CULTURA

* Actorii, cetateni de onoare ai orasului
Ce-i nou pe la Teatru?

* Profetul

* Natiune, naratiune, fictiune
Fisa Postului

* REPORTAJ - "Acum nu vrea sa ma mai ia nimeni"
Copilul cainelui

* RURAL - Desesti, comuna de la poalele Crestei Cocosului
Sfintele traditii de pe Mara

* INTERVIU - Eduard Keller, directorul Oficiului Judetean de Cadastru, Geodezie si Cartografie
Tratat de geodezie

* Actorii, cetateni de onoare ai orasului
Ce-i nou pe la Teatru?

Acum o saptamana, Teatrul Municipal Baia Mare a mai gazduit o premiera. Venit de la Targu Mures, Ion Sasaran, unul din actorii care face parte din generatia de aur a teatrului romanesc, a pus in scena piesa "Vasile Lucaciu". Dupa premiera, primarul Cristian Anghel a inmanat doua diplome care certifica statutul de cetateni de onoare ai urbei actorilor Ecaterina Sandu si Ion Sasaran. "Mai bine mai tarziu, decat niciodata", a tinut sa precizeze, cu umorul care o caracterizeaza, Ecaterina Sandu.

Prezenta lui Ion Sasaran la Baia Mare nu a fost intamplatoare. La doua zile de la premiera amintita, maestrul a implinit 70 de ani. Profitam de ocazie pentru a-i mai ura o data multa sanatate si noi succese. Din cei 70 de ani de viata, cei mai multi s-au desfasurat pe scena, sub lumina reflectoarelor. Intr-o cariera de exceptie, maestrul Sasaran a adunat sute de roluri jucate si, de o vreme, zeci de piese regizate. Chiar daca traim intr-o perioada in care discursul nationalist si-a pierdut din forta - dovada sta si faptul ca sala a fost pe jumatate goala -, Ion Sasaran a reusit sa dea viata unui Vasile Lucaciu mai frumos decat in realitate. S-ar putea ca intr-un viitor apropiat, astfel de piese sa fie din ce in ce mai rar puse in scena. Cu putina vreme inainte de Ziua Nationala a Romaniei, poate ca n-a stricat sa ne aducem aminte de una dintre marile figuri ale Memorandumului. Singur intr-un cerc de lumina, Ion Sasaran reuseste sa contureze, prin linii sobre figura "Leului de la Sisesti". Personajele care graviteaza in jurul sau, nu fac altceva decat sa focalizeze privirea spectatorului spre centrul scenei, reusind astfel sa recreeze cadrul vechilor tragedii elene, unde corul antic, raspunde eroului, spre a dezvalui publicului luminile si umbrele ascunse sub "masca" actorului principal. Miscarea solemna si rigida a personajelor subliniaza un discurs temperat, lipsit de aciditatea celui «traditional - nationalist». Poate tocmai de aceea, cei prezenti la aceasta premiera, au fost surprinsi sa vada, in locul « Leului », mai degraba un luptator al cuvantului si condeiului, dispus sa piarda totul pentru a lasa o urma apasata in limba romana si-n pamantul pietros de la Sisesti. Mult mai aproape de sufletul spectatorilor mi s-a parut piesa "Hagi Tudose", in regia lui Romeo Barbosu, care joaca si rolul principal. Cu siguranta, avem nevoie sa redescoperim zambetul, ori personajul interpretat cu dezinvoltura de Romeo Barbosu are acest dar. Paradoxal, un personaj care ar trebui sa starneasca antipatie, reuseste sa fie simpatic, cu toata avaritia si meschinaria care il caracterizeaza. Alaturi de Romeo Barbosu, Dana Ilie reuseste sa dea viata unui personaj pitoresc. Remarcabil este si faptul ca Dana Ilie reuseste sa treaca usor - in aceeasi zi jucand si rolul sotiei lui Vasile Lucaciu - de la un personaj cu aura tragica la unul mai mult decat jovial, expansiv si spectaculos. Teatrul Municipal a mai pierdut o actrita. Dupa plecarea in acest an a Claudiei Ena, Serghei Focsa, Felicia Guzman si Daniel Fat, a venit si randul Cristinei Carcei sa-si ia ramas bun de la scena baimareana. Cristina si-a gasit un loc mai caldut in Bucuresti, la Teatru Evreiesc.

Ioan BOTIS, Emanuel LUCA



* Profetul

Kahlil Gibran, viitorul mare innoitor al spiritualitatii arabe moderne, descendent al unei vechi familii catolice de rit maronit (bunicul dinspre mama era preot al acestui cult) a propus lumii o noua religie: aceea a armoniei. Putine carti au cunoscut succesul pe care l-a avut, inca de la prima aparitie, Profetul. Aceasta se datoreaza, in primul rand, temelor profund umane si de interes universal pe care Gibran le abordeaza si le dezvolta in acest adevarat eseu lirico-filozofic: dragostea, munca, religia, casatoria, libertatea, dreptatea, copiii, binele, durerea, darnicia, moartea, dainuirea, timpul... "Ganditor si poet de exceptie, Gibran a izbutit sa puna in acest monument de lumina logica, spiritul analitic si conciziunea Occidentului, armonios infuzate de poezia si simbolismul Orientului, fiecare lume fiind invesmantata intr-o imagine transfigurata...", afirma Radu Carneci. In felul sau, Profetul este o carte unica, morala si moralizatoare, dand poeziei varfuri semete, iar gandirii adancimi neasteptate prin ineditul expresiei si claritatea ideilor supuse analizei celei mai profunde. In Profetul, razvratirea si mandria nietzscheeana, panteismul in stil Blake si traditia orientala Sufi curg impreuna, amestecandu-se intr-o apoteoza a unitatii intime a binelui si frumosului, reflectand simtirea si gandirea unei epoci. Pentru a ajunge la desavarsirea acestei creatii, Gibran a trudit indelung. Intaia schitare a Profetului a indraznit-o la varsta de 15 ani, in araba, ambitionand o noua credinta. Dupa 25 de ani, cartea a ajuns in forma sa finala, dupa ce a fost rescrisa de mai multe ori. Gibran putea sa afirme: "In sfarsit, cuvantul a fost rostit, cuvantul pe care il port in mine inca de la nastere, fiindca trimis am fost pe lume pentru a-l face auzit!"

Ioan BOTIS



* Natiune, naratiune, fictiune
Fisa Postului

Stimata Doamna Redactie, apuc a te instiinta ca ma aflu departe de tine, in satul meu natal, unde conform sloganului contemporan-energetic, m-am intors "sa-mi incarc bateriile". Am nimerit aici, in mijlocul Postului Craciunului, aspra vreme si nepotrivita desfatarilor culinare. Olurile cu vin, ce-au bolborosit in toamna impotriva regimului, au fost inchise in pivnita, intre reci ziduri si sub greu lant de fier, damigenele de horinca au fost exilate in pod, alaturi de slaninile si carnatii defunctului porc, puse la grele cazne in fum. Pana si matele de prin casa se stramba cand vad lista de bucate propusa pentru aceste zile: "Moare pargaluita, Laste-n zama de post, Pastai aite cu zama, Mazare de post fara rantas, Scrijele, Picioci fierti cu ceapa, Poame fierte, Zama de chiminoc" si numai in zilele cu dezlegare la peste se mai ridica lenes de langa soba pentru un "Peste cu ai" combinat cu o "Ceapa oloieta". Pana la urma, vom trece si peste acest regim si peste aceste oprelisti, numa' de-ar scadea dolarul, dar alte vorbe din popor vin sa faca vremea asta si mai grea (ca si integrarea in U.E. tot mai palida si mai indepartata), ca nici nu mai stiu cata vreme va mai putea poporul sa stranga cureaua. Zic batranii: "Barbatul n-o trait cu femeia pan-o trecut sarbatorile; la doisprazace noaptea o mancat de dulce si de-acolo o fost liber. Asta-i ase: ca barbatu si femeia trebe sa fie amu ca frate si sora, ca de nu, fac naluciri (coconi)" - (Memoria ethnologica, nr. 1). Nu spre rusinarea ta, iubite cetitoriule, scriu aceste vorbe uitate si nici spre a-mi ascunde mustatile manjite cu grostior in zi de vineri, ci pentru vremea asta ce trece monoton si fara riduri peste noi. Cand colindele au ajuns doar muzica potrivita cu dansul cutitelor si furculitelor ce inteapa carnea de porc, cand craii si irozii s-au transformat in figuranti ai unei piese prea indepartate de povestea frumoasa a Craciunului, e mai greu sa speram intr-o viata mai buna incepand cu Noaptea Nasterii Mantuitorului. E Postul Craciunului si dincolo de toate barierele calendarului se trage linie sub acest an. Mai important decat oprelistile acestei vremi este sa te regasesti, sa vezi daca ti-ai indeplinit "fisa postului" si daca poti renaste mai bun, la inceputul anului.

