Cui serveste minciuna culturala?

Sanandrei (Szentendre), Ungaria (Magyarország): sambata, 1 octombrie, 2005, orele 18-21 - finalul vernisajului si vizionarea expozitiei „Colonii artistice europene: Baia Mare” (European Colonies of Artists: Nagybánya) • Penduland intre uimiri, mirari si presimtiri, ne concentram asupra lucrarilor, asupra materialului artistic expus. Cu unanimitate de reactii si perceptie, toti cei cinci gazetari baimareni romani convenim: exponatele sunt remarcabile ! Avem in fata marturiile indiscutabilului standard european al artei zamislite in colonia baimareana. Ni se releva din nou efectele benefice ale efervescentului mediu creativ din Centrul Artistic Baia Mare – ilustrate aici prin productiile din prima jumatate de secol a istoriei sale • Consemnam, cu respect profesional si admiratie estetica, valoarea si calitatea exponatelor selectate din patrimoniul Galeriei Nationale Maghiare de la Budapesta (Magyar Nemzeti Galéria, Budapest) de catre distinsul meu coleg budapestan György Szücs - muzeograf competent si remarcabil istoriograf de arta, poate cel mai bun cunoscator al intregii istorii de 110 ani a miscarii artistice baimarene dintre tinerii istorici de arta din Ungaria. Europenismul si patriotismul local Vizionam 115 picturi. Lucrari, una si una. Ne reintalnim istoria si spatiul de acasa. Spatiul, natura, oamenii si peisajele familiare si dragi noua. Cum sa nu te simti altfel, cumva mai special? Mai mandru, mai important! Da, cu adevarat european tocmai prin solidaritatea cu trecutul identitatii locului caruia ii apartii! • Iata cum si de ce patriotismul local este un bun necesar. Un bun comun celor care se regasesc in el. Nu indiferent de etnie, ci tocmai prin comunitate si solidaritate intre etnii! Ce altceva poate constitui europenismul transfrontalier, pluralist si multietnic? Pai cu mult inainte ca noii ideologi ai globalismului postmodern sa teoretizeze aceste concepte, Baia Mare artistica le-a „inventat” prin mecanismele practicii cotidiene! Le-a „insamantat” Hollósy odata cu cosmopolitismul Scolii sale müncheneze, iar baimarenii care i-au urmat le-au conservat si potentat pana astazi: atat si asa cum istoria ne-a permis! Asa ca nu e nefiresc sa simtim ca ceva e in neregula in conceptul expozitional sanandreian: cu prezentul cum ramane? Contraziceri Cele 38 de piese din patrimoniul Muzeului de Arta „Centrul Artistic Baia Mare” se integreaza perfect in context - chiar asa decupat dintr-un intreg organic mult mai complex. Noroc ca trei dintre ele vin sa contrazica flagrant afirmatia murádiniana despre „raposarea baimarenismului artistic”, subliniind simbolic, prin relevanta esantionului, tocmai continuitati stilistice interbelice in deceniile de dupa Diktatul de la Viena (!): modelul expresionist prin Vreascurile pictate de Petre Abrudan in 1948 si Autoportretul lui Aurel Ciupe din 1974, respectiv filiera impresionista conservatoare (de traditie ferenczyiana) prin Castanii infloriti pe care Antonia Csikos i-a pictat si expus in premiera la Expozitia regionala in 1960 • Ca módele si modelele artistice s-au diversificat si in Baia Mare dupa 1945 (inclusiv prin dogmatica experienta a realismului socialist) - asta reprezinta o realitate pe cat de naturala, pe atat de explicabila: indiferent daca ne place sau nu, daca avem sau nu regrete, asa s-a scris istoria in partea asta de Europa. In Romania ca si in Ungaria (Magyarország), la Baia Mare ca si la Sanandrei (Szentendre). Iar ceea ce demonstreaza istoria ultimelor sase decenii de arta baimareana („nagybányai mûvészet”) este ca, la urma urmei, doar un organism viu poate fi capabil de adaptare la provocarile istoriei si artei, iar dezvoltarea, iesirea din imobilitate face tocmai proba vitalitatii Centrului Artistic Baia Mare. Contra unui concept stramb si vicios Pe langa marturiile creatiei de dupa 1945, una dintre marturiile cele mai elocvente ale acestei vitalitati o reprezinta Noua Colonie Internationala de la Baia Mare - fenomen institutionalizat in 1993 prin editiile anuale ale Taberei si Conventului. Adica fix ceea ce Muzeul de Arta „Centrul Artistic Baia Mare” a dorit sa ilustreze distinct, iar organizatorii maghiaro-ardeleni au avut grija sa nu se vada la Sanandrei (Szentendre). Oare de ce? Tocmai de aceea ne creste cantitatea de regret si senzatia de nemultumire, de esec cultural, in fata conceptului stramb si vicios: „exmatricularea” semicentenarei secvente contemporane (1945 – 2005) se dovedeste nu doar lipsita de logica argumentativa si de fundament stiintific, ci este de-a dreptul o minciuna culturala: noi stim prea bine - dar stiu si ei, organizatorii si politicienii din spatele lor - ca in Colonia de la Baia Mare artistii creeaza fara intrerupere de 110 ani! Or, sa nu stii - e un aspect; sa nu vrei sa stii - e alt aspect; dar sa iti minti cu buna stiinta publicul, asta nu mai este nici un aspect, ci o sfidare a opiniei publice! Sau poate o manipulare ? Si daca se manipuleaza, atunci cum sa nu ne punem intrebari: de ce ? • in beneficiul cui? • cata minciuna poate incapea, pe nevazutelea, intr-o „colaborare” trans-frontaliera? • si, pana la urma: ce fel de europenism se poate intemeia pe minciuna (fie ea si… „doar” culturala)? Noua, baimarenilor de la Baia Mare, trei lucruri ne-au devenit astfel si mai clare: Baia Mare artistica este intreaga si nevatamata de 110 ani, „minciunile culturale” trebuie tratate cu instrumentele chirurgiei stiintifice: inteligent si hotarat! si prioritatea „de grad zero” a tuturor baimarenilor de la Baia Mare in 2006 este o mare retrospectiva expozitionala, europeana si multiculturala, a celor 110 ani de arta baimareana: la Muzeul National de Arta din Bucuresti! Tiberiu ALEXA