Crima odioasa pe altarul DPC

Prea multele abuzuri petrecute in sanul Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures au ramas ani la rand ascunse de ochiul public. S-a vorbit mereu despre lipsa de profesionalism a unora dintre angajatii DPC si de sistemul condus dupa orice fel de criterii, exceptandu-le pe cele care au la baza protectia sociala a copiilor, dar niciodata de inconstienta sfarsita fatal pentru un copil. Un caz „acoperit” din ratiuni inumane ne-a determinat sa intreprindem o ancheta de presa intr-un caz cu final tragic. Minorul D.M.G. (4 ani) a murit in urma unei batai administrate de tatal sau. Baiatul fusese incredintat in asistenta maternala, insa, in urma unei solicitari a tatalui, a fost redat familiei. Asistentul social Dorina Suciu, cea care s-a ocupat de caz, este in momentul de fata consilier local si angajata la ASSOC. Suciu are o alta varianta asupra sinistrei povesti. Crima din coliba La o zi dupa revenirea copilului „acasa” (daca o coliba de 1,70 m dintr-o zona rau famata a Baii Mari, poate fi numita „casa”), copilul a fost batut cu bestialitate de tatal sau. In urma loviturilor aplicate, in special cu capul de grinda colibei, D. a suferit diverse traumatisme cerebrale, iar dupa doua zile a murit. Din declaratiile parintilor reiese faptul ca acestia locuiau in concubinaj inca din 1988 si aveau in intretinere 12 (!) copii minori, cu varste cuprinse intre 6 luni si 14 ani. In familie, atmosfera era tensionata. „Era o fire violenta. In cateva randuri m-a lovit cu tigaia sau polonicul, ori cu oala cu mancare clocotita”, afirma tatal despre concubina sa. La randul ei, femeia sustine ca barbatul era o fire violenta si ca o batea mereu, atat pe ea, cat si pe copii. Intr-un astfel de context violent, in 23 octombrie 2001, barbatul l-a agresat pe D., batandu-l si lovindu-l cu capul de una din grinzile colibei sale. Faptele sunt confirmate de concubina sa, care spune ca motivul ar fi fost ca baiatul s-ar fi urinat pe el. In apararea sa, tatal violent sustine ca s-ar fi jucat cu baiatul, acesta imitand zborul avionului. Ciudat „zbor”, cu capul in grinda... De trei ori. La o zi de la „zbor”, baiatului i s-a facut rau si a fost dus la Spitalul Judetean. D. a fost internat cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut si contuzii multiple prin agresiune. Cu toata interventia cadrelor medicale, viata baiatului nu a mai putut fi salvata, acesta decedand. in 26 octombrie 2001. In urma examenului medico-legal, s-a stabilit ca leziunile traumatice s-au produs prin loviri repetate cu un corp dur. Tatal a fost judecat si condamnat la 15 ani puscarie pentru comiterea infractiunii de omor calificat (in prezent se afla incarcerat la Penitenciarul Gherla). Ancheta sociala? Am incercat sa aflam imprejurarile in care copilul a ajuns inapoi in familie. Am cerut conducerii fostei Directii pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (DPC) dosarele copilului, dar acestea sunt de negasit! In stilul cu care am fost obisnuiti, ni s-a refuzat accesul la date. Ba ca este in arhiva, ba ca institutia nu are arhivar, ba ca nu se stie cine este asistentul social care s-a ocupat de caz, ba ca nu se stie unde a lasat acesta dosarul, ba ca lipseste unul dintre angajati si tot asa, la nesfarsit. E drept ca directorul adjunct al Directiei de Asistenta Sociala, Nicolae Boitor (cel care raspunde de partea protectiei copiilor) a chemat o serie de angajati, cerandu-le sa gaseasca dosarul si sa ni se ofere datele cuprinse in acesta, dar fie ca autoritatea sa in