Craciunul porcului

Craciunul este cum nu se poate mai frumos in Maramures, conform consemnarilor din pliantele si brosurile de informare turistica. Din nefericire, lucrurile nu mai stau chiar asa. Anul trecut, in doar doua sate s-au organizat Viflaimuri (teatre religioase de amatori), iar in acest an s-ar putea sa nu se mai faca nicaieri. Piata a fost invadata de colinde cu iz de manea. Doar bradul (un import german) si taierea porcului mai amintesc de traditiile Sarbatorii. Doar doua-trei decenii in urma, Maramuresul era „centrul lumii”, cum il numea Mia Kosei. Pentru ca locul colcaia de traditii. Pe atunci, pana si imbracamintea satenilor se schimba in postul Craciunului. Purtatul cojocului de sarbatoare - brodat in culori vii si ornat cu oglinzi, era interzis, la fel ca si naframele inflorate. Postul cel lung se incheia in noaptea Nasterii Domnului, la miezul noptii, dupa ce fusese tinut cu sfintenie ascetica vreme de multe saptamani. Apoi urma veselia, colindele, Viflaimul, se consumau mancarurile si bauturile de traditie si lumea se bucura. Vremurile acelea au trecut. Azi, colindele sunt comerciale, saltarete, sa se poata dansa „invartita” pe ele. Scurte, ca altfel plictisesc, si traim in secolul vitezei. Costumele traditionale se poarta doar de catre batrani, in zilele de mers la biserica, si de catre membrii ansamblurilor folclorice. Se mai poarta si la Festivalul de Datini de Iarna de la Sighet. Care inca nu se stie cand va avea loc, cu ce bani, de cine va fi organizat. „Comandamentul festivalului”, intrunit saptamana trecuta, a luat o singura decizie notabila: programul manifestarilor sa nu fie difuzat pe internet, ci doar pe teletextul televiziunii locale prin cablu. Asta da, promovare! Porcii din Maramures Dar sa lasam asta, si sa trecem la porcii nostri... Pentru moroseni, porcul reprezinta, cel mai bine, evenimentul Craciunului, ca o perioada a belsugului. Pentru a sacrifica un godac, grosul localnicilor creste cate unul in batatura, vreme de mai multe luni. Restul poporului, cumpara un grasun gata crescut, numai bun de doborat. La ultimul targ de animale de la Sighet (din 14 decembrie), s-au scos la vanzare sute de porci, de la cei de cateva saptamani, pana la „venerabilii” de 200 de kilograme. Printre picioarele oamenilor, ici-colo, se sacrificau animale (sub ochii ingroziti ai celorlalte, care-si asteptau randul cu stoicism). Peste tot, sange. Preturile (6-10 milioane de lei / porc), nu i-au descurajat pe cumparatori. Scurmatorii care n-au fost cumparati de cetateni pentru consumul propriu, au fost achizitionati de catre macelari. O afacere din care castiga fiecare, mai putin suinii. De cand se taie porcii in Maramures? Greu de spus. Descoperirile medievale din Sarasau si Bogdan Voda spun ca in jurul ruinelor gasite se aflau o multime de oase de porci. Adica, in urma cu 1000 de ani godacii erau sacrificati, exact ca si azi, pentru bucuria stomacului. In ce priveste ritualul care se performeaza azi (de la sacrificiul propriu-zis, afumatul si pana la produsele finite), acesta este cert o facatura mult mai recenta. Carnatii si caltabosii provin (ca reteta), din Occidentul german si baltic. Alte preparate vin, dimpotriva, din estul slav si au fost importate in timp. Dar asta e o alta poveste a porcului, o poveste de narat altadata. Pana atunci, sa mancati bine! Teofil IVANCIUC