Criza in comunismul caraibian

Istoria revolutiei cubaneze, succesele si datele sale cheie, sunt strans legate de viata lui Fidel Castro, cel mai vechi lider aflat la putere dupa regina Elisabeta a II-a a Angliei, noteaza ziarul el Pais citat de Rompres. Fidel Castro si-a delegat, cu caracter provizoriu, functiile de prim secretar al Partidului Comunist, de presedinte al Consiliului de Stat si de comandant-sef al fortelor armate, fratelui sau Raul, numarul 2 al regimului si actualul ministru al fortelor armate, ca urmare a unei operatii chirurgicale determinate de o criza intestinala. Fidel Castro, potrivit unui comunicat difuzat de televiziunea cubaneza, a suferit o criza intestinala insotita de hemoragie, fiind supus unei complicate interventii chirurgicale. El va implini la 13 august 80 de ani si se afla in fruntea guvernului cubanez din 1959. el Presidente Criza, potrivit comunicatului redactat se pare de insusi Castro si citit de seful biroului sau, Carlos Valenciaga, a intervenit in urma „uriasului efort” realizat in timpul recentei sale vizite in Argentina pentru a participa la Summitul Mercosur si a asista la evenimentele prilejuite de comemorarea asaltului de la Moncada la intoarcerea sa in Cuba. Operatia, arata comunicatul, „ma obliga sa raman cateva saptamani departe de responsabilitatile si functiile mele”. Pentru prima data in istoria revolutiei cubaneze, Fidel Castro si-a delegat cu caracter provizoriu functiile fratelui sau Raul, desemnat succesorul sau legal potrivit Constitutiei cubaneze. Restul functiilor pe care le ocupa liderul cubanez au fost delegate altor membri ai guvernului si biroului politic al PC Cubanez. Putini isi inchipuiau in urma cu jumatate de secol ca fiul unor imigranti din Galicia care a facut avere la umbra multinationalelor americane va ajunge din Biran, una din zonele cele mai sarace ale insulei cubaneze, sa conduca o revolutie comunista capabila sa se masoare cu SUA. „Un lucru este sigur: indiferent unde, cand si cu cine, Fidel Castro tot va castiga. Oricine se pune cu el va fi cel mai mare perdant din lume”, scria acum cativa ani despre el, bunul sau prieten Gabriel Garcia Marquez. Potrivit scriitorului columbian, Fidel „este unul din cei mai mari idealisti ai epocii noastre, in asta rezida cea mai mare virtute a sa, dar si cel mai mare pericol”. El este, totodata, guvern si opozitie in Cuba, unde partidul comunist este singurul legal. S-ar putea, spun atat admiratorii cat si detractorii sai, ca aceasta caracteristica specifica sa fie cheia longevitatii sale la putere. Castro a creat pe insula un model unic, „comunismul caraibian”, in care el este presedintele Consiliului de stat si de ministri, comandant sef al fortelor armate si prim secretar al PC Cubanez. Avand un caracter puternic si decis, potrivit apropiatilor sai, Fidel Castro este inca tributar anilor de studiu la Colegiul iezuit, avand o exceptionala capacitate de a profita de oportunitati si de a transforma esecurile in reusite. 600 de atentate in 50 de ani O dovada in acest sens a fost esecul asaltului asupra cazarmii Moncada, in Santiago de Cuba - din 1953, considerat inceputul revolutiei - care s-a transformat in prima „victorie morala” a rebelilor si care l-a catapultat pe Castro in mediile internationale. Aceeasi abilitate a dovedit-o si in timpul luptei de rezistenta din „sierra” si imediat dupa triumful revolutiei. In mintea multor cubanezi se pastreaza inca vie imaginea lui Fidel Castro adresandu-se maselor cu doi porumbei asezati pe umeri dupa intrarea sa triumfala in Havana, la 8 ianuarie 1959. Intr-o tara cu o importanta influenta a religiei afro-cubaneze, cei doi porumbei au fost interpretati ca un semn al lui Orishas (zeitati afro-cubaneze) si a contribuit la alimentarea unei legende privind norocul sau proverbial „ache” care nu l-a parasit niciodata. Norocul si protectia serviciilor de securitate l-au ajutat sa iasa teafar din peste 600 de atentate care, potrivit versiunii oficiale, i-au fost puse la cale in 50 de ani. Pe de alta parte, Castro mentine unele obiceiuri dobandite de pe vremea luptei clandestine. Deplasarile pe care le va face le tine in secret, precum si vizitele pe care le efectueaza in strainatate. Nimeni nu stie exact unde locuieste si se spune ca obisnuieste sa doarma in diferite locatii, pentru a-si induce in eroare dusmanii. Mare amator de conversatii si certat cu somnul, cum marturisesc cei care au impartit cu el multe nopti albe, Castro este capabil sa munceasca mult dupa miezul noptii si sa-si tina treji o buna parte din colaboratori. Nu este de mirare sa intalnesti la primele ore ale diminetii pe strazile Havanei cele trei Mercedesuri pe care le foloseste pentru deplasarile sale prin oras, escortate de vehiculele Lada, de fabricatie rusa. El insusi a marturisit ca merge inarmat pentru a evita orice surpriza neplacuta si ca, in pofida varstei inaintate, nu si-a pierdut indemanarea de a trage la tinta, desi recunoaste ca dupa caderea pe care a suferit-o in octombrie 2004, si-a pierdut un pic indemanarea mainii drepte pe care o compenseaza cu cea stanga. Ermetismul ce inconjoara viata sa particulara contribuie la alimentarea continuelor zvonuri privind starea sanatatii sale, unul din cele mai bine pastrate secrete de stat. Viata sa familiala este o alta „problema” de stat abordata cu cea mai mare discretie in Cuba. De abia in urma cu cativa ani a inceput sa-si faca aparitia in public tovarasa lui de viata, Dalia Soto del Valle, de profesie invatatoare, a carei relatie cu Castro dateaza, conform biografilor sai, de peste 40 de ani, cand s-au cunoscut in timpul unei campanii de alfabetizare. Cuplul are cinci baieti, ale caror nume incep toate cu litera A: Alexis, Alex, Alejandro, Antonio si Angel. Liderul cubanez a decis sa amane pentru 2 decembrie celebrarea zilei sale de nastere care coincide cu 50 de ani de la revolutia armata cubaneza. La 26 iulie, Castro a glumit pe seama varstei sale inaintate, intr-un discurs de cinci ore: „Sa nu se preocupe vecinii nostri din nord, nu am de gand sa raman in functie pana la o suta de ani”. Reactiile la transferul de putere a lui Castro nu s-au lasat asteptate. Comunitatea cubaneza din Miami a reactionat cu surprindere si scepticism, primarul orasului considerand ca cedarea puterii este un semn ca starea sanatatii lui Castro se agraveaza si ca prevesteste zile „foarte tensionate”. Administratia SUA a preferat, in schimb, tacerea si abtinerea de la orice comentarii. El Pais