institutie este una indoielnica, fie cineva are interese sa nu stim ce scrie in dosar, cert este ca am aflat doar ca D. a fost dat in asistenta maternala unei persoane (probabil din Baia Mare), iar asistentul care s-a ocupat de acest caz a fost Dorina Suciu. In urma investigatiilor noastre am aflat ca tatal copilului a cerut in repetate randuri ca minorul sa fie reintegrat in familie, dar acest lucru i-a fost refuzat. Nu stim care au fost concluziile anchetei sociale efectuate de specialistii DPC in acest caz, dar ne indoim ca minorul putea fi reintegrat in familia naturala, avand in vedere faptul ca aceasta locuia intr-o saracie lucie, iar ambii parinti aveau probleme psihice (femeia fiind sub tratament medicamentos). Am luat legatura cu Dorina Suciu, dar aceasta a refuzat sa comenteze cazul dintr-o postura oficiala, mentionand doar ca in octombrie 2001 era plecata in strainatate (atenta monitorizare a cazului!) si ca din ceea ce a aflat ulterior, tatal si-ar fi rapit copilul (!). Ciudat este ca nimeni nu isi mai aminteste nimic. Conducerea DPC a trecut cu vederea, dar copilul era institutionalizat si protejat de Stat. Cine monitoriza cazul? Totusi, raman fara raspuns mai multe intrebari: A instiintat asistentul maternal conducerea DPC si organele de politie in cazul ipoteticei rapiri? Daca da, ce masuri s-au luat, iar daca nu, ce masuri s-au luat fata de asistentul maternal sau social, dup caz? De ce in dosarul de urmarire penala si in cel de judecata nu apare nici o mentiune cu privire la rapire, daca aceasta a existat? Cine raspunde in cazul acestui omor (conducerea DPC, din moment ce copilul era inca institutionalizat?, asistentul social care nu a monitorizat cazul?, asistentul maternal pentru neglijenta sa?, Politia?)? Asistentul care ne ameninta Dorina Suciu nu a dorit sa vorbeasca cu noi decat „saptamana viitoare”, dupa principiul „undeva, candva”. Ne-a amenintat, voalat, ca va cere drept la replica… Dupa ce ne-a refuzat o intalnire, lui Suciu nu i s-a parut etic nici sa vorbim la telefon. O fi uitat ca vorbim de moartea unui copil de 4 ani, pe care il avea in monitorizare? Pana la urma ne-a spus cate ceva: „copilul a fost rapit in prezenta organelor din Directia pentru protectia Copilului (!). Comisia stia, omu’ a fost avertizat ca nu are cum sa ingrijeasca inca un copil. Politia a fost prezenta la fiecare intalnire, mai putin ultima (cea din cadrul Comisiei de Protectie a Copilului din Consiliul Judetean). Barbatul si-a luat copilul si a plecat cu el acasa. Da! Organele de politie au stiut ca a fost rapit copilul si nu au facut nimic. Stiti cum se implica (!). Dosarul trebuie sa fie la arhiva Directiei si in dosar trebuie sa existe toate acestea. Va repet, tatal era violent, noi i-am spus de multe ori ca nu poate sa-si creasca copii acolo, pe Craica. Ne-a amenintat si, la ultima intalnire de la Directie, omu’ si-a luat copilul acasa. Nu intervine Politia in asa ceva…” Pe de alta parte, presedintele Comisiei pentru Protectia Copilului din CJ, fostul secretar al Consiliului Judetean, Ionel Pop, are o alta parere: „exclus ca baiatul sa fie rapit de tatal lui in timpul sedintei! Nu stiu cum v-a spus asa ceva. Este o lege prin care nu li se spune parintilor naturali nici numele, nici adresa familiei unde este dat copilul in asistenta maternala, deci nu avea cum sa ajunga acolo. Nu stiu cum a ajuns inapoi in familie. Dosarul trebuie sa existe in arhiva, nu cred sa il fi luat cineva. Trebuie cautat.” Il vom cauta si, daca exista, il vom gasi. Nicolae Teremtus, Ciprian Dragos