Cuceritorii Everestului

Opt dintre cei mai inalti zece munti de pe Terra se afla in Nepal si pana in anii ’50 ai secolului trecut, nici unul dintre acestia nu fusese cucerit. Everestul, cel mai inalt varf, a reprezentat multa vreme subiectul unei vii competitii, mai multe tari dorind sa-si arboreze drapelul deasupra lumii. Aventurieri de pretutindeni, alpinisti si cercetatori si-au unit eforturile in vederea cuceririi celui mai inalt munte de pe pamant. La inceputul anului 1953, colonelul britanic John Hunt pregatea o noua expeditie pentru cucerirea Everestului. Din grupul de 11 alpinisti, plecat in martie din Nepal, faceau parte opt englezi, doi neozeelandezi si un serpas: Tenzing Norgay. Prima tabara de corturi (numita “tabara de baza”) a fost stabilita la 5.800 de metri altitudine, de aici urmand sa plece mai departe doar alpinistii si 34 dintre cei peste 300 de serpasi veniti din Nepal. Desi, tehnic vorbind, escalada Everestului nu este cea mai dificila, ea include avalanse, crevase, vanturi foarte puternice, furtuni bruste, temperaturi extrem de scazute si aer rarefiat. In “zona mortii” aerul contine doar o treime din nivelul de oxigen necesar pentru a respira si apar hipotermia, edemul pulmonar si cerebral. Chiar si cu rezerve de oxigen, alpinistii se confrunta cu senzatii de oboseala extrema, incapacitate de coordonare a miscarilor, dureri de cap, vedere dubla si uneori chiar si cu halucinatii. In cele din urma, numai doi oameni din cadrul expeditiei au ajuns la depresiunea sudica, restul fiind nevoiti sa se intoarca din drum din cauza epuizarii si raului de altitudine, iar Hillary si Norgay au cucerit varful pe cont propriu. Traseul deschis in 1952 in partea de sud a Everestului de catre Hillary si Tenzing este cel mai circulat si, din punct de vedere tehnic, cea mai simpla varianta de ascensiune pe varf. Dificila este insa ascensiunea peste cascada de gheata a ghetarului Khumbu, ale carui crevase adanci se pot schimba de la o zi la alta, ca si ultima etapa, pe cornisele Crestei de sud-est, unde se dezlantuie rafale de uragan ce fac din fiecare pas o aventura la limita. Inaintea telului final, mai este de trecut o stanca inalta numita “Treapta lui Hillary”. In 29 mai, 1953, la orele 12,30, Edmund Hillary (un apicultor din Noua Zeelanda) si Tenzing Norgay (un serpas din Nepal) scriau o pagina de istorie, devenind primii oameni care atingeau varful celui mai inalt munte din lume. Steagurile reprezentand Natiunile Unite, Marea Britanie, Nepalul si India fluturau prinse de toporisca pentru gheata a lui Norgay. A urmat o coborare anevoioasa, dar si o serie de privilegii. Epopeea Everestului Expeditia britanica din 1953, condusa de colonelul John Hunt, a reprezentat o actiune remarcabila, mai ales pentru ca nimeni nu si-a pierdut viata si nu a fost ranit. Hunt era considerat un conducator altruist, iar sfatul pe care i l-a dat lui Hillary a fost: “mai bine te retragi, decat sa te lasi purtat de val”. In dupa-amiaza zilei de 29 mai 1953, cand cei doi s-au intors extenuati in tabara, seful expeditiei a notat in jurnalul sau: “Asa s-a sfarsit epopeea Everestului”. Devenit celebru peste noapte, Hillary a ajuns la Londra la timp pentru incoronarea Reginei Elizabeth II, iar Norgay a devenit simbolul si mandria a trei tari: Nepal, Tibet si India. In urma ascensiunii, Edmund Hillary a primit titlu nobiliar de la Regina Elisabeta a Marii Britanii, devenind Sir Edmund Hillary, si a ridicat in Himalaya scoli, spitale si poduri pentru serpasi. Hunt a intuit insa ca cei doi, prin triumful lor, au trasat mai degraba o linie de start, decat una de sosire. “Muntele Everest - lupta si victorie”, cartea sa din 1954, se incheia cu proorocirea ca acest munte va fi urcat si de altii, in masura in care este posibil, chiar fara tuburi de oxigen. Prevedea, de asemenea, intr-o conjunctura politica diferita, ca se va putea urca pe varf si pe versantul nordic. “Sunt si alte posibilitati”, scrie el intr-o maniera cu totul britanica, “acest mic punct al globului lasa aventurii suficient loc de joaca”. Si dupa ascesiunea lui Hillary si Norgay au urmat altele premiere: prima femeie ajunsa la cota 8.848, prima escalada solo si cea fara rezerve de oxigen realizata in 8 mai 1978, de Reinhold Messner si Pete Habeler. Insa epopeea Everestului e departe de a se fi sfarsit. In amintirea lui George Everest Initial, muntele a purtat numele de Gamma, asa cum il botezase colonelul Andrew Waugh, de profesie geodez. Apoi, in 1856, geodezul l-a rebotezat Peak XV, dupa care a propus ca nume Everest, in amintirea lui Sir George Everest, un inginer militar englez, care fusese predecesorul sau la “Survey of India” si care a topografiat varful, fiind prima persoana care a inregistrat locatia si inaltimea muntelui. In nepaleza, numele muntelui este Sagarmatha (Zeita cerului), iar in Tibet este cunoscut sub numele de Chomolungma (Mama universului). Un alt nume pe care i l-au dat serpasii este Lhochamalung, adica “Tinutul in care se opresc pasarile”, denumire sub care este cunoscut si in unele zone tibetane. Serpasii, oamenii inaltimilor Ca toate popoarele inaltimilor, serpasii, originari din estul Tibetului si stabiliti in secolul al XV-lea in regiunea Muntelui Everest, sufera de rau de inaltime mult mai rar si mai putin decat popoarele de ses. Capacitatea lor pulmonara este mai mare, astfel incat pot inhala intr-un minut mai mult aer, sangele fiind astfel mai bogat in hemoglobina, care duce oxigenul in tesuturi si in creier. Astfel, ei pot purta pana la 60 kg, chiar si la inaltimi mari. Majoritatea celor veniti din Occident au vazut in serpasi doar niste oameni daruiti cu o extraordinara capacitate de a cara tot felul de poveri de munte. Cu toate acestea, cei care au dus povara cea mai grea in istoria escaladarilor Everestului si care au contribuit decisiv la descoperirea majoritatii traseelor nu au avut parte de o faima pe care ar fi meritat-o cu prisosinta. De patru ori pe Everest! Romanul Gheorghe Dijmarescu s-a nascut in 20 noiembrie 1961 si actualmente traieste in SUA. Este cunoscut in lumea alpinismului ca George Dijmarescu. In 1996 si 1997 a cucerit, solitar, Aconcagua (Argentina), in 1997 McKinley (Alaska), tot solitar. In 1998 a inceput cucerirea Everestului, dar a ajuns doar pana la Tabara 2, situata la 7.800 de metri altitudine. In 1999, 2000, 2001, 2002 a cucerit Everestul, cel mai inalt munte din lume, pe patru trasee diferite. In 1985 se organizeaza prima expeditie romaneasca in Himalaya, impreuna cu alpinisti nepalezi, pentru ascensiunea Varfului Gurja Himal (7.165 metri). In cursul ascensiunii, alpinistul Cezar Vergulescu si-a pierdut viata. Primele alpiniste din Romania care incearca sa cucereasca un varf de peste 8.000 metri, Taina Dusescu-Coliban si Sanda Isaila, dispar tragic in timpul ascensiunii pe Dhaulagiri. Dupa ce in 1997 reuseste ascensiunea in premiera romaneasca a Varfului Nanga Parbat (8.125 metri), iar in 1998 a Varfului Gasherbrum (8.035 metri), Mihai Coroianu isi pierde viata in timpul ascensiunii internationale din 1999 pe K2. Masurarea celui mai inalt munte Masivul Everest s-a format acum 60 de milioane de ani, o data cu inaltarea muntilor Himalaya. Este cel mai inalt punct de pe glob, cu o altitudine de 8850 de metri deasupra nivelului marii. Cu toate acestea, la inceputul secolului al XIX-lea, multi geografi inca priveau Himalaya ca pe un mister, iar cei mai inalti munti din lume erau considerati Anzii. In 1847, colonelul Andrew Waugh, seful autoritatii coloniale cartografice “Survey of India” a ajuns in Sonakhoda, tinut din nordul Indiei, cu scopul de a cartografia in intregime teritoriul colonial britanic. Everestul a fost descoperit aproape intamplator, atunci cand Andrew Waugh si-a indreptat teodolitele spre crestele inzapezite ale masivului Kanchenjunga si a observat departe, la orizont, un munte deosebit de inalt. Acesta era situat prea departe pentru a fi masurat cu precizie si de aceea Waugh, impreuna cu asistentii sai, a verificat valorile obtinute de nenumarate ori, timp de opt ani. Abia in 1856 geodezul a afirmat mandru, intr-o scrisoare adresata Societatii Asiatice din Calcutta, ca muntele ar avea 8.840 de metri altitudine masurata de la nivelul marii, “mai inalt decat orice alt munte al Indiei si, probabil, cel mai inalt munte din lume.” In 1954, o noua expeditie a corectat valoarea avansata de el, afirmand ca Everestul are cu opt metri mai mult, adica o inaltime de 8.848 de metri. In 1988, o echipa de cercetatori italieni a avansat valoarea de 8872 de metri, pentru ca, in 1992, sa fie avansata o