Cornelia Negruţ, catifea şi orhidee

Cornelia Negruţ: Mama mea! Ea nu este din România, e din Grecia. Am învăţat foarte multe de la ea, de la severitate, la bucurie. Probabil am moştenit de la greci capacitatea de a dansa şi cânta atunci când eşti supărat. Eu am prins alte vremuri, atunci nu erau atâtea ca acum, nu era atâta informaţie, nu erau posibilităţile de acum. Dar au fost şi acelea frumoase, au avut parfumul lor.

Cât am putut, am încercat să moştenesc modelul mamei mele, dar  mama nu a făcut politică.

A fost o dorinţă de a mea de a intra în politică. Am făcut pasul în 1990, am fost membru fondator al PNL. În această decizie am fost influenţată de un foarte bun profesor de al meu, Sorin Fetche, Dumnezeu să-l odihnească! El mi-a explicat, într-un moment în care nimeni nu ştia ce înseamnă politica, se ştia doar ce înseamnă PCR. Nu am fost membru pecerist din motive de dosar, mama nu era româncă. Un aspect care a atârnat destul de mult în evoluţia mea, mai exact în unele probleme pe care le-am înfruntat.

Dar am trecut peste aceste probleme. Domnul Fetche a avut puterea de a mă influenţa decisiv. În 1990 era greu să faci politică, fiind femeie. Erau foarte puţine care intraseră în politică în perioada 1990-1993. Se punea încă problema într-un mod oarecum ciudat. Trebuia să faci faţă şi problemelor de acasă, copii, mâncare, dar şi la serviciu şi politică. Nu a fost uşor, dar eu am ştiut întotdeauna să îmi planific problemele în aşa fel încât să fac faţă şi să fac ce doresc. Am dorit foarte mult să fac carieră şi am făcut carieră. În perioada CDR am ajuns director adjunct la Direcţia Naţională a Vămii. A fost o funcţie de subsecretar de stat, un departament greu, poate cel mai greu. Un loc în care lucrau numai bărbaţi şi a fost şocant şi pentru ei să fie conduşi de o femeie. M-am descurcat, am făcut bine, am făcut carieră. După acest episod am intrat în afaceri, e drept că e o afacere oarecum mai feminină, afacerile cu flori, dar o afacere e greu de condus, indiferent care ar fi activitatea. A fost greu, am venit dintr-o activitate de control pe o afacere despre care nu ştiam foarte multe. Dar am fost ajutată de partenerii noştri din Olanda şi am învăţat foarte multe. Tot ce fac, fac cu drag.

 

Rep.: Cum se descurcă o femeie într-o lume condusă de bărbaţi, atât în politică cât şi în afaceri?

Cornelia Negruţ: E foarte greu! După cum am spus, la direcţia de control din Vamă toţi erau bărbaţi. La vremea respectivă am fost singura femeie în structura de control a Vămii. Nici după ce am plecat nu au venit foarte multe femei. A fost greu deoarece peste tot erau bărbaţi, inclusiv la partenerii noştri din Ucraina, Polonia, de prin toată Europa. Dar mi-am găsit locul, eu venind de pe structura vamală. Am fost vameş, şef de Vamă şi în Direcţie.

În politică este la fel. Anumite personalităţi politice feminine poate au denaturat puţin imaginea femeii ca om politic. Nu mă refer neapărat la Elena Udrea, o femeie frumoasă, deşteaptă. Dar chiar ea a exagerat puţin prin ţinuta extrem de luxoasă pe care a prezentat-o în locuri în care poate nu s-ar fi cuvenit. Probabil ea este genul de femeie căreia îi place să iasă în evidenţă.

Mie nu mi-a plăcut niciodată să ies în evidenţă. Nici în afaceri, nici în politică. Prefer să îi las pe bărbaţi.

De exemplu, la negocierile pe care le-am avut aici, cu preşedinţii din USL. Probabil că au fost mai stânjeniţi. Nu mai puteau să vorbească oricum, sau să se adreseze oricum. Într-un fel, ei s-au obişnuit aşa. Să se adreseze cuvinte mai urâte, să se mai înjure, să se mai ameninţe. Dar am trecut şi peste aceste aspecte. Cum trebuie să trec şi peste duşmănii de care nu m-aş fi aşteptat să existe.

Trebuie să te obişnuieşti cu multe, cu faptul că cei pe care îi credeai prieteni se dovedesc a fi duşmani, sau cei pe care i-ai ajutat să uite să spună mulţumesc. Nu!, mai degrabă vin să îţi facă ceva rău.

 

Rep.: În Maramureş, bărbaţii sunt mai „răi”, ca în alte părţi ale ţării?