Cu buldozerul in livada de visini

Pentru locuitorii din cartierul Butovo Sud, aflat la periferia sudica a Moscovei, problemele au inceput odata cu sosirea primelor excavatoare, in 2006. Inainte ca acestea si macaralele sa se puna pe treaba, Butovo Sud era o zona de „izbe” inconjurate de garduri, gradini si mici livezi de pomi fructiferi, ca intr-un sat traditional. 15 luni mai tarziu, pe acest teritoriu s-a ridicat un nou oras. Alaturi, unele de altele, stau cladiri de 15 etaje care sfideaza fragilele casute din lemn. Acestea au fost declarate „vetuste” si destinate demolarii. Febra demolarilor Navigand pe Internet, proprietarii acestor case au descoperit existenta unui ordin de demolare semnat de primarul Moscovei, Iuri Lujkov, datand din 2004. In locul micilor izbe cu gradina, Primaria avea intentia sa construiasca imobile pe care sa le vanda. Febra edilitara a pus stapanire in ultimii ani pe capitala rusa, iar ea a devenit palpabila in centrul orasului, in cartierul afacerilor ‘’Moscow City’’ si de-a lungul raurilor Moscovei. Apartamentele se vand chiar la pretul de 11.000 de euro metrul patrat. Aceasta febra nu a menajat nici periferia, scrie Marie Jego, semnatara unui articol publicat de ziarul francez Le Monde, citat de Rompres. In Butovo Sud, santierele sunt gestionate de ‘’Glavmosstroi’’, departamentul principal al sectorului edilitar din Moscova, o companie fosta proprietate a Primariei, vanduta in toamna lui 2005 oligarhului Oleg Deripaska, apropiat de Kremlin. Odata cu cresterea vertiginoasa a preturilor locuintelor din Moscova (+99 la suta in ultimele 12 luni), operatiunea promitea sa se dovedeasca profitabila. Noile apartamente urmau sa fie vandute la pretul de 2.900 euro metrul patrat. Locuitorii din Butovo Sud au confruntat aceste preturi cu compensatiile oferite de municipalitate pentru a-i determina sa se mute: pentru un apartament cu doua camere intr-o zona populara aflata departe de cartierul lor se ofera o despagubire de 40.000 de euro. „Ce putem cumpara cu acesti bani, cand un apartament de 80 de metri costa aproape 300.000 de euro?’’, se intreaba Dmitri Murasiov, proprietarul unei casute cu gradina. ‘’Cum poti compara viata intr-un apartament cu doua camere cu cea pe care o avem noi aici?’’, mai spune el indicand mica sa gradina cu meri, ciresi si pruni. Inginer la pensie, Dmitri a trait dintotdeauna aici. Si nu vrea sa plece. La fel ca multi alti locuitori ai cartierului, care s-au atasat de pamantul lor. Au declarat razboi Primariei, companiei Glavmosstroi si intregii conduceri ruse. „Conducatorii nostri sunt tot mai indepartati de popor. Nu ne vad, nu ne aud. La cea mai neinsemnata problema ii trimit pe politisti”. Ostilitatile au inceput la 19 iunie 2006. In acea zi, Primaria a trimis buldozerele si o echipa de politisti, pentru a o muta pe Iulia Prokofieva, in varsta de 40 de ani, alaturi de mama si fiul ei. Politistii si muncitorii santierului au navalit in casuta lor si au inceput sa ia totul, sa scoata lampile, sa arunce hainele, mobilele si cartile pe geam, pentru a transporta totul intr-o garsoniera dintr-un bloc aflat in apropiere. Relatata de mass-media, evacuarea familiei Prokofiev a suscitat o condamnare unanima. Cateva luni mai tarziu, un judecator a dat dreptate Primariei, recunoscand evacuarea drept legala. Marinimoasa, Primaria a facut o ultima oferta: un apartament de doua camere de 50 de metri