noua valoare: 8.846 de metri inaltime. In fine, in 1999, o masuratoare realizata cu ajutorul tehnologiei GPS si al radarelor, care pot sesiza stancile de sub stratul de zapada, a avut ca rezultat o inaltime de 8.850 de metri. In fiecare an, ca rezultat al derivei continentelor, muntele se deplaseaza cu aproximativ sase centrimetri spre nord-est. Predecesorii lui Hillary Intre anii 1920 si 1952, sapte expeditii majore au esuat in tentativa lor de a ajunge pe “acoperisul lumii”. Primele incercari de cucerire a Everestului au fost facute inca din 1921, cand membri ai Clubului Alpijn si ai Societatii Regale de Geografie din Marea Britanie au reusit primele ascensiuni pe partea nordica a muntelui. Scopul expeditiei nu a fost acela de a ajunge in varf, ci de a gasi trasee accesibile prin nord-est si nord-vest. In 1924, echipa britanica a locotenent-colonelului Norton a ajuns la 8.580 de metri altitudine. Alpinistii George Leigh Mallory si Andrew Irvine (in fotografie) au incercat sa ajunga pana in varf. Au pornit de la baza si n-au mai fost vazuti niciodata. Dupa noua ani, pioletul lui Mallory a fost gasit de un grup de alpinisti. In 1950, China a atacat Tibetul, ocupandu-l si transformandu-l in provincie. Timp de 15 ani, granitele acestui mic stat au fost inchise pentru straini. Exploratorii au inceput sa caute noi drumuri spre Everest, plecand din sud, din Nepal. In 1952, o echipa ascensionara elvetiana a fost nevoita sa renunte, dupa ce ajunsese la numai 260 de metri de varf. Cunostintele acumulate in aceste expeditii au pavat drumul catre expeditia britanica din 1953. Recorduri pe Everest l 1921: Prima expeditie britanica pe Everest. l 1924: 8 iunie, George Leigh Mallory si Andrew Irving sunt vazuti pentru ultima data. l 1953: 29 mai, Sir Edmund Hillary si Tenzing Norgay sunt primii oameni care ating varful. l 1975: pe 16 mai, Junko Tabei din Japonia a devenit prima femeie care a ajuns pe varf, parcurgand traseul versantului sud-estic. l 1978: Reinhold Messner si Peter Habeler sunt cei dintai care ajung in varf fara oxigen artificial. l 1980: Leszek Cichy si Krzysztof din Polonia au ajuns pe Everest in prima ascensiune realizata pe timp de iarna. l 1980: Reinhold Messner, prima expeditie solitara, fara oxigen artificial. l 1988: Lydia Bradey, din Noua Zeelanda, prima femeie care a ajuns pe “Acoperisul Lumii” fara oxigen artificial. l 1990: primul fiu al unui alpinist care a cucerit Everestul a ajuns pe culme: Peter Hillary, fiul lui Edmund Hillary. l 1991: octombrie, Andy Elson a pilotat pentru prima data un zeppelin deasupra Everestului. l 1993: cel mai mare numar de alpinisti ajunsi in varf, in aceeasi zi: 40 (10 mai). l 1994: americanii Barry Bishop si fiul sau Brent au devenit primul cuplu de acest fel care a cucerit Everestul. l 1995: George Mallory, nepotul lui George Leigh Mallory, a ajuns in varf. l 1995: 17 mai, Constantin Lacatusu este primul roman care cucereste Everestul. l 1996: 23 mai, Serpasa Ang Rita a realizat cea de-a zecea ascensiune fara oxigen. l 1996: anul cel mai dramatic pe Everest: 15 morti. l 1999: 1 mai, Conrad Anker, membru al expeditiei Mallory si Irvine, condusa de Eric Simonson, gaseste corpul lui George Mallory la 8.138 de metri, pe partea nordica. l 2000: un record: 145 de alpinisti ating Everestul. l 2000: slovacul Davo Karnicar a coborat masivul pe schiuri in 4 ore si 40 de minute, pana in tabara de baza, strabatand portiuni acoperite cu gheta si stanci. Anul urmator, Stefan Gatt a repetat coborarea cu snow-board-ul. l 2001: Sherman Bull a devenit cel mai batran alpinist care a urcat pe Everest, avand 64 de ani. l 2002: fiii a trei pionieri ai Everestului – Sir Edmund Hillary, Tenzing Norgay si Barry Bishop – au realizat o expeditie remarcabila inapoi pe Everest. l 2003: tanara serpasa de 15 ani, Ming Kipa Sherpa, a stabilit recordul celui mai tanar om ajuns pe Everest. l cele mai multe ascensiuni reusite ii apartin serpasului Appa, care la 20 mai 2000 a urcat a unsprezecea oara pe varf. l cea mai mare echipa de alpinisti care a plecat spre Everest a fost o expeditie a Chinei, formata din 410 membri. l serpasul Kushang este primul alpinist din lume care a reusit sa urce pe Everest pe toate cele patru trasee (din sud, sud-est, nord si nord-est). Ioana LUCACEL, Ioan BOTIS