Corsarul, navigatorul, neguţătorul de sclavi şi politicianul Sir Francis Drake

La 27 ianuarie 1596 a murit Sir Francis Drake, cu siguranţă cel mai faimos dintre curajoşii marinari englezi ai secolului al XVI-lea, jumătate gentilomi, jumătate corsari, care au făcut din Anglia „stăpâna mărilor”. 

Născut în jurul anului 1540, Drake a fost deopotrivă corsar, navigator, neguţător de sclavi şi om politic. Totodată, a fost al doilea comandant al flotei engleze, care a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. Drake a fost primul englez care a efectuat circumnavigaţia Pământului (din 1577 până în 1580), iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina Elisabeta I a Angliei.

Francis Drake a murit la 27 ianuarie 1596, de dizenterie, după ce a atacat fără succes San Juan, Puerto Rico. Faptele lui sunt semilegendare şi au făcut din el un erou pentru englezi. Spaniolii l-au poreclit „El Draque” (Dragonul). Regele Spaniei, Filip al II-lea, a oferit o recompensă de 20.000 de ducaţi (cam 10 milioane de dolari după standardele din 2007) pentru capul lui. La moartea sa a fost plâns în Anglia, în vreme ce în Spania a fost sărbătoare şi bucurie.

Francis Drake s-a născut în Crowndale, în apropierea oraşului Tavistock (comitatul Devon), într-o familie săracă de agricultori protestanţi. A fost primul născut din cei doisprezece copii ai lui Edmund Drake şi ai Mariei Mylwaye. A primit numele naşului său, Francis Russel, al doilea conte Bedford. În timpul revoltelor catolice din 1549, familia sa a fost nevoită să se refugieze în Kent. Zelul religios al lui Edmund Drake l-a propulsat în funcţia de pastor pentru o parte din marinarii flotei regale britanice.

La vârsta de 12 sau 13 ani, Francis s-a îmbarcat pe o navă comercială modestă şi astfel şi-a început cariera de marinar. Începutul şi l-a petrecut în dificilele ape ale Mării Nordului, iar comandantul său a fost atât de mulţumit de conduita sa, încât i-a lăsat moştenire corabia. Ca urmare, la moartea căpitanului navei, a preluat comanda ambarcaţiunii. Avea doar 20 de ani. La 23 de ani a făcut prima sa călătorie în Lumea Nouă, cu o flotă deţinută de familia Hawkins din Plymouth, în compania vărului său, Sir John Hawkins. La începutul carierei sale de navigator, Drake, împreună cu John Hawkins, s-a ocupat şi de comerţul cu sclavi. Împreună, cei doi au fost de mai multe ori în Africa occidentală, de unde au luat sclavi pentru a-i vinde pe plantaţii. Unul dintre sclavii eliberaţi, Diego, l-a însoţit în călătoria sa în jurul lumii. Acesta este probabil primul african care a făcut înconjurul Pământului.

În 1569, Drake s-a căsătorit cu Mary Newman; aceasta a murit 12 ani mai târziu, în 1581. În 1585, Drake s-a căsătorit cu Elizabeth Sydenham. Pentru că nu a avut copii, la moartea sa, averea şi titlurile sale au fost moştenite de un nepot, care se numea şi el Francis.

În anul 1568, Francis Drake a călătorit din nou cu flota Hawkins în Lumea Nouă, unde a fost făcut prizonier de spanioli, în portul San Juan de Ulua. Împreună cu Hawkins, a reuşit să evadeze. Majoritatea biografilor săi cad de acord asupra faptului că incidentul prizonieratului a fost cel care a schimbat destinul lui Drake, transformându-l în cel mai temut vânător şi jefuitor al corăbiilor spaniole.

Prima sa acţiune de după perioada prizonieratului a constat în atacul asupra istmului Panama, zona prin care spaniolii transportau cantităţi uriaşe de aur şi argint. Drake a atacat portul Nombre de Dios, în care erau încărcate faimoasele galioane spaniole, l-a ocupat şi l-a jefuit. În timpul acestui atac, a fost grav rănit.

Între 1570 şi 1571 a călătorit de două ori în Indiile de Vest, dar se ştiu puţine lucruri despre aceste călătorii. În 1572 a întreprins prima sa călătorie independentă. În 1573, lui Drake i s-a alăturat Guillaume Le Testu, un corsar francez. Le Testu a fost capturat de spanioli şi decapitat.