pentru Iulia si mama sa, o garsoniera de 30 de metri pentru fiu, intr-un cartier mai aproape de centru, si 40.000 de euro pentru teren. Astazi, in locul casutei Iuliei se ridica o cladire impunatoare. Circa 30 de familii - ‘’cele care nu aveau in casa nici apa nici gaz’’ - au ales sa urmeze exemplul Iuliei. Ceilalti au fondat o asociatie, iar noaptea fac de veghe. „Anul acesta 9 case au fost incendiate, mai ales noaptea’’, a povestit Vladimir Jirnov, presedintele asociatiei. Este revoltat impotriva Primariei ‘’care vrea sa ne ia proprietatile’’ si impotriva presedintelui Putin care ‘’nu-si indeplineste functia de garant al Constitutiei’’. La fel ca vecinii sai, Vladimir are un act de proprietate asupra casei sale. Dar nu si asupra terenului. Dintr-un motiv simplu: Primaria Moscovei nu recunoaste proprietatea asupra pamantului. Vanzarea-cumpararea de terenuri neagricole a fost autorizata de Codul rus in septembrie 2001. Dupa peste 70 de ani de proprietate colectiva, a fost un pas enorm pentru o tara care nu avea nici macar Cadastru. La Moscova, insa, lucrurile au decurs diferit. Administrata deja de 16 ani de puternicul Lujkov, capitala Rusiei are alte legi. In operatiunile imobiliare, terenul nu este vandut, ci cedat spre inchiriere (de obicei pentru 49 de ani). Regula este valabila numai pentru orasul Moscova. La 20 de km de Butovo Sud, pamantul poate fi cumparat si vandut. Ca-n vremea lui Stalin Pentru Dmitri, a se retrage inseamna a pierde totul din nou. Prima data i s-a intamplat in 1937, cand bunica sa, proprietara unui mare apartament in centrul Moscovei, a fost expulzata de autoritatile sovietice. ‘’Era epoca lui Stalin. Imobilul trebuia demolat. Bunica mea a fost obligata sa se mute. In schimb, i-au dat un teren in Butovo Sud’’. Aici au locuit trei generatii. Bunicii au construit casa, parintii au adus apa, gaz si electricitate. Iar Dmitri a platit impozitele si nu are indoieli ca pamantul este al sau. ‘’Imi este greu sa cred ca intr-o economie de piata proprietatea privata este sfanta. Atunci cand au inceput reformele, ni s-a explicat ca dictatura comunista s-a sfarsit, ca conducatorii urmau sa fie alesi si ca urmau sa dea socoteala in fata cetatenilor. Astazi nu am nicio posibilitate de a influenta nimic’’. Prietenul sau Valentin, taximetrist, se intreaba cum va supravietui fara cepele, tomatele, merele si prunele sale. Fara a mai lua in calcul toate muncile facute in casa, mostenita de la bunicii sotiei sale, modesta, dar bine intretinuta. Toti vecinii se reunesc in jurul vechii mese de lemn din camera principala. Sorbind un suc de mere facut in casa, Valentin explica: ‘’Intr-o tara normala, intr-un conflict dintre putere si cetateni poti apela la un deputat. Dar nu aici’’. Cativa deputati au venit sa-si exprime sprijinul, dar cel direct interesat, Vladimir Gruzdev, ales din partea Butovo in Duma de Stat, nu a aparut. A distribuit in scolile din cartier un calendar in care se spunea ‘’Gruzdev este deputatul tau’’. Dar acest membru al partidului Kremlinului , ‘’Rusia Unita’’, in varsta de 40 de ani, prefera sa frecventeze ale cercuri. La 2 august 2007, a coborat intr-un submarin la 4.300 metri adancime in apele Polului Nord, pentru a amplasa un drapel rus din titaniu. Va fi urmatorul turist la bordul ‘’Soyuz’’ pentru a zbura in spatiu, in septembrie 2008. Acest privilegiu l-ar putea costa circa 18 milioane de euro. Le Monde