Criza unei imagini

Saptamana trecuta va prezentam reactiile deloc onorante din Bucuresti la adresa Liviei Sima, subsecretar de stat si vicepresedinte în cadrul Autoritatii Nationale de Turism (ANT), presedinte ANTREC Maramures si presedinte al Asociatiei de Promovare si Dezvoltare a Turismului Maramures. Deputatul Dumitru Becsenescu era convins ca “Sima vorbeste fara continut, fara sens si fara logica, o atitudine tipica omului politic care nu are substanta în ceea ce spune. Nu cred ca are habar de turism, iar un examen simplu de management în turism l-ar pica în mod sigur. Ea n-are nicio legatura cu turismul! A ajuns politic unde este si nu întelege fenomenul!” Aflata în mod evident într-o criza de imagine si popularitate, la sfarsitul saptamanii trecute, Sima a apelat la serviciile Prefecturii Maramures pentru a aduna presa, sa-i gadile probabil orgoliul. La întalnire am aflat ca urma o deplasare la Azilul de batrani din Baia Sprie unde, conform traditiei, Sima joaca rolul “bunului samaritean” (din 2001, Sima le pregateste batranilor o masa de ziua ei de nastere, lucru cat se poate de laudabil, însa niciodata fara tam-tam mediatic). Din 2001 încoace, în nici un an, Sima n-a reusit sa convinga de faptul ca nu face acest lucru dezinteresat, ci în urma unor scandaluri, sau înaintea unor campanii electorale din care ar avea de castigat la capitolul imagine. Înainte de plecarea în Baia Sprie am încercat sa obtinem o declaratie de la Sima însa am fost refuzati, cu toate ca ne-am motivat imposibilitatea deplasarii prin faptul ca urma închiderea editiei. Cand solicitarea a venit din partea unor colegi de breasla care aveau si ei motive pentru care nu puteau ajunge Baia Sprie, Sima a aceptat. Am profitat de moment sa obtinem raspuns la ceea ce ne interesa: “daca este exercitiu de imagine deplasarea cu presa la Baia Sprie? Daca asa o numiti… de ani de zile fac acest exercitiu. Cum de ce cu presa dupa mine? Pentru ca sunt prietenii mei! Cine nu sunt prietenii mei n-au decat sa nu vina. Sunteti prietenii mei!? Da sau nu?”. Finalul a fost jenant, un cor rostind la unison “daaa!” Mircea CRISAN