Cuibul ''vulturilor de fier''

De la prima mentiune a unui aparat de zbor pe plaiurile maramuresene au trecut aproape noua decenii. Desi morosenii se mai bucura inca la vederea unui “vultur de fier” in spatiul aerian “inaugurat” de Regina Maria, au inteles ca nu trebuie sa detii nu stiu ce functii si nici macar sa ai portofelul prea umflat pentru a-ti permite sa ai lumea “la picioare”. Si asta datorita faptului ca Aeroportul din Baia Mare reuseste sa ofere servicii la standarde internationale, la preturi romanesti. Cum economia unui judet e strans legata de infrastructura si viceversa, te astepti ca un aeroport de provincie sa semene cu un fel de gara, in care pasagerii stau inghesuiti printre bagaje si, eventual, sorbesc in graba o cafea al carui gust te duce cu gandul la “epoca ceausista” sau la un soi de “zona rezidentiala”, unde personalitatile se calca pe picioare. Cam asta era ideea cu care am pornit intr-o zi insorita de primavara spre Aeroportul Baia Mare. Numai ca odata trecuti de “palcurile” de gardieni care asigura securizarea zonei, imaginea preconceputa a inceput sa se “sparga”. Intr-o sala mare, situata la parterul aerogarii cativa pasageri asteapta relaxati, in fotolii tapitate, cursa spre Bucuresti. Nici vorba de categoriile sociale “extreme” la care ma gandisem initial, desi printre oamenii simpli si oamenii de afaceri am zarit si un fost ministru al cabinetului Nastase. In rest, liniste si ordine. Cuvinte folosite rar in descrierea activitatii unei institutii. Asa ca mi-am luat inima-n dinti si am “atacat” personalul si pasagerii pentru a afla secretele locului care “aduce” lumea mai aproape de noi. Infrastructura aeroportului Aeroportul Baia Mare a fost infiintat in anul 1964, pe actualul amlasament. Dar spatiul aerian maramuresean se pare ca a fost “inaugurat” cu mult timp in urma. Prima mentiune a unui avion pe aceste meleaguri dateaza din anul 1929, cand la bordul avionului apartinand Flotilei de Aviatie de Garda Someseni-Cluj s-a aflat Regina Maria. Astazi, atat infrastructura, mijloacele tehnice, cat si serviciile se pot “bate” la capitolul calitate cu oricare aeroport din tara. Si asta deoarece fiecare bucatica a activitatii e atent gestionata de personalul cu vasta experienta in domeniu. De exemplu, Mircea Iliescu, seful serviciului Infrastructura a acumulat o bogata experienta la Bucuresti, in cadrul unei companii de renume, si s-a intors in Maramures convins ca Aeroportul Baia Mare se claseaza pe podium in privinta dotarilor si capacitatii. Mai mult, datorita climei mai blande din zona, nu o data s-a intamplat ca aeroportul “sa preia” avioanele care nu au putut ateriza la o alta destinatie stabilita initial. Datorita conditiilor oferite, aeroportul poate asigura un flux de 100 de pasageri pe ora pentru cursele interne si 50 de pasageri pe ora pentru cele externe. “Noi preluam, practic, intreaga sarcina legata de avion si pasageri dupa aterizare. Dispunem de o pista de 1.800 de metri, cu doua cai de rulare de 164 de metri. Primim si avione particulare. Sunt cateva firme din Baia Mare cu care lucram frecvent, cum ar fi Habitex, Italsofa sau Weidmueller, care urmeaza sa deschida o sectie de productie chiar in zona aeroportului. Pentru investitorii straini din zona conteaza enorm existenta acestui aeroport. Ei circula cu avionul cum circulam noi cu masinile. Am avut si cazuri de urgenta, cand e vorba de aterizari ale elicopterelor SMURD, ale Politiei sau cele care transporta bolnavi aflati in stare grava. Teoretic, programul aeropoartelor din tara este intre ora 7 si 19, dar vin si curse de noapte. Practic, personalul e aici la orice ora exista solicitari de aterizare. Si asiguram permanent si vama. Avem manualul de aerodrom, care atesta intretinerea