Emanuel LUCA



* REPORTAJ - "Acum nu vrea sa ma mai ia nimeni"
Copilul cainelui

Unii au fugit de acasa, altii n-au pe nimeni. Dorm in masini abandonate, in canale sau in cladiri devastate, fura ca sa aiba ce manca sau se drogheaza pentru a uita de frig. Sansa e un cuvant necunoscut pentru ei. Generic, sunt numiti "copiii strazii". Alin Pavel Mihai are 15 ani si a devenit copilul politistilor.

Are privirea unui matur scarbit de viata. Se fereste sa te priveasca in ochi, iar vocea grava are un amestec ciudat de ura, tristete si resemnare. Traieste pe strada de la 12 ani si fura de la 9 ani. "Mama o murit cand aveam noua ani si tata cand aveam 12. Cand traiau ei, aveam ce manca. Tata era pictor, o facut tablouri la toata politia. Mama o lucrat la Faimar. Da' dupa ce-o luat sticla-n mana... s-or stracat treburile. Amandoi or murit de cancer. Dupa moartea mamei, tata a vandut apartamentu'. Am stat intr-o garsoniera si apoi in strada. De atunci, dorm in masini abandonate, pe banci, in cladiri parasite. Tat atunci m-am lasat de scoala. Am facut numa' o clasa. Stiu sa citesc si sa scriu cu litere de tipar. Am doi frati, unu' ii la puscarie, c-o omorat un om si celalalt sta la un camin, da' nu ma poate lua la el. N-am pe nimeni si cand vad ca is atatia copii care fug de acasa... Dupa ce-o murit tata, m-o dus la Centru pa Valea Borcutului, da' am fugit sa marg la el la mormantare si nu m-am mai intors. Apoi m-o luat fundatia Somaschi, da' am fugit si de acolo. Amu' nu vrea sa ma mai ia nime'", a spus baiatul.

Hot la 12 ani

A inceput sa fure de la varsta de noua ani, dar pe atunci se multumea cu cateva bomboane. De la moartea tatalui sau, fura pentru a supravietui. "Daca cersesti, iti zace sa meri sa lucri. Daca iti coti de lucru', nu te ia nime'. Daca furi, iara nu-i bine. Nicicum nu-i bine. Pa mine m-o invatat sa fur niste copii din Hatvan, o zas ca daca vreu banane si ciocolazi sa ma duc cu ei. De atunci, fur din magazine. Bani, mancare, haine si... prenadez. Ma droghez sa uit de foame si de frig. Hainele n-am unde sa mi le spal, numa' vara. Amu' le arunc si daca nu capat altele, sparg un second hand. Acuma dorm intr-un Citroen abandonat (in zona bazinului de inot - n. red.). O venit proprietaru' si o zis ca pot sta acolo. Iarna trecuta ma incalzeam cu un caine. Si acuma am un caine in Hatvan, care imi tine de cald. Foc nu pot face, ca iarna trecuta o luat foc masina. Oricum, nu ma mai imbetejesc, ca-s calit si nu se prinde de mine. Seara ma mai duc la un internet acolo in zona, ca ma lasa patronu' sa ma spal si sa ma incalzesc".

Adoptat de politisti

Din cauza furturilor frecvente, Alin a devenit un personaj obisnuit pentru politisti. "Aproape zilnic vine pe aici. Ii dam bani de mancare, ca sa nu fure. Ne e mila de el, cred ca e singurul copil al strazii de la noi. Restul au casa, au familie, dar el n-are pe nimeni. Dupa fiecare furt, ii luam declaratie si apoi este trimis in instanta. De la 14 ani este aplicata procedura urmarii penale si ar trebui sa fie trimis intr-un Centru de reeducare, insa eu nu stiu nici o sentinta in care copilul sa fie trimis la un astfel de Centru", a spus Anca Petrar, inspector in cadrul Compartimentului Minori si Tineret din cadrul Politiei Municipiului Baia Mare. Cele mai fericite zile din viata pustiului sunt cele in care mananca "idionie" (iahnie de fasole) sau "omeleta" (omleta) si reuseste sa se strecoare in incinta hotelului Minerul pentru a dormi "pe saltele, intre perne". "Ma tat intreaba si la tribunal de ce fur. Da' ce sa fac? Le-am spus sa ma ieie ei acasa. Cand ai parinti, il strigi pa tata ori pa mama cand dai de greu, da' io pa cine sa chem? As vrea si io sa am pa ce pune capu' jos si unde sa fac o baie. Da' cate is, tre' sa le induri...". Ochii pustiului sunt inundati de lacrimi. E resemnat. Din dictionarul sau nu face parte si cuvantul "sansa". Face parte din acei vinovati fara vina, ale caror destine au o traiectorie sigura. Spre puscarie... Il salvam? Punem pariu ca suntem oameni?