În 1577, Drake a fost trimis de regina Elisabeta I într-o expediţie împotriva spaniolilor, de-a lungul coastelor Americii de Sud ale Pacificului. Înainte de a traversa Strâmtoarea Magellan, a petrecut iarna în golful San Juan.

Vreme de 16 zile, cele trei nave pe care le avea în subordine au străbătut strâmtoarea. O serie de furtuni puternice au distrus o navă, iar o alta a fost nevoită să se întoarcă în Anglia. Rămasă singură, corabia Golden Hind a fost împinsă de vânturi spre sud, ceea ce i-a permis lui Drake

să infirme ipoteza unui continent la acea latitudine.

Drake a descoperit doar o insulă, pe care a botezat-o Elisabeta, în cinstea reginei.

Drake a navigat apoi spre nord, de-a lungul coastei Pacificului a Americii de Sud, a atacat porturile spaniole şi a jefuit oraşe. Mai multe nave spaniole au fost capturate şi Drake a folosit hărţile găsite la bord, deoarece erau mai precise decât cele de care dispunea. A făcut apoi o escală în Insula Mocha, unde echipajul a făcut reparaţiile necesare. După ce a capturat la Valparaiso o navă încărcată cu vin chilian, Drake a pus mâna, în apropiere de Lima, pe un vas spaniol, „Grand Captain”, încărcat cu 25.000 de pesos de aur peruvian, reprezentând 37.000 de ducaţi (7 milioane de lire sterline în zilele noastre).

La 1 martie 1579, Drake a capturat o navă cu o încărcătură fabuloasă: 36 de kilograme de aur fin, un crucifix de aur, bijuterii, 13 cufere pline cu reali de argint şi 26 de tone de argint. Conţinutul navei a fost estimat la 400.000 de pesos.

Cu toate aceste bogăţii la bord, Francis Drake a hotărât să se întoarcă în Anglia. A luat decizia să treacă prin ipoteticul pasaj din nord-vest. A ajuns până la actuala insulă Vancouver, dar a fost nevoit să facă drum întors din cauza vremii neprielnice. În iunie 1579, Drake a ancorat undeva în nordul posesiunilor spaniole, în Alta California, pentru reparaţii şi aprovizionare. Englezul a pus stăpânire pe acele pământuri în numele coroanei britanice şi a Sfintei Treimi şi a numit-o cu numele latin al Marii Britanii, New Albion. Unii istorici au afirmat că Drake a lăsat aici o parte din oamenii săi cu intenţia de a forma o colonie, dar această ipoteză a fost abandonată.

Vasul condus de Drake a trecut apoi prin Insulele Mariane, Insulele Moluce, Java şi, după ce a trecut de Capul Bunei Speranţe, a ajuns în Sierra Leone, Insulele Canare şi, în sfârşit, la Plymouth. La bord mai existau doar 59 de supravieţuitori. Nava era plină cu mirodenii şi cu comorile spaniole capturate în America de Sud. Jumătatea de pradă, care i-a fost oferită reginei, depăşea veniturile coroanei pentru tot anul 1580. Drake a fost sărbătorit ca primul englez care a efectuat circumnavigaţia Pământului. Regina Elisabeta I a ordonat ca toate relatările scrise ale acestei călătorii să fie declarate „secrete ale regatului”. Drake şi oamenii săi au fost puşi să jure că vor păstra secretul despre ceea ce au văzut sub pedeapsa cu moartea. De asemenea, regina a încercat să ţină secrete expediţiile lui Drake faţă de spanioli. În timpul voiajului său în jurul lumii, Drake a stabilit o premieră: fondarea şi construirea primei biserici protestante pe continentul american. Totodată, a cartografiat şi explorat în premieră coasta de vest a Americii de Nord.

La 4 aprilie 1581, Elisabeta I a Angliei a urcat la bordul vasului „Golden Hind”, care se afla la Depford şi i-a cerut diplomatului francez Marchaumout să-l ridice pe Francis Drake la rangul de cavaler. Implicarea diplomatului francez în această ceremonie a dus la sprijinul politic implicit al francezilor faţă de acţiunile lui Drake.

