Cu dreptatea-n buzunar...

O societate comerciala din Cavnic a fost prejudiciata in mai multe randuri de diversi parteneri de afaceri. S-a adresat instantei, a avut castig de cauza, dar sentintele definitive si irevocabile nu-i folosesc la nimic. Debitorii sunt insolvabili. La modul in care se rezolva anumite cazuri in justitia de la noi, nici nu e de mirare ca increderea romanilor in aceasta institutie a statului este in continua scadere. Chiar si atunci cand ai dreptate si instanta iti da castig de cauza, s-ar putea ca sentintele sa nu-ti foloseasca la nimic. E totuna daca pierzi sau castigi procesul. Cel putin in cauzele civile, asta se intampla. Una dintre societatile maramuresene, cu sediul in Cavnic, avand ca obiect de activitate confectiile textile, a „beneficiat” de mai multe procese de acest gen. Dupa ani buni de judecata, le-a castigat, insa debitorii sai refuza sa isi plateasca datoriile. Practic, respectivele sentinte au fost date degeaba. Maywear International este o firma cu sediul la Iasi. In perioada 2003 – 2004, intre firma din Cavnic si Maywear s-au derulat diverse contracte de lohn. Societatea din Cavnic era aceea care executa lucrarile de croitorie. Totul a fost bine si frumos, pana cand SC Maywear, condusa de administratorul Andreea Carpovici, a achitat ultima transa de bani cu doua file cec. Acestea, insa, nu aveau acoperire bancara. Practic, erau lipsite de valoare. Suma totala a prejudiciului creat prin aceasta a fost de 645 milioane lei vechi. Pe numele administratorului Andreea Carpovici s-a inceput urmarirea penala, pentru infractiunea de inselaciune, iar ulterior ea a fost trimisa in judecata, instanta dispunand condamnarea ei la opt luni inchisoare. Insa, cu suspendare, asa cum se intampla in Romania. Dupa aceasta, a urmat procesul civil. Judecatoria Baia Mare a dispus investirea cu formula executorie a celor doua file cec. Practic, ce alta problema mai trebuia rezolvata decat recuperarea banilor? Numai ca... tocmai asta a fost problema. In cadrul procedurii de executare silita, firma creditoare a reusit ridicarea unor elemente de mobilier de birou in valoare totala de 224 milioane lei vechi. Tot cu acea ocazie s-au ridicat si sase mese de calcat profesionale. Insa ele au trebuit predate adevaratului proprietar, acestea neapartinand firmei iesene. Iata ca nici macar mesele nu au putut fi valorificate. Si asta a fost tot ce s-a putut obtine din partea societatii Maywear, firma din Cavnic avand si astazi de recuperat un prejudiciu de 477 milioane lei vechi. O suma infima, pentru care nici nu merita sa-ti mai bati capul, mai ales ca datoria se va prescrie in curand. Aceeasi firma din Cavnic a avut parte de o alta colaborare „fructuoasa”, cu o firma italiana. Baycom International Industries, cu sediul in Baia Mare, administrata de un cetatean italian, Antonio Casalino, a incheiat in 2004, un contract de inchiriere cu societatea maramureseana, prin care aceasta din urma punea la dispozitie italianului trei obiective folosite in industria confectiilor. Acestea se aflau la Sighet, Cavnic si Baiut. De asemenea, Antonio Casalino s-a angajat in alte afaceri similare, preluand un atelier de confectii din Tautii Magheraus, o fabrica de confectii din Somcuta Mare, una in Baia Mare, precum si o hala din Ferneziu, transformata tot in fabrica de confectii textile. Dupa incheierea contractului pentru cele trei locatii, cu firma din Cavnic, italianul a preluat doar doua dintre acestea, renuntand la obiectivul din Baiut. Pe vechea structura de personal, el a demarat productia, care a mers timp de cateva luni. La inceputul anului urmator, el a refuzat sa mai plateasca pretul chiriei. Mai mult, el a preluat oamenii din Cavnic si i-a angajat la fabrica sa din Ferneziu, iar pe cei din Sighet, i-a dus la o alta hala de productie din localitate. Aici nu au stat decat cateva luni, inainte de a fi dati afara. Initial, italianul nici nu a vrut sa auda de predarea locatiei din Sighet, fiind nevoie de interventia politiei. S-a ajuns si in instanta, dupa ce SC Baycom intrase in procedura de faliment. Aici, societatea din Cavnic a avut castig de cauza, judecatorul sindic dispunand inscrierea creantei de 910 milioane lei vechi, in registrul special al creditorilor. Si aici povestea se incheie, fara ca firma din Cavnic sa-si fi putut recupera banii. In prezent, italianul isi vede linistit de afaceri, totul fiind transferat pe o alta firma, ce isi desfasoara activitatea in Ferneziu. Aceeasi firma din Cavnic, un alt partener italian. De aceasta data, el se numeste Domenico Catanzaro, reprezentant al firmei Emmedue Rom Service, din Timisoara. Intre cele doua societati, au existat relatii comerciale pe o perioada indelungata de timp. Totul s-a derulat fara incidente, pana in 2005, cand firma timisoreana a refuzat sa mai plateasca manopera executata de fabrica din Cavnic cu bani cash si s-a mers pe varianta unei file cec. In momentul prezentarii acestuia la banca, el a fost refuzat la plata din lipsa totala de disponibil. S-a ajuns in instanta. Acesta a dat castig de cauza firmei din Cavnic, dispunand investirea cu formula executorie a filei cec in valoare de 4 mii euro. Numai ca acesti bani nu au putut fi recuperati niciodata. Pe numele administratorului s-a depus plangere penala pentru inselaciune. La ce o fi ajutand si asta nu stim, chiar si in cazul unei condamnari. Daca italianul nu are un sfant... Si mai urmeaza. Firma din Cavnic a actionat in instanta o societate din Suceava, SC Licorna Tex, pentru neplata sumei de 84 milioane lei vechi. Tribunalul Suceava a admis actiunea si a obligat firma moldoveana la plata datoriei. Prin executor judecatoresc, s-a recuperat jumatate din valoare, cealalta parte fiind lasata pana la prescriptia datoriei. Probabil, timp de trei ani, cei raspunzatori de prejudiciu nu au realizat niciun venit. Vazand toate aceste cazuri, legate de o singura societate comerciala, ne intrebam la ce bun sa se ajunga in instanta, pentru ca sentintele nu folosesc la nimic. Vinovatii arareori platesc pentru faptele lor. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro