Creşterea taxelor universitare reprezintă o ameninţare la îndeplinirea obiectivelor naţionale pentru educaţie

Permanentizarea condiţiilor de criză economică produce efecte negative în toate sectoarele economice şi categoriile sociale, punând în pericol capacitatea societăţii de a se autoregla, în condiţiile în care statul este pus sub o presiune majoră din lipsă de resurse.

Cazul educaţiei superioare în România este profund grăitor. De la strategia de la Bologna şi până astăzi am cam ratat toate ţintele propuse pentru învăţământul superior şi chiar dacă nu ne dorim o societate numai de absolvenţi de facultate, numărul absolvenţilor şi calitatea acestora contează enorm în supravieţuirea, nu mai spun, în modernizarea societăţii noastre.

Supun atenţiei dumneavoastră astăzi problema creşterii taxelor universitare, situaţia care duce la accelerarea problemelor sistemului învăţământului superior. Creşterea taxelor universitare s-a produs în majoritatea ţărilor europene şi a generat îngrijorări profunde cu privire la sustenabilitatea sistemelor. În România, rata abandonului studiilor universitare este de aproximativ 50%, conform unui studiu al Asociaţiei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România.

Astfel, sistemul educaţional superior nu este sustenabil nici măcar pe termen mediu, luând în considerare descreşterea numărului de studenţi, nivelul pregătirii absolvenţilor, dar şi cel al posibilităţilor de angajare a acestora în piaţa muncii. Mai mult, studii sociologice europene arată că în acest moment există o supracalificare a absolvenţilor de universităţi în opoziţie cu oferta de muncă existentă în piaţă, ceea ce teoretic ar însemna că trendul descendent al numărului de studenţi reprezintă o adaptare la necesităţile pieţei.

Însă România are unul din procentele mici de pregătire universitară la nivel de Europa, ceea ce înseamnă că se cimentează acest procent şi ca nivel de dezvoltare în raport cu alte societăţi şi economii.

Sistemul universitar din România trebuie adaptat rapid şi finanţat pentru a putea fi un sprijin pentru dezvoltare economică. Taxarea în sistemul universitar nu trebuie să fie dependentă doar de scăderea nivelului studenţilor şi de creşterea cheltuielilor de cazare, motivată prin creşterea preţurilor la utilităţi şi întreţinere, ci trebuie să fie corelată cu creşterea calităţii rezultatului propus. Trebuie să gândim un sistem de sprijin financiar pentru ca universităţile să scoată cu adevărat absolvenţi capabili de a se integra rapid pe piaţa forţei de muncă şi care să gândească soluţii economice sustenabile.

Întrebările la care trebuie să răspundem sunt: ce facem dacă sistemul de învăţământ superior nu mai realizează produsul care trebuie să salveze întregul sistem social? Dacă renunţăm la societatea cunoaşterii, către ce tip de societate ne îndreptăm? Ce facem în faţa declinului social evident? Ne apărăm cu o pregătire superioară sau capitulăm în faţa unei tendinţe inevitabile? De aceste răspunsuri ţine viitorul nostru. Suntem datori să ne preocupăm de acest viitor.

Florin Cristian Tătaru, deputat PSD