aeroportului dupa reglementarile Autoritatii Aeronautice, un fel de certificat de calitate pentru astfel de servicii, cum este ISO 9001 in cazul firmelor, motiv pentru care am vrea sa ne orientam si mai mult spre avioanele mici. Pentru asta ar fi nevoie de un punct de alimentare cu benzina. Si suntem deschisi unui parteneriat cu agentii economici interesati de o astfel de investitie”, a declarat Iliescu. Pompierii aeroportului Aeroportul dispune si de doua transformatoare care, daca este cazul, pot prelua in 5 secunde intreaga sarcina energetica a aeroportului, dar si de o brigada de pompieri, pregatita in orice moment de interventie. “E vorba de opt persoane atestate si de voluntari. Avem doua autospeciale, de cate 9.000 de litri fiecare, si un spumogen, care in cazul aterizarilor fortate ne ajuta sa formam un covor de spuma la sol. Suntem prezenti pe pista la fiecare aterizare sau decolare, dar evenimente nefericite nu au prea fost. Ultimul incident a avut loc prin 1993, cand, din cauza ninsorii abundente un avion a fost nevoit sa se intoarca in Baia Mare, iar la aterizare s-a zgaraiat de un stalp de beton. Dar nu s-a intamplat nimic grav. Personalul are experienta in domeniu si ne mandrim cu numeroase diplome la concursurile nationale”, povesteste Alexa Oane, sef sector PSI. Aeroportul dispune si de un parc-auto, administrat de Gavril Pop, sef serviciu Mijloace Tehnice Aeroportuale (MTA), in sarcina caruia intra intretinerea partii tehnice, a parcului de masini, deszapezirea pistei, asigurarea transportului de pasageri de si la aeroport sau spre o alta destinatie in cazul in care avionul nu a ajuns la destinatie. Desi printre utilajele aflate in administrarea lui Pop se numara si o freza “made in URSS” din 1974, serviciul pe care il conduce nu-si permite sa se declare invins de nameti. “Iarna trecuta a fost una dintre cele mai grele ierni pe care le-am prins din 1992, de cand lucrez la aeroport. Dar pista trebuie tot timpul curatata. La noi au aterizat avioane chiar si in zilele in care toate aeroporturile din tara erau inchise. Pe langa asta, pe timp de iarna trebuie sa asiguram si degivrarea avioanelor, adica dezghetarea. Acesta operatiune se face inainte de decolare, cu pasagerii in avion si usile inchise. Solutia trebuie sa reziste pana cand avionul ajunge la 1000-2000 de metri, unde este ferit de precipitatii. Tot noi asiguram si curatarea avionelor, aprovizionarea cu apa etc”, a declarat Pop. Salonul VIP Daca pe vremuri securizarea zonei era asigurata de catre armata, acum de siguranta pasagerilor se ocupa Corpul Gardienilor Publici, care are chiar un spatiu inchiriat in zona. Masurile antideturnare si antiterorism intra in sarcina biroului SRI din aerogara. Tot in cadrul aerogarii se afla un salon de protocol sau un salon pentru VIP-uri, cum este numit de personalul aeroportului. Adica, o sala confortabila, unde personalitatile se pot destinde dupa cursa cu mancare si bautura. Mircea Iliescu isi aminteste ca nu putine au fost personalitatile care s-au “refacut” in acest salon. “Au fost de la politicieni, la fotbalisti sau oameni de afaceri. Tin minte ca a venit aici Nastase, pe vremea cand era prim-ministru, Regele Mihai, echipa de fotbal Real Madrid si altii. La cerere, putem asigura si masa prin firmele de catering. Salonul oficial este folosit si pentru primirea oamenilor de afaceri”, a spus Iliescu. N-am apucat sa intru in salonul VIP, din cauza zgomotului facut de un avion ce se pregatea sa se desprinda de sol. Asa ca interlocutorii mei s-au grabit sa-si preia sarcinile. Iar un “afirmativ” dat pentru decolare nu insemna indeplinirea misiunii pentru ei. Deja se pregatesc pentru viitoarea aterizare, care va fi urmata de o decolare. Si tot asa... Ioana LUCACEL