Cristian Minculescu - Campionul unei mari iubiri

Carte de vizita Cristian Minculescu s-a nascut in 9 ianuarie 1959, in Pitesti. Inceputurile sale ca solist vocal se leaga de formatia Harap Alb. Dupa o scurta colaborare cu Harap Alb (doar sase luni, in 1979), a concertat pentru prima oara cu formatia Iris pe 5 februarie 1980. Pentru a putea canta cu Iris a renuntat la facultate. A semnat textele celor mai multe dintre piesele trupei Iris. Printre pasiunile sale declarate se numara istoria si Universitatea Craiova, „campioana unei mari iubiri”, Craiova Maxima. Este casatorit si are doi copii, gemenii Madalina si Florin. Cea mai mare dorinta a sa este sa-si serbeze aniversarea a cincizeci de ani de viata alaturi de trupa Iris. Saptamana trecuta a lansat la Baia Mare albumul „Iris Maxima”. Dupa aproape trei decenii de existenta tumultuoasa, trupa Iris a devenit o legenda vie a rock-ului autohton. Comparat de multi cu un Freddie Mercury autohton, Cristian Minculescu si-a legat numele si existenta de istoria trupei Iris. La ultimul concert al „irisilor” in Baia Mare, un pusti de sase ani a cantat in sala toate piesele trupei, acompaniindu-l pe Cristi Minculescu. Asta spune multe... Cristian Minculescu este, foarte probabil, cel mai bun solist rock al romanilor din toate timpurile, desi i-ar fi placut sa fie istoric sau artist in domeniul artelor plastice. A sustinut aproximativ 4.500 de concerte in fata a 8 milioane de spectatori. Mai multi sau mai putini cu cativa... Este considerat un adevarat „varf de lance” al rock-ului autohton, de la inceputurile sale si pana in prezent, aproape toata povestea trupei Iris, mai putin primii trei ani de existenta, identificandu-se pe capacitatile sale vocale. Reporter: Care e secretul longevitatii trupei Iris si a solistului Cristi Minculescu? Cristian Minculescu: Nu ne-am gandit niciodata la asta. Poate pentru ca am avut multe de facut in fiecare an. Oricum, in formula asta, Iris a implinit luna trecuta, in februarie, douazeci de ani. Anul viitor formatia implineste treizeci de ani. Ce sa va spun, e o camaraderie tacita, asa, fara vorbarie. Noi mergem pe principiul „fapte, nu vorbe”. E si publicul cu noi si mass-media. Asta e un compliment frumos, care ne incarca cu energie si ne da puterea sa mergem mai departe. Rep.: Toata lumea asociaza numele lui Cristi Minculescu cu cel al trupei Iris. Daca n-ar fi fost Iris, in ce trupa v-ar fi placut sa cantati? C.M.: Eu am inceput cu Harap Alb si probabil ca... Nu stiu, ca toata treaba asta a durat doar sase luni, din ’79 pana in ’80. Mi-e greu sa va spun, pentru ca nu stiu ce-as fi facut pe urma. Rep.: Pentru a cata oara in Baia Mare? C.M.: Nu mai tin minte, dar stiu ca am avut de fiecare data un public cald, pe care l-am simtit aproape de noi. Si asta e bine. E bine aici, in nordul tarii. Rep.: Care e secretul pentru care rock-ul n-a fost doar o moda, si-a pastrat vitalitatea si ramane muzica cu atatia fani? C.M.: Ar fi multe. E o muzica care izvoraste din suflet si asta „prinde”. Nu e ceva facil, nu vizeaza comercialul, are mesaj, are ceva de spus si nu lucruri putin importante. „Suspendarea” din ’88 si „Rascoala” Rep.: Banuiesc ca au fost si momente mai grele in istoria trupei. Dintre toate acestea, care a fost cel mai greu de depasit? C.M.: Suspendarea care trebuia sa fie definitiva, din aprilie 1988. Rep.: De unde suspendarea asta? C.M.: A iesit urat la Miercurea Ciuc, cu bataie, cu chestii de astea... Rep.: Cu Militia? C.M.: Da... si am scapat doar cu trei luni. Asta cred ca a fost cel mai greu moment. Noi stiam ca nu mai avem voie sa concertam deloc, dar a venit momentul cand am aflat ca putem canta din nou. Am avut noroc la Ministerul Culturii. Rep.: Anul viitor Iris va implini treizeci de ani de existenta. Cum veti marca evenimentul? C.M.: Depinde de buget. Daca vom fi ajutati de virtualii sponsori, poate reusim sa facem o surpriza intregii tari. Daca nu... noi vom canta oricum. Nu va pot spune altceva pentru ca n-am facut inca rost de buget. Nu pot sa va spun nimic, nu ca nu vreau. Rep.: Cu cine v-a placut sa cantati mai mult, cu Felicia Filip sau cu Uriah Heep? C.M.: Cu amandoi! Rep.: Se spune ca cititi mult. Care e genul de lectura pe care o preferati? C.M.: Acuma citesc din astia, de afara: Collin Forbes, Tom Clancy, dar imi place foarte mult Rebreanu. Consider ca este un romancier inegalabil. Si acuma recitesc „Ion” si „Rascoala”. Belestrica foarte multa, in general... Rep.: Ce alte pasiuni in afara de muzica si lectura mai aveti? C.M.: N-am altele, pentru ca nu am timp. Chiar daca as dori sa fac si altceva, nu am timp. Ma mai uit la televizor, asa, din inertie, nu ca as vrea sa vad ceva in mod special. Bineinteles ca ma uit la fotbal. Rock si Alexandru Macedon Rep.: Multa lume sustine ca muzica produsa de Iris a fost influentata, cel putin in partea de inceput a istoriei trupei, de AC/DC. In ce masura afirmatia e adevarata? C.M.: Ca maniera, da! Ca maniera, da! E adevarat. Si noi ne-am raportat la ce si cum se canta atunci. Usor, usor eu zic ca de mult timp am uitat de chestia asta si compunem asa, la instinct primar. Rep.: Cum se face ca un pitestean a devenit suporter al Universitatii Craiova? Mai tineti cu „U” Craiova dupa ce a retrogradat? C.M.: Chiar daca stau in Bucuresti, sunt un tip din provincie si nu e o mirare asa de mare sa tin cu o echipa din provincie. Si tin in continuare cu Universitatea. Pai cum? Cand aveam vreo doi ani, ne-am mutat de la Pitesti la Craiova. Poate si de aia. Rep.: Am inteles ca sunteti pasionat de istorie. Ce perioada a istoriei va atrage cel mai mult si care e personalitatea care vi se pare ca a marcat decisiv destinul omenirii? C.M.: Antichitatea si Alexandru Macedon. Napoleon pare patetic pe langa Alexandru... Rep.: De ce hard-rock? C.M.: E mai asa, mai la instinct primar. Eu zic ca rock-ul e cea mai sincera muzica. Optiuni si argumente * Ian Gillan sau David Coverdale? Coverdale. * The Doors sau Led Zeppelin? Led Zeppelin. * Blonde sau brunete? Blonde, ca nevasta-mea e blonda! * Vodca sau coniac? Vodca. * Brazilia sau Italia? Brazilia. * Femei frumoase sau femei inteligente? Care le au pe amandoua... * Muntele sau marea? Niciuna. Acasa!