Ioana LUCACEL



* RURAL - Desesti, comuna de la poalele Crestei Cocosului
Sfintele traditii de pe Mara

Comuna Desesti este un pol important al turismului maramuresean. Ospitalitatea specifica morosenilor, traditiile populare pe care gospodarii le respecta cu sfintenie si relieful deosebit din zona sunt punctele forte ale desestenilor. Varful Ignis, rezervatia naturala Creasta Cocosului, barajul de acumulare Runcu-Brazi, Cheile Tatarului si platoul Izvoarele vor starni mereu interesul vizitatorilor.

Desesti, o comuna in care traditiile au ramas nealterate. Porti maramuresene, case din lemn, oameni harnici, biserici vechi. Situata la circa 42 de km de Baia Mare si 23 de km de Sighetu Marmatiei, la poalele Crestei Cocosului, comuna este brazdata de raurile Mara si Rausor (ultimul, cuprinzand raurile Izvorul Alb, Izvorul Negru si Izvorul Sesurilor, formeaza platoul Izvoarele - o zona cu sol foarte fertil, propice legumiculturii). Desesti este mentionat prima data intr-o diploma din anul 1360 prin care regele Ladislau ii acorda lui Dragos, fiul lui Giula, stapanirea asupra satelor Desesti (Deszei), Cracesti (Kracsfalva) si Harnicesti (Hermes). Astazi, comuna cuprinde satele Harnicesti si Mara.

Desesti

Primarul comunei este Ioan Pop l comuna are o populatie de 2.600 de locuitori l "Serile de poezie Nichita Stanescu" au devenit deja o traditie a comunei. Evenimentul care se organizeaza in fiecare toamna, are o "vechime" de peste un sfert de secol l in fiecare localitate a comunei functioneaza cate o scoala si cate o gradinita l rezervatia naturala Creasta Cocosului, varful Ignis, Cheile Tatarului, barajul de acumulare Runcu-Brazi si Complexul turistic Izvoarele se afla in administratia comunei l in Desesti se construieste un muzeu in care vor fi expuse obiecte populare si costume specifice zonei.

Nucile lui Toader

Toader Pop este unul dintre cei mai varstnici locuitori ai comunei Desesti. In luna august a acestui an a implinit 84 de ani. Desi a fost operat de hernie si are probleme cu vederea, mintea i-a ramas agera. "Io atatia ani am, cat ii de la nastere pana amu'. Ma tau bine, da' al meu bine nu-l dau la nime'. Nu vad bine si nici n-aud. O fo' pozna ca am batut un cui si mi-o sarit o aschie in ochi. De-atunci ii gata, da' nu ma las. Am fost patru frati, da' tati o murit. Am ramas numa' io si daca am avut bugate greutati. In razboi am stat patru ani. Pana am fo' luata nu stiu ce boala, de mi s-o umflat capu' si corpu'. M-o vazut capitanu', io fo' mila de mine si m-o trimas acasa cu un tren cu raniti. Daca am vinit acasa, mi-am cotat de lucru', da' daca n-o avut cine lucra pamantu', o trabuit sa iau coarnele plugului in mana. Si nu le-am mai lasat. Nevasta mi-o murit de 6 ani, da' si io is cu un picior in groapa", a spus batranul, in timp ce spargea niste nuci.

Bisericile vechi

Biserica de lemn din Desesti a fost construita in anul 1717 si restaurata in 1997. Lacasul de cult a fost declarat monument istoric in 1998. Pictura in stil bizantin a fost realizata pe lemn in 1780, de Radu Munteanu si Gheorghe Zugravu. Cele patru icoane din biserica ilustreaza scene din Geneza, Adam si Eva sau imaginea "rasturnata" a Sodomei si Gomorei si au o valoare deosebita. Biserica de lemn din satul Harnicesti dateaza tot din anul 1717 si a fost restaurata in 1941, cand i s-a adaugat altarul. Lacasul de cult adaposteste 12 icoane vechi, pictate pe lemn.

