Covorul fermecat al Victoriei Berbecaru

Când spui covoare tradiţionale, spui Botiza şi Victoria Berbecaru. Una dintre cele mai desăvârşite ţesătoare maramureşene a reuşit să ducă tehnica străveche peste tot în lume. Şi, mai mult, s-o păstreze şi s-o transmită în formă nealterată tinerei generaţii.

Peste patru decenii de artă şi tradiţie şi covoare expuse peste tot în lume. Victoria Berbecaru a devenit un brand al Maramureşului şi al comunei Botiza. Deşi e născută în judeţul Bistriţa Năsăud, localitatea Ciceu Mihăileşti, Victoria Berbecaru e „botizancă”100%. Simte tradiţiile, energia şi spiritul locului. Aici, în „ţara tradiţiilor şi a covoarelor vopsite”, a devenit o adevărată fiică a satului. Numele ei e astăzi sinonim cu arta ţesătoriei şi vopsitoriei autentice.

În Botiza, ţesutul cergilor şi cele două „maşini de spălat” a satului-vâltori, există de când lumea. La început, oamenii ţeseau din fire de iarbă, apoi papură, apoi lână. Deşi toate gospodinele din sat ţes covoare, ca Victoria Berbecaru nu e niciuna. A expus covoare tradiţionale peste tot în lume, de la Paris la Oxford, Hamburg, Berlin, Viena şi Strasbourg. Şi, mai mult, nu-i învaţă doar pe tinerii din comună tehnica străbună, ci şi pe turişti. Pensiunea ei a devenit o adevărată „şcoală de făcut covoare”. Deşi, să faci un covor nu e chiar uşor. Înseamnă timp, cam o săptămână bună de muncă, artă şi creativitate. Şi vopsirea lor se face tot natural, folosind flori şi frunze: din ghiocel se obţine culoarea galben si crem, din coajă de frasin se obţine brun-roşcat, dropşorul şi coaja de nuca fac oliv-ul, iar din ghiocel, fixat cu piatră vânătă, se obţine verde.

Victoria Berbecaru s-a născut în 1944 în Ciceu-Mihaileşti, Bistriţa-Năsăud. Trăieşte în Botiza, Maramureş. În 1973 a absolvit Facultatea de Psihologie la Iaşi, însă la un an de la încheierea studiilor s-a întors la Botiza, unde a descoperit tradiţia meşteşugarilor artizani. De atunci a lucrat covoare pe care le-a expus în nenumărate galerii. Printre cele mai cunoscute săli de expoziţie se numără Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeul Satului din Bucureşti, Muzeul de Etnografie din Cluj şi Palatul Parlamentului din Bucureşti. Artista a expus şi în străinătate: în 1994 la Das Museum für Völkerkunde din Hamburg, în 2002 la Târgul de Turism de la Berlin, în 2004 a participat la un workshop şi la o expoziţie la Viena, iar în 2006 la un târg organizat la Strasbourg.

Atelierul Victoriei Berbecaru se află în centrul comunei, la Pensiunea cu acelaşi nume - Berbecaru. Doamna Berbecaru a iniţiat prima din comună revitalizarea vopsitului lânii cu culori naturale şi ţesutul covoarelor şi carpetelor tradiţionale.