Criza republicana

Pentru presedintele american, George W. Bush, septembrie a fost luna cea mai cruda. Vestile din Irak continua sa fie ingrijoratoare, devastatorul uragan Katrina a facut ca popularitatea liderului american sa scada la cele mai mici cote de la preluarea mandatului. Din fericire, Rita a fost mai miloasa. Intre timp, coalitia conservatoare pe care o conduce si care domina politica americana a fost inghitita de propria furtuna politica, noteaza The Economist, citat de Rompres. Bursa si coruptie Dupa Katrina, scandalurile au izbucnit, in speta legate de cresterea, deloc conservatoare, a cheltuielilor publice si de subiectivismul numirilor pe care Bush le-a facut in ultima vreme. Intre timp, un partid care a ajuns la putere candidand impotriva standardelor morale scazute de la Casa Alba, a fost angrenat intr-o serie de scandaluri de coruptie in propria ograda. Mai intai, un inalt oficial din sectorul de aprovizionare a fost condamnat. Apoi, Comisia de asigurari si schimb a anuntat ca deruleaza o ancheta asupra unei afaceri bursiere a liderului majoritatii republicane din Senat, Bill Frist. Recent, si cel mai serios, liderul majoritatii republicane din Camera Reprezentantilor, Tom DeLay, a fost pus sub acuzatie intr-un caz de coruptie (gestionare ilegala de fonduri electorale ale partidului sau in campania din 2002) din Texas si a fost nevoit sa demisioneze “temporar”. Ar fi simplu sa se exagereze natura “imbolnavirii” conservatorilor. O parte din vina pentru incompetenta aratata dupa uraganul Katrina apartine oficialilor locali democrati din Louisiana, iar presedintele Bush a facut o treaba mai buna in gestionarea urmatorului uragan, Rita. Tom DeLay a declarat ca ancheta privind afacerile sale (conduse practic de ultimul democrat din Texas) este motivata politic. Iar Bill Frist a venit cu o explicatie nevinovata pentru faptul ca si-a lichidat compania proprie la valoare maxima, cu doua saptamani inainte de prabusirea la Bursa. O parte din masina conservatoare continua sa functioneze: se pare ca John Roberts va fi confirmat ca procuror general al SUA. Ar fi o prostie ca cineva sa parieze pe un succes al democratilor - haotici in prezent - in Congres, anul viitor. Si mai sunt multe probleme in curs decat cele din septembrie. Programul intern al Administratiei americane (in speta, planul de reforma a sistemului de asigurari sociale) se afla intr-un punct dificil, atentia sa fiind aproape sigur atrasa de chestiuni care se petrec in afara SUA. Si mai important, actuala criza denota probleme si mai adanci, legate de competenta, nepotisme si natura contradictorie a “marelui conservatorism guvernamental”. Nu e prea tarziu ca presedintele sa le rezolve, dar trebuie sa o faca atat de repete si brutal si nu doar de dragul partidului sau. Nu este in interesul nimanui, nici al acelor europeni care critica America lui Bush, ca presedintele american sa devina doar un lider care asteapta sa predea stacheta succesorului, macinat de nemultumirile concetatenilor. „Familiarism” si incompetenta The Economist si-a exprimat de fiecare data dezacordurile ideologice cu presedintele Bush, dar principala problema pare sa fie acum incompetenta. Katrina sta acum alaturi de insuccesele din Irak sau Guantanamo drept dovezi ale acestei incompetente. Bush e un lider capabil de decizii curajoase, dar care adesea isi alege gresit oamenii cu care lucreaza, pe care apoi ii concediaza. Atat “Rummy” (Donald Rumsfeld, ministrul Apararii), cat si “Brownie” (Michael Brown, seful Agentiei federale de gestionare a situatiilor de criza, pe care presedintele l-a si inlocuit) sunt simptomatici pentru aceasta problema a presedintelui. Sistemul politic american de numire in functie risca intotdeauna sa-i prefere in functii de varf pe cei cu relatii bune si multe, si nu neaparat pe cei calificati. Presedintele Bush insa a abuzat de aceasta slabiciune a sistemului mai mult decat oricare alt predecesor de la Casa Alba. Unul dintre avantajele republicanilor este acela ca, in mod normal, tind sa restrictioneze guvernul federal. Cu toate acestea, presedintele Bush si Tom DeLay au imbratisat asa-numitul „Mare conservatorism guvernamental”. Asemeni democratilor fostului presedinte american Lyndon Johnson, in anii ’60, cei doi cred ca pot folosi structurile statutului pentru a face bine, dar de data acesta in scopuri conservatoare si nu liberale. Si in profunzime, situatia este la fel de oximoronica pe cat suna: poti folosi intr-adevar banii guvernamentali pentru a imbunatati sistemul educational si a promova familia. Dar s-au facut doua mari erori: prima si cea mai importanta este extravaganta fiscala: presedintele Bush a crescut cheltuielile publice mai mult decat oricare alt presedinte american de la Lyndon Johnson incoace si a redus dobanzile cu entuziasmul lui Reagan; a doua este aceea ca mult prea mult „cash” a fost alocat pe proiecte fara o justificare economica. Ce-i de facut? Ce ar trebui sa faca Bush? Una din prioritati ar fi initierea unui audit pentru a identifica ce anume s-a gresit in cazul Katrinei. Recent “Brownie” a fost criticat dur in fata Congresului pentru incompetenta aratata, ceea ce ar trebui sa le aminteasca protejatilor Administratiei ca functiile federale de la varf presupun responsabilitati. Brownie a avut dreptate cand s-a aparat, spunand ca nu doar el este vinovat pentru tot ce nu a mers bine in acele momente dramatice. Dar, deocamdata, presedintele american rezista incercarilor de a forma o comisie independenta de ancheta pentru a investiga ceea ce s-a gresit, precizand ca prefera ca ancheta sa fie condusa de un consilier de la Casa Alba. 1.000 de persoane au murit in timpul uraganului, iar contribuabilii americani au acum de achitat o “factura” de 200 de miliarde de dolari. Daca aceste doua lucruri nu merita o ancheta independenta, atunci ce anume? Cea de-a doua prioritate este gestionarea extravagantei fiscale. Orice mutare politica de succes are contradictiile ei. Este mult mai dificil sa le supravietuiesti daca in proces intervin ineficienta si coruptia. Este greu de imaginat ca presedintele Bush doreste sa fie asociat cu haosul din acest crud septembrie. Ar putea sa se uite la exemplul lui Teddy Roosevelt, primul mare conservatorist guvernamental, cunoscut si pentru lupta sa impotriva nepotismelor si coruptiei. The Economist