„Ctitorul” taberei Archeus

Reporter: Ce-i nou la ediţia de anul acesta a Taberei Archeus?

Ioan Marchiş: Cea mai mare noutate de anul acesta este schimbarea locaţiei. De fapt, am început în Ocoliş, cu parastasul pentru scriitorii plecaţi dintre noi şi am continuat la Staţiunea Izvoare. Am schimbat locaţia pentru că la Ocoliş nu puteam caza mai mult de 20 de persoane. Aici au fost în prima zi în jur de 40 şi au rămas peste 30 de oameni, iar condiţiile de la Staţiunea Izvoare sunt foarte bune şi cadrul poetic.

Sunt invitaţi şi cei care au fost la ediţia de anul trecut, dar au venit mai mulţi artişti decât anul trecut. Cererea scriitorilor de a veni în această tabără este tot mai mare. Noi am vrut să fim şi tradiţionali, dar şi să avem artişti şi scriitori care vin prima dată. Nu este foarte important să rămână toţi pe toată perioada taberei, dar este foarte important ca oamenii să se întâlnească. Pentru că este un mod aparte de analiză a lucrărilor în această tabără. S-a format o tradiţie, iar cenaclul a ajuns la un mare nivel. Ioan Groşan şi Ion Mureşan au analizat foarte exigent creaţiile literare, dar au debutat şi tineri de 16, 17, 18 ani atât în plastică, cât şi în poezie. Noutatea ar fi că s-a lărgit aria taberei, s-a păstrat aceeaşi exigenţă, în schimb, efervescenţa creatoare parcă a crescut. Şi cadrul a influenţat foarte mult, ei sunt influenţaţi de acest mediu nemaipomenit.

Rep: Fiecare ediţie a Taberei are o temă. Tema de anul acesta?

I.M.: Pentru că am făcut această întâlnire între plasticieni şi oameni de literatură, m-am gândit ca anul acesta să fie tema „Cuvânt şi Imagine”. De aceea, imaginea semnificativă a Taberei de anul acesta a fost un tablou de Rene Magritte „Aceasta nu este o pipă”. Un tablou care are două feluri de texte: un text plastic, pipa, şi un text literar, care contrazice textul plastic „aceasta nu este o pipă”, motiv pentru care s-au creat discuţii între ceea ce înseamnă imaginea plastică şi ceea ce înseamnă imaginea literară. Lucruri foarte diferite, pentru că este vorba de limbajul verbal şi nonverbal. Mi-a plăcut această temă şi a fost dezvoltată pentru că avem şi plasticieni şi literaţi. Iar pentru plasticieni tema a fost „Muntele şi Pădurea”.

Noi am avut experienţa unor ani când lucrările erau toate abstracte şi i-am invitat şi spre un altfel de mod, mai figurativ. Şi într-adevăr, imaginile sunt mai apropiate de realitate, de peisaj, dar sunt şi artişti care au făcut lucrări conceptuale, adică aproape abstracte.

Rep: O picanterie din această Tabără?

I.M.: În fiecare zi, oamenii fac excursii. De exemplu, domnul Pârja spune poveşti de la stână, alţii s-au dus la pescuit, este frica lor de a nu întâlni vipere pentru că în acest an au fost multe vipere în zonă şi este interesant să asculţi pe terasă aventura fiecăruia din fiecare zi. Sau, George Vulturescu a făcut circuitul acela prin copaci, cu funii şi obstacole prin copaci. Nu ne-am imaginat că directorul şi poetul de la Satu Mare poate face acel circuit atât de periculos. Avem în fiecare zi picanterii. De asemenea, este cu noi Lucian Perţa, care ne delectează cu parodiile lui şi nu ducem lipsă de poveşti, bancuri şi întâmplări deosebite.

Rep: Despre tânăra generaţie şi tinerii artişti „crescuţi” în spiritul Fundaţiei Archeus?

I.M.: Există tineri cu potenţial, extrem de talentaţi. De exemplu, este un tânăr în tabără, de clasa a X-a, de la Liceul de Artă. Tinerii s-au purtat exemplar pentru că sunt organizaţi, au lucrat tot timpul, chiar mai mult decât noi cei de altă vârstă, şi au dat dovadă şi de faptul că sunt interesaţi de Cenaclul literar, de ideile de literatură şi artă dezvoltate aici.

Pentru ei, asemenea întâlniri sunt provocatoare, pentru că se întâlnesc cu oameni de altă generaţie, iar aici se întâlnesc concepţii diferite de a trata arta plastică, dar şi literatura. Iar acest schimb de experienţă este important, este ca şi un fel de bibliotecă, ca şi o nouă experienţă de lectură şi creaţie. Asta este în fond o Tabără. Este posibilitatea de a comunica, de a face un fel şcoală a comunicării. Ei pictează şi vorbesc despre metode, pentru că unul are o metodă de a concepe pictura, altul are o altă metodă. Iar faptul că Tabăra este ca o mare familie le dă posibilitatea să treacă peste această chestiune de comunicare şi să înveţe unul de la celălalt.

Eu sunt foarte optimist privind viitorul artei. Nu am avut până acum probleme cu crearea unei noi generaţii, pentru că ştiţi că sunt foarte puţini scriitori care-i asimilează pe cei tineri din licee, dar eu cred că lucrurile acestea se vor rezolva şi se creează noi generaţii de tineri în literatură. Iar în plastică e şi mai uşor, pentru că avem Liceul de Artă, şcolile de artă, avem atâţia studenţi în Baia Mare şi în alte părţi.

Rep: De ce sunt importante taberele Archeus?

I.M.: Aceasta este a VII-a ediţie cu plasticienii incluşi, dar au fost şi alte ediţii, numai cu literaţi. Este importantă, pentru că aceste tabere sunt ateliere de creaţie, sunt adevărate şcoli de performanţă. Întrucât în fiecare an îi vezi pe cei care revin cum au crescut, cum şi-au ridicat nivelul de cultură şi pregătire. Aceste tabere au devenit ateliere de lucru. Sunt şi tabere de relaxare, dar sunt şi ateliere adevărate. Plus că după aceste tabere rămâne ceva concret. Rămâne revista Archesus, se dau premii, şi rămân tablouri şi lucrări de artă cărora noi întotdeauna le-am dat o destinaţie publică. O parte dintre lucrări le-am donat pentru Casa de copii de la Hoteni şi din alte părţi, altele le-am donat unor instituţii. Acum, vom lăsa sculpturi şi picturi aici la Izvoare şi vor fi şi alte acte de donaţie publică.