În perioada ascensiunii sale, englezii aveau pe mare concurenţi serioşi şi periculoşi: francezii, olandezii, portughezii şi, mai ales, spaniolii. În septembrie 1581, Drake a devenit primar al oraşului Plymouth şi, în acelaşi an, a fost ales membru în Parlament pentru o circumscripţie cunoscută (posibil Camelford), apoi în 1584 a reprezentat Bossiney, iar în 1593 a reprezentat Plymouth.

În 1585, a izbucnit războiul dintre Anglia şi Spania. Drake a plecat în Lumea Nouă, a prădat portul Santo Domingo şi a capturat Cartagena de Indias. În 6 iunie 1586, în timpul călătoriei sale de întoarcere, a atacat fortul spaniol San Augustin, în Florida spaniolă. Aceste atacuri l-au încurajat pe Filip al II-lea al Spaniei să planifice o invazie a Angliei. Într-un atac preventiv, Drake „a pârlit barba regelui Spaniei”, conducând o flotă în două din principalele porturi spaniole, Cadiz şi A Coruña, pe care le-a ocupat. La Cadiz, Drake a distrus 37 de nave maritime şi comerciale, iar oamenii lui au jefuit, ucis şi violat timp de trei zile. Acest atac a întârziat invazia spaniolă cu un an. Luna următoare, Drake a patrulat de-a lungul coastelor iberice între Lisabona şi Capul Saint-Vincent, interceptând şi distrugând navele de aprovizionare spaniole. Tot în 1585, Drake a jefuit porturile Santo Domingo şi Cartagena, precum şi fortul San Augustin din Florida.

Drake a fost vice-amiral al flotei engleze (sub ordinele Lordului Howaed of Effingham) când englezii au învins Armada spaniolă, în 1588. În timp ce flota engleză urmărea Armada pe Canalul Mânecii, Drake a capturat galionul „Rosario” împreună cu căpitanul său Pedro de Valdés şi echipajul său. Galionul transporta fondurile necesare pentru finanţarea armatei spaniole ce lupta în Ţările de Jos. Drake a găsit la bordul navei spaniole 55.000 de ducaţi aur, sumă ce reprezenta solda soldaţilor. Apoi, englezul a lansat un grup de nave în flăcări spre flota spaniolă, obligând-o să părăsească Calais, să se disperseze şi să se îndrepte spre mare. După aceea, Drake a participat la bătălia de la Graveline împreună cu alţi navigatori celebri din acea vreme: John Hawkins, Martin Frobisher, Walter Raleigh.

În 1589, Sir Francis Drake şi Sir John Norreis au primit trei sarcini: să distrugă navele spaniole rămase, să-i sprijine pe rebelii portughezi din Lisabona împotriva lui Filip al II-lea şi, dacă era posibil, să cucerească Azorele. Drake a reuşit să distrugă câteva nace în portul A Coruña, dar a suferit pierderi mari şi a fost nevoit să renunţe la ambiţiosul plan.

Drake şi-a continuat cariera de navigator şi după ce a trecut de cincizeci de ani. În 1595 a eşuat în încercarea de a cuceri portul Las Palmas, iar după o campanie dezastruoasă împotriva Americii spaniole, unde a suferit o serie de înfrângeri, a atacat fără succes San Juan din Porto Rico şi a pierdut bătălia de la San Juan. Câteva săptămâni mai târziu, la 27 ianuarie 1596, Drake a murit de dizenterie în timp ce nava sa era ancorată la Portobelo, Panama, unde câteva galioane spaniole încărcate cu comori se refugiaseră. Înainte de a muri, Drake le-a cerut oamenilor săi să-l înmormânteze în armura sa. Trupul său a fost pus într-un sicriu de plumb şi aruncat în mare, în apropiere de Portobelo. După moartea lui Drake, flota engleză s-a retras.

Sir Francis Drake a fost urât toată viaţa sa de nobilii cu sânge albastru de la curtea reginei Elisabeta pentru originea sa umilă. Îndrăzneala sa proverbială şi fizicul plăcut au făcut-o pe regina Elisabeta I să-l remarce. Nu se ştie sigur dacă între cei doi s-a înfiripat o idilă, dar este cert că regina a fost atrasă de corsar. În semn de preţuire, regina i-a dăruit o camee cu portretul ei, dovadă că nutrea faţă de aventurier o admiraţie mai mult decât una obişnuită.