Cronica unui eşec previzibil: 28 miliarde de Euro, rataţi din incompetenţă

Cu mai puţin de 50% rezultate îndeplinite faţă de ţintele propuse iniţial prin Programele Operaţionale şi cu o rată a absorbţiei de numai 24,26%, cea mai mică dintre toate Statele membre, România, a ratat oportunităţile din exerciţiul financiar 2007-2013 al UE. Acum, repetăm greşeala ultimilor 7 ani. Lansate spre dezbatere publică într-o perioadă de vacanţă, cu consecinţa limitării posibilităţii cât mai multor grupuri interesate de a le comenta conţinutul, noile variante ale Programelor Operaţionale aferente fondurilor structurale şi de investiţii pentru 2014 -2020 nu vor aduce modificări radicale faţă de tematicile şi zonele de intervenţie abordate în actualul exerciţiu financiar 2007 - 2013. Mai mult, după modul în care îşi fac treaba guvernanţii, banii vor ajunge efectiv în ţară abia pe la mijlocul lui 2016. Ratăm încă 28 de miliarde de Euro din cauza indolenţei şi incompetenţei.

Suntem un stat subdezvoltat, care nu e în stare să-şi gestioneze nici resursele şi nici măcar sprijinul financiar acordat de alţii. Deşi bugetul statului nu poate acoperi investiţii minime, guvernanţii tratează cu indolenţă şi incompetenţă grasă oportunitatea atragerii fondurilor europene. Prezentat cu mare tam-tam, ca o sursă de izbăvire din toate neajunsurile, fondurile europene s-au dovedit doar o mare ratare şi un fiasco total.

Omniprezentă în vârful clasamentelor cu statele care au înregistrat cele mai slabe performanţe în absorbţia fondurilor europene, de-a lungul celor 7 ani – doar 24,26% (prin comparaţie, Bulgaria a accesat 40%, Cehia – 42%, Slovacia–45%, Ungaria – 48%), cu numeroase suspendări ale Programelor Operaţionale din cauza neregulilor constatate de Comisia Europeană în managementul/absorbţia fondurilor, cu corecţii financiare de peste 700 de milioane de euro aplicate pentru incapacitatea sistemului de a monitoriza eficient cheltuirea banilor europeni, România a fost în acest prim exerciţiu financiar un exemplu de „aşa nu” în utilizarea banilor europeni.

Principalele cauze ale acestor realităţi cunoscute şi exprimate frecvent la nivelul Comisiei Europene sunt atribuite lipsei capacităţii administrative în sistemul public de a gestiona fondurile, deficienţelor majore de înţelegere a mecanismelor europene de finanţare, calităţii slabe a resurselor umane şi, nu în ultimul rând, corupţiei/lipsei de transparenţă în managementul banilor europeni. Mai grav e însă faptul că România n-a învăţat nimic din această lecţie, ci repetă toate erorile trecute.

Vreţi exemple? Vă dăm exemple. În primul rând, banii sunt cheltuiţi haotic. Guvernul nu a fost capabil să elaboreze în timp util o Strategie Naţională de Dezvoltare care să dea direcţiile majore în care vor fi investite resursele publice (inclusiv banii europeni!) în următorii 7 ani, deşi există în trecut iniţiative care conturau perspectiva de dezvoltare strategică a României cu orizont 2030, dar pe care Guvernele care s-au succedat din 2007 şi până în prezent le-au ignorat. Apoi, nu s-a realizat nicio evaluare de impact a banilor investiţi în proiectele finanţate, deşi au existat numeroase semnale cu privire la probleme grave în acest sens (bugete supraevaluate pentru proiecte fără rezultate, proiecte care au finanţat aceleaşi obiective/conflicte de interese, aceiaşi beneficiari etc.), pe principiul dacă nu semnalăm erorile, înseamnă că nu există.

Mai grav e că direcţiile în care vor fi investite fondurile europene au fost stabilite de Guvern cu de la sine putere. Societatea civilă, mediul academic şi sectorul business nu au fost implicate de o manieră serioasă în analiza de nevoi realizată pentru viitorul exerciţiu financiar. Guvernul a preferat să însăileze această analiză din aportul unor consultanţi privaţi cu evidente limitări în înţelegerea unor fenomene care afectează la nivel macro sectoarele strategice de activitate, fără a avea o viziune integrată despre cum ar trebui să se dezvolte România în viitor.

Rezultatul? Nimeni nu ştie la această oră ce, cum şi când se va întâmpla cu fondurile din următorul exerciţiu financiar. Practic, având în vedere sistemul birocratic, în cea mai optimistă variantă, banii vor ajunge efectiv în ţară prin 2016!