Gazdoaie si gospodari

Ioana si Gheorghe Pop se numara printre gospodarii comunei Desesti. Au inceput sa practice agricultura pentru a da un exemplu tinerilor si a demonstra ca se pot obtine profituri si din cresterea vitelor sau lucrul campului. "Acuma avem numai o vaca, doi vitei, patru porci, o sera pentru familie, pamant, livada si utilaje agricole. Am avut mai multe vite, dar s-a insurat baiatu' si i-am dat zestre. Dupa parerea mea, cel mai rentabil este sa cresti vitei. Anul trecut am castigat 60 de milioane de lei din vanzarea viteilor. Am crescut si porci, dar nu e la fel de rentabil. Cu profiturile din agricultura ne-am mobilat casa. In timpul verii, sotul se ocupa si de ciuperci. Casa noastra este inclusa in circuitul turistic si vin foarte multi straini. In aceasta zona e rentabil sa faci agricultura. Daca nu eram cadru didactic, ma ocupam numai de animale si pamant", a spus Ioana Pop.

Turism si agricultura

Ramura de baza a agriculturii comunei este agricultura, in special cresterea animalelor si pomicultura. In comuna functioneaza cinci centre de colectare si prelucrare a laptelui, o brutarie, o moara, patru ateliere de prelucrare a lemnului, o firma de constructii si o societate care se ocupa cu colectare plantelor medicinale, a ciupercilor si fructelor de padure. Datorita reliefului variat, a traditiilor care se mai pastreaza in zona si obiectivelor turistice, Desesti este o localitate propice agroturismului. In comuna functioneaza sase pensiuni si complexul turistic Izvoarele.

Ioana LUCACEL



* INTERVIU - Eduard Keller, directorul Oficiului Judetean de Cadastru, Geodezie si Cartografie
Tratat de geodezie

Dupa sapte ani de inot profesionist, a revenit pe uscat, mai precis, in zona terenurilor agricole. Este specialist in motoare cu ardere interna, dar se pricepe la fel de bine si la geodezie si cartografie (niste stiinte care studiaza suprafata terestra).

Eduard Keller este genul de intelectual care se face remarcat prin realizarile proprii, mai mult decat prin oportunitatile oferite de functie. A terminat facultatea de mecanica dar, la scurt timp, s-a simtit atras de sistemele informatice geografice, pentru care a facut o adevarata pasiune. Ca tot veni vorba de pasiuni, Eduard Keller a fost nevoit sa renunte in timp la mai multe dintre acestea (in primul rand, sportul si muzica) si sa se dedice carierei, care se afla pe primul loc. Pune accent pe munca in echipa si pe solutionarea problemelor pe calea dialogului.
Reporter: Au trecut 12 ani de la celebra Lege 18. Cat va mai dura procesul retrocedarii terenurilor si care sunt lacunele acestei contestate legi?
Eduard Keller: Pana la sfarsitul anului, ne-am propus sa terminam restituirea a 97% din totalul titlurilor de proprietate emise, iar restul sa va finaliza anul viitor. Principalul motiv al intarzierii restituirii terenurilor nu l-au reprezentat lacunele legii, ci, mai degraba, disfunctionalitatile de aplicare a acesteia si lipsa unei colaborari intre specialistii agricoli, topografi si comisiile locale. Multe din nemultumirile oamenilor provin din faptul ca nu mai pot fi pusi in posesie pe locul fostelor amplasamente si trebuie sa primeasca o suprafata similara sau despagubiri banesti. Cu totii trebuie sa intelegem ca avem o lege, trebuie sa o aplicam si sa fim mai ordonati.
Rep.: Ce sunt mai eficiente: cartile funciare sau registrele de transcriptiuni-inscriptiuni?
E.K.: Cartile funciare (specifice Ardealului), care au aparut in timpul dominatiei austro-ungare. Sunt foarte bune, pentru ca prezinta o evidenta clara a proprietatii. Aici este cuprins tot istoricul unui imobil, in care pot apare mai multi proprietari, ipotecari ale terenului si alte situatii deosebite. Fara cartile funciare nu am avea un trecut al imobilului. Acest lucru nu se intampla in cazul registrelor de transcriptiuni-inscriptiuni, in care este trecut doar ultimul proprietar. De aceea, in sud s-au intalnit situatii cand cineva a vandut un apartament de cinci ori.

