Crucea jucatorului de oina

De sute de ani, oamenii din Coruia se aduna in fiecare zi de Pasti in curtea bisericii pentru “a bate mingea cu bastonul”. Dragostea unui satean pentru oina l-a facut sa-si graveze pe crucea din cimitir un baston si o minge. In curtea bisericii din Coruia, cladire a carei origine se pierde in negura secolului al XIV-lea, fiecare sarbatoare de Paste prilejuieste o manifestare unica in felul ei. Dupa terminarea slujbei si sfintirea bucatelor, credinciosii se indreapta catre casa pentru a celebra Invierea Domnului. Dupa aceea, coruienii se aduna cu mic cu mare de pe toate ulitele satului, cu bastoane de lemn in mâini. Nu e pregatirea unei revolte, ci onorarea unei traditii vechi de secole: “sa bata mingea”. Asa se cheama din strabuni obiceiul ca in fiecare sarbatoare a Pastelui, satenii sa se adune si sa joace sportul nostru national: oina. Nimeni nu stie exact cum a inceput acest obicei si nici simbolistica exacta a acestui joc in curtea bisericii, insa majoritatea satenilor il percep ca o modalitate de socializare si de petrecere in mod interesant a sarbatorii Pastelui. “Când am venit intâia oara in Coruia, am pus mâna pe baston si am jucat prima data oina. Am indragit sportul acesta dupa ce am vazut cu câta ardoare se joaca”, povesteste Dumitru Dobrican, fost jucator de performanta si apoi antrenor al echipei Spicul Coruia. Chiar si azi, desi nu atât de ager ca in tinerete, Dobrican apuca bastonul si le arata celor mai tineri tainele jocului. “Joc de-a mingea - asa i se zice la noi, din mosi stramosi. Inainte se juca la numai la biserica, apoi s-o facut si echipa in sat”, isi aminteste sfatosul Vasile Cont, un alt localnic pasionat de oina. Cel mai longeviv dintre practicantii oinei este Gratian Pop, cel care si-a incrustat pe monumentul funerar un baston si o minge, poate pentru a-i invata si pe sfinti acest joc românesc. Pâna atunci, desi are aproape 80 de ani, el pastreaza o indemanare si o vivacitate cu care putini de vârsta sa se pot lauda. Maria, sotia lui Gratian Pop, e putin suparata, dar ii intelege pasiunea: “vaaai, draga ii e mingea. Mereu m-o lasat cu toate treburile pe cap si s-o dus sa se joace, dar n-am ce-i face, asta o fo’ placerea lui!” In anii 80, Spicul Coruia, echipa de oina a satului, a câstigat de doua ori medalia de bronz a campionatului national, ca o confirmare a traditiei. Peste o saptamâna, lumea va merge din nou, ca de atâtia ani… sa bata mingea! Hristos a Inviat! Oina in Coruia 1347 - in acest an se crede ca s-a pus piatra de temelie a actualei biserici din Coruia l Secolul al XVII-lea - Se presupune ca atunci a inceput sa se joace oina in Coruia l 1926 - Din cauza ca acoperisul de sindrila a putrezit si din lipsa banilor, biserica este acoperita cu placi de aluminiu l 1960 - Oina incepe sa fie practicata in comuna pe scara larga l 1981 - Coruia isi infiinteaza propria echipa de oina sub imboldul lui Dumitru Dobrican, fost jucator de oina l 1986-1989 - Echipa de oina Spicul Coruia se claseaza de doua ori pe pozitia a treia a campionatului national si câstiga numeroase concursuri locale l 1991 - Din lipsa de fonduri, echipa se desfiinteaza l Fosti mari jucatori de oina: Vasile Câmpean, Calin Moje, Cristian Moje, Liviu Rus, Dan Tânta, Florin Libotean, Florin Lupse, Gavril Maur l 1997 - Prof. Calin Moje reinfiripa traditia oinei la scoala din localitate l 2004 - Echipa de juniori a comunei devine vicecampioana nationala. Pop Gratian: “Oi duce-o si pe lumea cealalta!” Pop Gratian este cel mai batrân practicant al oinei din Coruia. Desi are 77 de ani, spera ca si in acest an sa “bata mingea” in curtea bisericii. “Obieceiul aiesta ii de multa vreme in sat. Când am vinit io aici, batrânii nu stiau spune când s-o inceput. Tare drag mi-o fo’ a bate mingea. In zâua de Pasti ne adunam, tineri, batrâni, fete si femei, si petrecem dupa-amiaza laolalta. Barbatii joaca mingea, iar femeile de pe margine povestesc, mai ne incurajeaza si câteodata chiar fac galerie. Asta ii cea mai mare distractie pentru mine si totodata si o traditie in sat, doar avem si acuma echipa de oina. Noi nu jucam in cadru organizat, dar tat era mai bine decât sa stam sa jucam carti sau sa pierdem vremea altfel. Am strâcat un costum nou-nout odata, când am picat in genunchi la un joc, iara o chemese o puscat pe tat spatele când m-am intins odata, dara io nu pot rezista fara. In ultimii ani lumea o zâs ca-s bolund ca mergeam când ma chemau la joc, asa batrân cum is. Nici la nevasta nu-i place, dar n-am ce-i face. Desi in ultima vreme o aparut balurile si afurisâtele aiestea de discoteci, tinerii tat vin sa bata mingea. Ii singura mea distractie si oi duce-o si pe lumea cealalta, ca de aceea mi-am pus un baston si o minge pe cruce!” Amintirile jucatorilor “Când am venit aici prima data, in 1974 de Pasti, am pus intâia oara mâna pe baston. De atunci bat mereu mingea. La inceput jucam cu o minge de pârlog din 9 parti, una umpluta cu lâna de oaie si alta cu par de vaca.” - Dumitru Dobrican, fost jucator la Tricolorul Baia Mare si antrenor la Spicul Coruia “Am jucat oina de când ma stiu si mi-i tare drag si amu’, numai ca nu ma mai ajuta picioarele. M-o mai sfadit femeia, dara n-o avut ce face. O fo’ singura mea distractie in lumea asta!” - Gratian Pop, 77 de ani, cel mai batrân jucator de oina din sat “Sunt oameni batrâni care ziceau ca nu-si aduc aminte când o inceput sa se bata mingea la biserica. E o traditie specifica satului nostru.” - Vasile Cont, localnic Claudiu BABAN