ca totul a luat-o razna si de ani de zile credem ca vina o poarta mugurii ce stau sa plesneasca, pasarile ce-si striga perechea de departe, primavara…Un inteles vechi vine sa repuna lucrurile pe fagasul lor normal: zilele naprasnicelor Babe, ce impietresc pe 8 martie, se sfarsesc. Vin zilele Mosilor, iar puterea lor incepe cu 9 martie, Ziua celor 40 de pahare. Sarbatoarea care ii razbuna pe barbati, se mai numeste Mosii de primavara, Mucenicii (Macinicii), cand Biserica ii sarbatoreste pe cei 40 de mucenici din Sevastia, martirizati in Capadocia, in timpul imparatului Licinius. Intregul ansamblu de obiceiuri, credinte si rituri practicate in aceasta zi, atesta substratul agrar, legat candva de echinoctiul de primavara, de o divinitate a naturii si a vegetatiei, care moare toamna si invie primavara. Dupa ziua Afroditei, romanii aduceau jertfe si-l serbau pe Adonis. Specifice pentru aceasta sarbatoare sunt si obiceiurile menite sa grabeasca venirea primaverii si dezghetarea pamantului. Batranii, inarmati cu bate sau cu maiuri, lovesc pamantul, incercand prin aceasta actiune magica, in care bata simbolizeaza un principiu masculin, falic, sa trezeasca fortele adormite ale pamantului. In acelasi timp se aprind si focuri rituale: “In ziua de Macinici, toate gunoaiele ard, ca sa vie primavara mai curand”. In cinstea Mucenicilor se fac copturi specifice, ce se ofera de pomana. Colacii, numiti brandusi, au forma unei figuri de om sau sunt incolaciti in forma de spirala (sarpe incolacit) – stravechi simbol al stramosului mitic. Si toate se aseaza la locul lor, cand barbatii, intr-un vechi ritual dionisiac, se apleaca asupra celor 40 de pahare de vin: cate unul pentru fiecare din cei 40 de mucenici. Cu fiecare pahar simti cum zapezile incep a se topi, cum Babele isi pierd puterile, cum primavara iti intra in oase… Domnitele descantate de primavara si dezmierdate de cadouri se intorc in iatac, iar menstrelii isi continua cantecul: : “barbatii-s facuti din carne, femeile din otel/ ar fi trebuit sa fie invers/ dar Dumnezeu mai greseste si El”.

Emanuel LUCA



* Ma tot mir - Ambivalenta lui 3

Fiind unic si irepetabil, presedintele Iliescu si-a serbat ziua de nastere in ziua a treia a celei de-a treia luni din al treilea an al mileniului trei. Doar o data intr-un mileniu se poate sarbatori cu fast si asemenea coincidenta o zi de nastere. Cifra trei se pare ca-i prieste presedintelui aflat la al treilea mandat sub trei trandafiri. La vremea cand implinea de douazeci de ori 3 ani, presedintele si-a inceput protectoratul tinand sub sutana, vorba lui Dinescu, tot felul de banditi. Dupa 3sprezece ani, s-a saturat de cat au supt banditii din banii poporului, i-a scos de sub poale si i-a condamnat public. La saptezeci si 3 de ani, zambetul presedintelui aduce a surasul Hiroshimei sau a caprei cu trei iezi, ramasa doar cu un ied cucuiet din 3 cati a crescut la uger (FSN, PDSR, PSD). ~sta mai micu’ pare si mai naravas. Chiar daca a crescut intr-un an cati altii in trei, pare atins de viermii trichinei si tricocefaliei. Asa a inteles presedintele ca prefixul tri nu este neaparat vestitor de bine si nu semnifica neaparat ceva legat de magicul si festivistul trei. Trist a devenit deoadata, afisand insa titlul unei emisiuni celebre de dinaintea celor 3 mandate, un zambet pe 16 milimetri. Si cum sa nu fie asa, cand fostii cantareti de triluri slugarnice ii sugereaza astazi ca ar fi un fel de fosila din triasic, sau de locomotiva buna doar de tras in triaj, sau de bunicuta capabila doar de tricotat tricouri cu lozinci electorale. Mai mult, folosind metodele triadelor mafiote, trisand mai ceva ca-n tripouri, vor sa-l debarce de pe trirema guvernarii, aruncandu-l peste tribord, prin transformarea mandatului constitutional de patru ani intr-unul trienal. ~stia n-au aflat ca si trifoiul cel mai cautat este cel cu patru foi. Autorul unei dramatice trilogii prezidentiale desfasurate in spatiul mioritic tridimensional, unde ciobanii isi mai canta doinele la trisca si mai cred in Sfanta Treime de pe vremea post tributara a celor trei crai de la rasarit, s-a hotarat sa le mai dezumfle tricepsii colegilor de crez politic, care se dadeau cu tricicleta cand el studia triangulatiile colturilor stelei de la Kremlin. Ca daca cele trei daruri de pret (aurul, smirna si tamaia) vin din Rasarit, de ce n-ar fi la fel in cazul crivatului si al ideologiei? Ca doar nu-i o conceptie de trib, ci una sanatoasa, care te invata sa ramai sarac si cinstit, intr-un partid cu elemente ce-si tripleaza averea din trei in trei ani. Nu-i usor sa fii presedinte a treia oara. Pe langa iedul zburdalnic crescut cu atata truda, mai trebuie tinut in frau si tribunul ce oscileaza intre tribuna parlamentara – aia din fata tricolorului – si tribunalul unde explica cum sta treaba cu arabii invatati la noi sa deosebeasca plastilina de trinitrotoluen si trinitroglicerina. Era mai bine in Roma republicana (nu imperiala, ca asta pute a monarhie perimata). Acolo se faceau triumvirate si puteai imparti puterea la trei, beneficiind de tributurile popoarelor supuse, de triumfuri atat de memorabile incat au intrat in istorie si de nici o grija. Dar asa singur e mai greu, mai ales dupa proba de triatlon desfasurata pe parcursul a noua ani (de trei ori trei, sau trei la patrat, sau, mai exact, unul de doi, al doilea de patru si asta de trei, da’ neterminat). S-au rarit in vremea asta prieteni si neprieteni, trimestrial sau mai des. Mai rar a devenit triftongul oau! ce insotea aparitiile presedintelui prin satele producatoare de emigranti si combinatele furnizoare de pierderi. Multi simpatizanti au murit din varii motive: de ciuda, din cauza de varsta inaintata, luati de tridentul celui nechemat la biserica, de disperare sau pur si simplu. Si dupa atatea realizari si impliniri marete, presedintele a avut un tort mult mai mic decat turcii de la Besiktas. Din tortul turcilor s-au infruptat 40.000 de suporteri, din al presedintelui nici o suta. Cum sa nu te miri? In noua ani Besiktas n-a reusit sa castige campionatul nici macar o data. E drept insa, ca echipa a fost infiintata in anul o mie noua sute 3.

Ioan BOTIS