In Transilvania, aceste carti atesta un sentiment de proprietate mai puternic. Fiecare stie, din generatie in generatie, ca pamantul ii apartine. Din acest motiv (pentru ca stiu ca e al lor), nu ii intereseaza actele scrise. Ceea ce e rau pentru noi, fiindca nu putem emite titlurile de proprietate, decat in baza unor marturii scrise.

Carte de vizita

Iulius Eduard Keller s-a nascut la 10 septembrie 1969, in Baia Mare. A terminat Liceul "Gheorghe Sincai" in 1987, la sectia Matematica-Fizica. In 1993, a absolvit Facultatea de Mecanica (specializarea "Motoare cu ardere interna") din cadrul Universitatii Tehnice Timisoara. A absolvit cursul post universitar de Sisteme Informatice Geografice al Facultatii Hidrotehnice din Bucuresti, in 1998, iar dupa doi ani a terminat cursul post universitar de Topografie-Cadastru, al Universitatii de Nord Baia Mare. Dupa terminarea facultatii a lucrat timp de patru ani ca inginer la Institutul de Cercetari si Proiectari Miniere Baia Mare, iar intre 1998-2002 a fost manager de departament la firma "Tehnocad" din Baia Mare. Din octombrie 2002, este directorul executiv al Oficiului de Cadastru, Geodezie si Cartografie Maramures.

Constitutia si coruptia

Rep.: Ce modificari aduce noua Constitutie in ceea ce priveste dreptul de proprietate?
E.K.: Sunt aduse schimbari benefice. Cred ca este foarte important cuvantul "garantat". Daca proprietatea este garantata, inseamna ca nu poate fi luata de nimeni. Consider ca aceasta schimbare era necesara. Un al doilea lucru bun de refera la cetatenii straini, care pot dobandi imobile in Romania. Este un pas important pentru atragerea de investitori straini in tara.

Rep.: Sunt functionarii publici atat de corupti pe cat se crede?
E.K.: Au fost cazuri intens mediatizate la nivel national, nesolutionate sau ramase fara masuri. De aici se vine neincrederea oamenilor. Acum se preconizeaza un cod al functionarului public, pentru a preveni sau combate coruptia in randul functionarilor. Dar existenta coruptiei intre functionari nu se poate generaliza. Cred ca, incet-incet, lucrurile se schimba in bine. In primul rand, trebuie schimbate mentalitatile.

Politica si hobby

Rep.: Va atrage politica? Ati simtit presiuni politice?
E.K.: Sunt membru al Partidului Social Democrat inca de cand era in opozitie. Sunt un simplu membru. Acum, gandurile mele se indreapta spre a face performanta in domeniul in care m-am pregatit in ultimii zece ani. Ce va fi in viitor, nu stiu. Deocamdata, aceasta este prioritatea. Despre presiuni politice, cel putin de cand sunt director, nu a fost vorba aici. Relatiile pe care le-am avut cu autoritatile statului, in special cu Prefectura, au fost in limitele unei colaborari normale.
Rep.: Pasiuni?
E.K.: Sportul. Am facut inot de performanta timp de sapte ani, dupa care l-am abandonat. Se apropia prima treapta de admitere la liceu. Inotul mi-a oferit o disciplina pe toate planurile, lucru pe care nu l-am realizat atunci. Am mai practicat tenis de camp, baschet, badminton. In afara sportului, ma pasioneza matematica, lectura, muzica. In perioada studentiei am descoperit jazz-ul si blues-ul, pe John Mayall si King Crimson. Ultima data am ascultat o caseta cu Collosseum, in concert.

Optiuni si argumente

l Social democratie sau liberalism?
Social democratia se aplica mai bine azi. Chiar si in Occident, populatia a dat un vot favorabil social democratiei.
l Mutu sau Chivu?
Chivu. Poate juca mai mult timp la nivelul maxim. E mai constant.
l Disco sau blues?
Blues cu "b" mare. Maestri? Steve Ray Vaughan, John Mayall, Johnny Winter.
l Marin Preda sau Liviu Rebreanu?
Preda. "Cel mai iubit dintre pamanteni" este foarte bine scris. E complet.

Ciprian DRAGOS