Noile variante ale Programelor Operaţionale, vitale pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi mediului economic, au fost lansate spre dezbatere publică formal, aşa, ca să fie, în plină perioadă de vacanţă. Noile variante ale PO (Programul Operaţional Regional, Programul Operaţional Capacitate Administrativă, Programul Operaţional Infrastructură Mare, Programul Operaţional Capital Uman, Programul Operaţional Competitivitate şi Programul Operaţional Asistenţă Tehnică) au reuşit să includă, în opinia Institutului pentru Politici Publice (IPP), un inventar mai detaliat – cel puţin în anumite domenii – al tipurilor de investiţii prioritare care urmează a fi realizate cu bani europeni, rămânând diferenţe vizibile de maturitate şi consistenţă la nivelul acestor importante documente ce vor ghida alocarea celor peste 28 de miliarde de euro în viitorii 10 ani (7+3).

Dorin Vasile Paşca, primarul oraşului Baia Sprie spune că: „văd lucrurile şi bine, şi rău. Într-un fel cred că în momentul în care Ministerul a început să ne consulte am fost un pic mai pregătiţi ca şi faza precedentă şi acum am creat şi noi nişte probleme, am impus nişte reguli Autorităţii de Management şi Ministerului, şi poate că şi din cauza asta s-a întârziat un pic, dar sper ca toată întârzierea să fie spre bine şi toate programele care se vor aproba acum să fie mai uşor de implementat. Consultările s-au terminat, acum urmează negocierile cu Comisia Europeană, să vedem cât ne aprobă din ceea ce am cerut. Vor trebui să fie destul de abile ministerele şi să încerce să-şi impună poziţia pe care noi şi ei le-am cerut. În exerciţiul trecut a fost extrem de multă birocraţie, multe bariere pe care noi le-am impus: am pus barieră la barieră.

Când Comisia Europeană ne-a cerut un set de documentaţii, noi am suplimentat setul de documentaţii şi am mai cerut un set. Noi am încercat să mai simplificăm procesul de implementare, să tăiem din birocraţie. Anul acesta l-am pierdut, dacă vom avea ghiduri anul viitor şi vom începe să scriem, abia în 2016 vom ajunge la implementare.

Capacitatea administrativă a tuturor unităţilor care vor aplica pe fonduri e crescută, sper să facem echipe bune tehnice şi să reuşim să implementăm mai mult decât anii trecuţi.

Cei mai mulţi primari lucrează cu consultanţi. Primăriile de comune merg şi ele destul de binişor, am avut discuţii cu primarii din GAL nu foarte la obiect, acolo unde există continuitate, unde primarul are două-trei mandate se vede, pentru primarii noi e destul de greu, iar echipele tehnice de sub ei lucrează destul de greu. Dar sunt optimist, sper să nu întârziem mai mult, depinde şi cât se vor schimba miniştrii, dacă se mai schimbă de două-trei ori, iar generăm întârzieri”.

„Un prim aspect care se impunea a fi tratat cu maximă responsabilitate de Guvern care şi-a asumat în acest mandat procesul de regionalizare era acela de a concepe o finanţare adaptată specificului şi nevoilor regionale, nu una uniformă, cu aceleaşi priorităţi şi obiective (eventual doar cu minime diferenţe în ceea ce priveşte procentul de cofinanţare solicitat beneficiarilor) aşa cum s-a întâmplat până acum. Principiul pentru fiecare câte puţin nu poate conduce la rezultate semnificative în dezvoltarea economico-socială a României, fără a avea stabilite priorităţi specifice atât la nivel de regiuni, cât şi de sectoare – cheie.

De asemenea, este important ca investiţiile să fie direcţionate către comunităţile locale şi mai puţin către aparatul central, în acest exerciţiu financiar fondurile din PODCA acoperind într-un procent major administraţia centrală. Rezultatele preconizate pentru dezvoltarea capacităţii administrative trebuie să nu fie superficiale şi legate numai de întocmirea a zeci de studii

/documente metodologice, cât mai ales de evaluarea performanţei personalului, a remunerării acestuia în raport cu munca depusă, a responsabilizării faţă de deciziile adoptate, a pregătirii pentru managementul descentralizat al serviciilor publice”, se arată într-un studiu IPP.

Liberalii şi democrat-liberalii au criticat întârzierea nepermisă a semnării Acordului de Parteneriat privind fondurile UE pentru perioada 2014-2020 şi invocă „amatorismul evident” în redactarea draft-urilor de Acord de Parteneriat, despre care arată că au fost respinse succesiv şi lipsa de coordonare, şi incapacitatea ministrului responsabil de a prezenta o strategie coerentă a României pentru fondurile UE.

„Suntem în luna iunie a anului 2014, iar Acordul de Parteneriat pentru fondurile UE, perioada 2014-2020, este în continuare la stadiul de ciornă, criticată dur de Comisia Europeană. Datorită incompetenţei Guvernului Ponta, România nu va putea accesa cele 38,9 miliarde euro decât din 2015.

În ciuda asigurărilor date de-a lungul timpului de domnul Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene, iată că şi ultima variantă a Acordului, trimisă de Guvernul Ponta, a fost pusă la colţ de experţii Comisiei Europene”, se arată în textul moţiunii simple.