Ctitorul de biserici in sticla

Teodor Tamas, Todor cum ii spun budestenii, e unul dintre constructorii de biserici de lemn din Maramures. Numai ca bisericile lui nu sunt amplasate nici in „Josani”, nici in „Susani”, nici in „Deal” sau in „Vale”, ci in... sticle. Valea Cosaului e una dintre zonele maramuresene unde spiritualitatea a ramas nealterata. Asa ca, de „Schimbarea la Fata” nu vezi pe nimeni trebaluind prin curte ori mergand cu sapa in spinare pe camp. Oamenii stau la taclale la umbra portilor inalte, din lemn. Vorbesc de politica, vreme, recolta si turisti... O batrana ca-si leaga naframa explica preocupata ca „ii plin de turisti amu’”. Si nu-ti trebuie mult timp ca sa-ti dai seama ca femeia are dreptate. Tineri, batrani, pe biciclete, pe jos ori cu masini scumpe, strainii vin sa vada oamenii si locurile din Maramures, dar mai ales bisericile de lemn de aici. Si Budestiul are lacasurile lui de cult inedite: o biserica monument UNESCO, dar si alte cateva zeci ce nu „odihnesc” insa in „Josani” ori „Susani”, ci pe rafturile din casa unui localnic. Teodor Tamas, „Todor” cum ii spun localnicii, e constructor de biserici de aproape o jumatate de secol. Dar bisericile „ctitorite” de el sunt aparte: sunt inchise in sticle. „Lucru de mana” Tamas a implinit 78 de ani si a uitat de cand construieste biserici. Era fecior pe vremea cand a deprins mestesugul de la un batran care locuia in vecini de casa parinteasca: „stateam langa o moara, si era acolo un batran care facea lucrurile de mana: cruci in sticle, de astea. Io m-am uitat si azi si maine la el, si am zis hai sa incerc si io”. Prima lucrare inceputa a fost o cruce amplasata intr-o sticla, care a iesit insa doar „pe jumatate”. Dar Tamas nu a renuntat, si incet a invatat sa construiasca in sticle nu doar cruci, ci si biserici si porti maramuresene. O astfel de lucrare ii ia si 4 zile, ca-i „munca migaloasa. Si iti trebe’ pensete din aluminiu sa poti lucra”. Pentru ca lemnul sa se conserve perfect, Tamas a inventat si un model inedit de dop, tot din lemn, care inchide „ermetic sticla”. Mesterul spune ca nu prea vinde lucrari, cele mai multe le-a dat unor prieteni: „acuma am trimis una la niste tineri care se casatoresc”. Dar lucrarile lui atrag si numerosi turisti: „chiar amu’ o fo’ cineva din America, Le-am aratat bisericile si i-am servit cu un pahar de horinca de 30-40 de ani cu trei pere inlontru. Unii vor si sa cumpere, da’ n-am pus un pret anume. Dau care cat pe ele”. Tamas spune ca in sticlele cu biserici nu pune tuica, „pentru ca nu se cade”, dar are alte sticle „tot speciale” de tuica. „Am o sticla din 1980, cu o pruna inauntru, una din 1975 cu para, no’ am mai multe. Am una in care ii o para cu crenguta si frunza. Fructul coloreaza horinca si ii da un gust aparte, ca gandesi ca cine stie ce specialitate ii. Ii si ia din tarie, o face mai buna”. Pe langa bisericile din sticla, batranul face si fusuri, cruci si alte obiecte din lemn. Stie sa faca si „nodul dracului” in miniatura, asa ca si-a ajustat fusurile cu astfel de „decoratiuni”. Pe fiecare dintre lucrari a trecut anul in care le-a realizat, asa, ca sa-si etaleze intreaga munca de aproape 50 de ani in fata curiosilor si turistilor. De-a lungul timpului, spune ca s-au ivit multi „ucenici”, dar putini au avut rabdare sa invete meserie: „multi o vinit sa invete, da’ nu o fo’ stapani sa steie pa langa mine, sa vada cum lucru. Unul sangur o invatat. Ii meserie frumoasa de-ti place. Mie mi-o intrat in sange”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro