Craciun pentru bogati si saraci

Discrepantele sociale tot mai accentuate dintre bogatii si saracii din Romania, fac ca cei instariti sa isi expuna averile mai mult ca de obicei, cu ocazia Craciunului, in timp ce sarmanii se ascund in modestele lor casute, pentru a-si manca acolo coaja de paine. Si maramuresenii se impart in doua categorii: bogati si saraci. Ca pretutindeni in tara asta, clasa de mijloc este cvasiinexistenta (formata mai ales din liber profesionisi, medici, avocati, si personalul bine platit din sectorul bancar, asigurari, comunicatii etc.). Nu exista statistici clare cat de extinsa este saracia in Maramures, vizavi de alte zone ale Romaniei, dar un lucru este cert: in general, morosenii stau mai bine din acest punct de vedere ca cei din Salaj, Alba sau fata de cei din sudul si estul tarii. Cauzele relativei prosperitati a locuitorilor judetului este data de migratia externa masiva (e suficient sa amintim ca doar in Borsa, 40 la suta din populatie, adica 12 mii de persoane, sunt plecate la lucru in strainatate), si de harnicia locuitorilor. Totusi, si pe harta Maramuresului exista suficiente zone sarace. E suficient sa amintim in acest sens valea Ruscovei (cu comunele Ruscova, Repedea si Poienile de sub Munte), sau zonele situate la limita cu Salajul din sudul judetului. Apoi, si in mediul urban si in cel rural, exista „miriade” de saraci, oameni care traiesc la limita subzistentei, din varii motive: batrani singuri si cu pensii mici, al caror venit se duce pe medicamente, oameni bolnavi, viciosi, cu multi copii, nescolarizati, ghinionisti etc, etc. Masurile de protectie sociala luate de autoritati, desi par eficace, sunt departe de a fi. Ca atare, patura cersetorilor sau a celora care-si vand lucrurile din casa pentru a putea supravietui, este in crestere. Pentru aceste categorii sociale, Craciunul este departe de a fi o sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului, si nu face altceva decat sa adanceasca prapastia dintre ei-cei care nu-si permit mai nimic, si restul poporului, care bat recordurile la cumparaturi si cadouri, si care se indoapa precum curcanii inainte de Halloween, cu toate bunatatile lumii. Filantropia a murit Daca in anii trecuti, cu ocazia Sarbatorilor de iarna, mai fiecare autoritate locala, firma mai rasarita, partid politic, biserica sau ONG, se ingrijeau ca cei aflati in nevoi sa primeasca macar de sarbatori un mic ajutor, un cadou, o atentie, iata ca anul acesta, lipsa zapezii (!?) a anulat acest bun si sfant obicei. E drept, nu ne aflam nici in an electoral. Cazurile de filantropie au fost izolate si au constituit exceptii de la regula. Spiritul filantropic, de darnicie crestina, este pe moarte in Romania. Indivizi precum Gigi Becali (care arunca din cand in cand faramituri saracilor, batandu-se necresineste si cu prost gust in piept, pentru asta), sunt ridicati in slavi. Putini observa ca, in state ca SUA, filantropia face parte din cotidian, pentru ca acolo fiecare doneaza 10 la suta din venituri, regulat, pentru cauze nobile. Bill Gates si-a donat jumatate din avere (circa 30 miliarde dolari), fara a se lauda cu asta. Cel mai bogat om al tuturor timpurilor (John Rockefeller), a carui avere era cifrata in epoca la 110 miliarde de dolari, a donat jumatate din aceasta statului american. America (poporul, nu statul), daruieste si prospera. In Romania, Statul incearca sa faca pe Mos Craciun, un „mos” cu speranta de a fi votat la urmatoarele alegeri, in timp ce bogatasii patriei se lafaie de Craciun in Maldive sau Tahiti. Filantropii nostri ori dau de fapt cam cat dam noi toti, oamenii de rand (adica 1,5 la suta din venit, pentru ONG-uri sau biserici), ori fac donatii ceva mai substantiale, asta daca prind camere de televiziune prin apropiere. Romania este rupta in doua, in tabere ireconciliabile. De o parte stau saracii, uitati de toti si vai de capul lor, iar de cealalta cei instariti, tot mai insingurati, avari si egoisti. Urmand trendul actual, ruptura dintre aceste doua tabere se va largi in continuare. Si nici o punte, adusa de renii Mosului Craciun, nu va reusi sa repare lucrurile. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro